1 Apostolii și frații, care erau prin Iudeea, au auzit că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Și când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioșii tăiați împrejur se împotriveau,
3 Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.
4 Și începând, Petru le-a înfățișat pe rând, zicând:
5 Eu eram în cetatea Iope și mă rugam; și am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se în jos din cer, și a venit până la mine.
6 Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului.
7 Și am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă.
8 Și am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.
9 Și glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate.
10 Și aceasta s-a făcut de trei ori și au fost luate iarăși toate în cer.
11 Și iată, îndată, trei bărbați, trimiși de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram.
12 Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Și au mers cu mine și acești șase frați și am intrat în casa bărbatului;
13 Și el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui și zicând: Trimite la Iope și cheamă pe Simon, cel numit și Petru.
14 Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu și toată casa ta.
15 Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca și peste noi la început.
16 Și mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veți boteza cu Duh Sfânt.
17 Deci, dacă Dumnezeu a dat lor același dar ca și nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?
18 Auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăința spre viață;
19 Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ștefan, au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor.
20 Și erau unii dintre ei, bărbați ciprieni și cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau și către elini, binevestind pe Domnul Iisus.
21 Și mâna Domnului era cu ei și era mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul.
22 Și vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23 Acesta, sosind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îndemna pe toți să rămână în Domnul, cu inimă statornică.
24 Căci era bărbat bun și plin de Duh Sfânt și de credință. Și s-a adăugat Domnului mulțime multă.
25 Și a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul
26 Și aflându-l, l-a adus la Antiohia. Și au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică și învățând mult popor. Și în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creștini.
27 În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci.
28 Și sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a și fost în zilele lui Claudiu.
29 Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraților care locuiau în Iudeea;
30 Ceea ce au și făcut, trimițând preoților prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Apostolii și frații care erau în Iudéea au auzit că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
1 Apostolii și frații, care erau prin Iudeea, au auzit că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Când Petru a urcat la Ierusalím, cei circumciși îl mustrau,
2 Și când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioșii tăiați împrejur se împotriveau,
3 zicând: „Ai intrat la oameni care nu au [primit] circumcízia și ai mâncat împreună cu ei”.
3 Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.
4 Atunci Petru a început să le explice pe rând:
4 Și începând, Petru le-a înfățișat pe rând, zicând:
5 „Mă aflam în cetatea Iópe și eram în rugăciune. Am avut în extaz o viziune: cobora ceva ca o pânză mare, lăsată din cer de cele patru colțuri, și a ajuns la mine.
5 Eu eram în cetatea Iope și mă rugam; și am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se în jos din cer, și a venit până la mine.
6 M-am uitat cu atenție și am văzut în ea patrupedele pământului, fiarele sălbatice, reptilele și păsările cerului.
6 Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului.
7 Am auzit atunci un glas care spunea: «Ridică-te, Petru, taie și mănâncă!».
7 Și am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă.
8 Dar eu am zis: «Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu a intrat în gura mea ceva impur sau necurat».
8 Și am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.
9 Însă glasul din ceruri mi-a spus a doua oară: «Ceea ce Dumnezeu a curățat, tu să nu [numești] impur!».
9 Și glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate.
10 Aceasta s-a petrecut de trei ori și din nou totul a fost ridicat la cer.
10 Și aceasta s-a făcut de trei ori și au fost luate iarăși toate în cer.
11 Și, iată, dintr-odată, trei oameni trimiși din Cezaréea la mine s-au oprit în fața casei în care mă aflam!
11 Și iată, îndată, trei bărbați, trimiși de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram.
12 Atunci, Duhul mi-a zis: «Mergi cu ei fără nicio ezitare!». Au venit cu mine și acești șase frați și am intrat în casa omului.
12 Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Și au mers cu mine și acești șase frați și am intrat în casa bărbatului;
13 El ne-a povestit cum a văzut un înger în casa lui, stând în picioare și spunându-i: «Trimite la Iópe și cheamă-l pe Simon, care se numește Petru,
13 Și el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui și zicând: Trimite la Iope și cheamă pe Simon, cel numit și Petru.
14 care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta!».
14 Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu și toată casa ta.
15 Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt s-a coborât peste ei ca și peste noi la început.
15 Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca și peste noi la început.
16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care a spus: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt».
16 Și mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veți boteza cu Duh Sfânt.
17 Așadar, dacă Dumnezeu le-a dat și lor același dar ca și nouă, pentru că au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-l pot împiedica pe Dumnezeu?”.
17 Deci, dacă Dumnezeu a dat lor același dar ca și nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?
18 Când au auzit aceste [cuvinte], s-au liniștit și l-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Deci Dumnezeu le-a dat și păgânilor convertirea spre viață”.
18 Auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăința spre viață;
19 Așadar, cei care fuseseră împrăștiați după persecuția care a avut loc împotriva lui Ștéfan au ajuns până în Fenícia, Cípru și Antiohía, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor.
19 Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ștefan, au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor.
20 Totuși erau între ei unii bărbați ciprioți și cireneéni care au venit la Antiohía și care le-au vorbit grecilor vestindu-l pe Domnul Isus.
20 Și erau unii dintre ei, bărbați ciprieni și cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau și către elini, binevestind pe Domnul Iisus.
21 Mâna Domnului era cu ei și a fost mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul.
21 Și mâna Domnului era cu ei și era mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul.
22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalím și l-au trimis pe Barnába la Antiohía.
22 Și vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23 Când a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână în Domnul cu inimă neclintită.
23 Acesta, sosind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îndemna pe toți să rămână în Domnul, cu inimă statornică.
24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt și credință. Astfel, o mare mulțime s-a adăugat la Domnul.
24 Căci era bărbat bun și plin de Duh Sfânt și de credință. Și s-a adăugat Domnului mulțime multă.
25 Atunci el s-a dus la Társ ca să-l caute pe Saul.
25 Și a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul
26 Când l-a găsit, l-a adus la Antiohía. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii și au învățat o mulțime numeroasă. În Antiohía, discipolii au fost numiți pentru prima dată creștini.
26 Și aflându-l, l-a adus la Antiohia. Și au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică și învățând mult popor. Și în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creștini.
27 În zilele acelea, au coborât unii profeți de la Ierusalím la Antiohía.
27 În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci.
28 Unul dintre ei, cu numele Ágabos, s-a ridicat și, prin puterea Duhului, a prevestit că va fi o mare foamete peste tot pământul. Aceasta a avut loc în [timpul] lui Cláudiu.
28 Și sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a și fost în zilele lui Claudiu.
29 Atunci, [unii] dintre discipoli s-au hotărât să trimită ajutoare fraților care locuiau în Iudéea, după cum putea fiecare.
29 Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraților care locuiau în Iudeea;
30 Și așa au făcut și le-au trimis prin mâinile lui Barnába și ale lui Saul către prezbíteri.
30 Ceea ce au și făcut, trimițând preoților prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.
