1 Și pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părțile de sus, a venit în Efes. Și găsind câțiva ucenici,Fa 18,21
2 A zis către ei: Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt.In 7,39 Fa 18,25
3 Și el a zis: Deci în ce v-ați botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan.
4 Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.Mt 36,11 Mc 1,8 Lc 3,16 In 1,7.16.26 Fa 1,5 Fa 11,16
5 Și auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
6 Și punându-și Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și vorbeau în limbi și prooroceau.Fa 2,2 Fa 8,17
7 Și erau toți ca la doisprezece bărbați.
8 Și el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei și căutând să-i încredințeze de împărăția lui Dumnezeu.
9 Dar fiindcă unii erau învârtoșați și nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel, plecând de la ei, a osebit pe ucenici, învățând în fiecare zi în școala unuia Tiranus.
10 Și acesta a ținut vreme de doi ani, încât toți, cei ce locuiau în Asia, și iudei și elini, au auzit cuvântul Domnului.2Tim 1,15
11 Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.Mc 16,20 In 14,12
12 Încât și peste cei ce erau bolnavi se puneau ștergare sau șorțuri purtate de Pavel, și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din ei.
13 Și au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoțând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduiește Pavel!Mt 7,21
14 Iar cei care făceau aceasta erau cei șapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15 Și răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc și îl știu și pe Pavel, dar voi cine sunteți?Sir 3,22 Mc 1,24.34
16 Și sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău și biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi și răniți din casa aceea.Sir 5,16
17 Și acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor și elinilor care locuiau în Efes, și frică a căzut peste toți aceștia și se slăvea numele Domnului Iisus.Ps 47,10
18 Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească și să spună faptele lor.Mt 3,6
19 Iar mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărțile, le ardeau în fața tuturor. Și au socotit prețul lor și au găsit cincizeci de mii de arginți.Lc 6,46
20 Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea.Is 55,11 Fa 6,7 Fa 12,24
21 Și după ce s-au săvârșit acestea, Pavel și-a pus în gând să treacă prin Macedonia și prin Ahaia și să se ducă la Ierusalim, zicând că: După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma.Fa 23,11 Fa 28,14 Rm 1,11
22 Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei și pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.
23 Și în vremea aceea s-a făcut mare tulburare pentru calea Domnului.
24 Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei și da meșterilor săi foarte mare câștig,Sol 14,22-23
25 I-a adunat pe aceștia și pe cei care lucrau unele ca acestea, și le-a zis: Bărbaților, știți că din această îndeletnicire este câștigul vostru.
26 Și voi vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a întors multă mulțime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuți de mâini.Ies 20,3-4 Lv 19,4 Dt 5,8 Ps 96,7 Is 40,18 Ir 10,3 Os 8,6 Avc 2,18
27 Din aceasta nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar și templul marii zeițe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un preț, iar cu vremea, mărirea ei - căreia i se închină toată Asia și toată lumea - să fie doborâtă.
28 Și auzind ei și umplându-se de mânie, strigau zicând: Mare este Artemisa efesenilor!
29 Și s-a umplut toată cetatea de tulburare și au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius și Aristarh, însoțitorii lui Pavel.Dn 3,5 Fa 16,19 Fa 20,4 Col 4,10
30 Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat.
31 Încă și unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, trimițând la el, îl rugau să nu se ducă la teatru.
32 Deci unii strigau una, alții strigau alta, căci adunarea era învălmășită, iar cei mai mulți nu știau pentru ce s-au adunat acolo.
33 Iar unii din mulțime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar el, făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului.1Tim 1,20 2Tim 4,14
34 Și cunoscând ei că este iudeu, toți într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor!
35 Iar secretarul, potolind mulțimea, a zis: Bărbați efeseni, cine este, între oameni, care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei mari și a statuii ei, căzută din cer?
36 Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic cu ușurință.
37 Căci ați adus pe bărbații aceștia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeița voastră.
38 Deci dacă Dimitrie și meșterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au judecători și proconsuli care să judece, și să se cheme în judecată unii pe alții.
39 Iar dacă urmăriți altceva, se va hotărî în adunarea cea legiuită,
40 Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu avem nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
41 Zicând acestea, a slobozit adunarea.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În timp ce Apólo era la Corínt, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice, a coborât la Éfes. Acolo a găsit câțiva discipoli
1 Și pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părțile de sus, a venit în Efes. Și găsind câțiva ucenici,
2 și le-a spus: „L-ați primit pe Duhul Sfânt când ați crezut?”. Dar ei au răspuns: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”.
2 A zis către ei: Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt.
3 El le-a zis: „Atunci ce fel de botez ați primit?”. Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”.
3 Și el a zis: Deci în ce v-ați botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan.
4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul convertirii, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”.
4 Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.
5 Când au auzit ei, au primit Botezul în numele Domnului Isus.
5 Și auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
6 Iar când Paul și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi și profețeau.
6 Și punându-și Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și vorbeau în limbi și prooroceau.
7 Erau cu toții cam doisprezece bărbați.
7 Și erau toți ca la doisprezece bărbați.
8 El a intrat în sinagogă și a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând cu ei și convingându-i despre cele referitoare la împărăția lui Dumnezeu.
8 Și el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei și căutând să-i încredințeze de împărăția lui Dumnezeu.
9 Întrucât unii dintre ei erau împietriți și nu credeau, vorbind de rău calea [Domnului] în fața mulțimii, el s-a despărțit de ei. I-a luat pe discipoli dintre ei și în fiecare zi îi învăța în școala lui Tirános.
9 Dar fiindcă unii erau învârtoșați și nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel, plecând de la ei, a osebit pe ucenici, învățând în fiecare zi în școala unuia Tiranus.
10 Aceasta s-a întâmplat timp de doi ani, astfel încât toți locuitorii din Asia, iudei și greci, au ascultat cuvântul Domnului.
10 Și acesta a ținut vreme de doi ani, încât toți, cei ce locuiau în Asia, și iudei și elini, au auzit cuvântul Domnului.
11 Dumnezeu făcea prin mâinile lui Paul minuni nemaiîntâlnite,
11 Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.
12 așa încât erau puse peste bolnavi ștergare și pânze care atinseseră trupul lui Paul, iar bolile îi lăsau și duhurile necurate ieșeau din ei.
12 Încât și peste cei ce erau bolnavi se puneau ștergare sau șorțuri purtate de Pavel, și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din ei.
13 Atunci, unii exorciști iudei, care umblau prin împrejurimi, au încercat să cheme numele Domnului Isus asupra celor care aveau duhuri rele, spunând: „Vă conjur pe Isus pe care-l predică Paul!”.
13 Și au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoțând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduiește Pavel!
14 Acest lucru îl făceau șapte fii ai unui arhiereu numit Scéva.
14 Iar cei care făceau aceasta erau cei șapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15 Dar duhul rău le-a răspuns: „Pe Isus îl cunosc și pe Paul îl știu; voi, însă, cine sunteți?”.
15 Și răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc și îl știu și pe Pavel, dar voi cine sunteți?
16 Și omul în care era duhul rău s-a aruncat asupra lor și, fiind mai puternic, i-a bătut atât de tare, încât au fugit din casa aceea goi și plini de răni.
16 Și sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău și biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi și răniți din casa aceea.
17 Lucrul acesta l-au aflat toți iudeii și grecii care locuiau în Éfes; teama i-a cuprins pe toți și numele Domnului Isus era preamărit.
17 Și acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor și elinilor care locuiau în Efes, și frică a căzut peste toți aceștia și se slăvea numele Domnului Iisus.
18 Mulți dintre cei care crezuseră veneau, mărturiseau și făceau cunoscute faptele lor.
18 Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească și să spună faptele lor.
19 Un mare număr dintre cei care practicaseră magia și-au adus cărțile și le-au ars înaintea lor. S-a calculat prețul lor: se ridica la cincizeci de mii de arginți.
19 Iar mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărțile, le ardeau în fața tuturor. Și au socotit prețul lor și au găsit cincizeci de mii de arginți.
20 Astfel, cuvântul creștea și se întărea prin puterea Domnului.
20 Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea.
21 După ce s-au întâmplat acestea, Paul a hotărât în duh ca, trecând prin Macedónia și Aháia, să meargă la Ierusalím, zicându-și: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd și Roma”.
21 Și după ce s-au săvârșit acestea, Pavel și-a pus în gând să treacă prin Macedonia și prin Ahaia și să se ducă la Ierusalim, zicând că: După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma.
22 Atunci i-a trimis în Macedónia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotéi și pe Erást; el a mai rămas câtva timp în Asia.
22 Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei și pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.
23 În acel timp, s-a iscat o mare zarvă cu privire la calea [Domnului].
23 Și în vremea aceea s-a făcut mare tulburare pentru calea Domnului.
24 Un oarecare argintar, cu numele Demétrios, care prelucra în argint mici temple ale Artemísei, aducea meșteșugarilor săi venituri importante.
24 Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei și da meșterilor săi foarte mare câștig,
25 Adunându-i pe aceștia și pe cei cu meserii asemănătoare lor, le-a zis: „Bărbați, voi știți că bunăstarea voastră provine din această meserie.
25 I-a adunat pe aceștia și pe cei care lucrau unele ca acestea, și le-a zis: Bărbaților, știți că din această îndeletnicire este câștigul vostru.
26 Dar voi vedeți și auziți că acest Paul, nu numai la Éfes, ci aproape în toată Asia, a convins și a dus la rătăcire destulă lume, spunând că lucrurile făcute de mâinile oamenilor nu sunt dumnezei.
26 Și voi vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a întors multă mulțime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuți de mâini.
27 Există pericolul nu numai ca meseria noastră să ajungă să fie disprețuită, ci și ca templul măreței zeițe Artémis să fie considerat ca nimic și măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în lumea întreagă să fie distrusă”.
27 Din aceasta nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar și templul marii zeițe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un preț, iar cu vremea, mărirea ei - căreia i se închină toată Asia și toată lumea - să fie doborâtă.
28 Auzind acestea, au fost cuprinși de mânie și strigau, zicând: „Mare este Artémis a efesénilor!”.
28 Și auzind ei și umplându-se de mânie, strigau zicând: Mare este Artemisa efesenilor!
29 Tulburarea a cuprins cetatea și toți au năvălit la teatru, târând cu ei pe macedonenii Gáius și Aristárh, însoțitorii lui Paul în călătorie.
29 Și s-a umplut toată cetatea de tulburare și au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius și Aristarh, însoțitorii lui Pavel.
30 Paul voia să vină în fața poporului, dar discipolii nu l-au lăsat.
30 Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat.
31 Chiar și unii dintre mai marii provinciei, care îi erau prieteni, au trimis să-l convingă să nu se prezinte la teatru.
31 Încă și unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, trimițând la el, îl rugau să nu se ducă la teatru.
32 Între timp, [acolo] unii strigau una, alții, alta, într-atât era de învălmășită adunarea, și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră.
32 Deci unii strigau una, alții strigau alta, căci adunarea era învălmășită, iar cei mai mulți nu știau pentru ce s-au adunat acolo.
33 Unii din mulțime l-au convins pe Alexándru, pe care iudeii îl împingeau înainte, [să ia cuvântul]. Atunci, Alexándru a făcut semn cu mâna că vrea să țină un discurs de apărare în fața poporului.
33 Iar unii din mulțime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar el, făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului.
34 Dar ei, când și-au dat seama că este iudeu, au izbucnit într-un singur glas și au strigat aproape două ore: „Mare este Artémis a efesénilor!”.
34 Și cunoscând ei că este iudeu, toți într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor!
35 În sfârșit, scribul orașului, liniștind mulțimea, a spus: „Bărbați efeséni, oare este cineva dintre oameni care să nu știe că cetatea efesénilor este păstrătoarea templului marii Artémis și a chipului ei căzut din cer?
35 Iar secretarul, potolind mulțimea, a zis: Bărbați efeseni, cine este, între oameni, care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei mari și a statuii ei, căzută din cer?
36 Așadar, dacă nimeni nu poate nega acestea, e necesar să vă liniștiți și să nu faceți nimic în pripă.
36 Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic cu ușurință.
37 I-ați adus aici pe oamenii aceștia care nu sunt nici profanatori ai templului, nici nu au rostit blasfémii față de zeița noastră.
37 Căci ați adus pe bărbații aceștia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeița voastră.
38 Deci, dacă Demétrios și meșterii care sunt cu el au vreun cuvânt împotriva cuiva, sunt zile de judecată și proconsuli: să-și prezinte fiecare acuzația!
38 Deci dacă Dimitrie și meșterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au judecători și proconsuli care să judece, și să se cheme în judecată unii pe alții.
39 Iar dacă mai aveți altă cerere, se va rezolva în adunarea legală.
39 Iar dacă urmăriți altceva, se va hotărî în adunarea cea legiuită,
40 Astfel, din cauza zilei de azi, am putea fi învinuiți de răscoală, căci nu avem niciun motiv cu care să ne putem dezvinovăți de această manifestație”. După aceste cuvinte a dat drumul adunării.
40 Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu avem nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
41 Zicând acestea, a slobozit adunarea.
