1 Și în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă.
2 Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.Mt 20,23
3 Și văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat și pe Petru, (și erau zilele Azimelor)
4 Pe care și prinzându-l l-a băgat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paști.
5 Deci Petru era păzit în temniță și se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.
6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar înaintea ușii paznicii păzeau temnița.
7 Și iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Și lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Și lanțurile i-au căzut de la mâini.
8 Și a zis îngerul către el: Încinge-te și încalță-te cu sandalele. Și el a făcut așa. Și i-a zis lui: Pune haina pe tine și vino după mine.Mc 6,9
9 Și, ieșind, mergea după înger, dar nu știa că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.
10 Și trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, și poarta s-a deschis singură. Și ieșind, au trecut o uliță și îndată îngerul s-a depărtat de la el.
11 Și Petru, venindu-și în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor.
12 Și chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau.Fa 15,37
13 Și bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte.
14 Și recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis ușa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porții.
15 Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este așa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui.Fc 48,16 Mt 18,10
16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Și deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți.
17 Și făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților. Și ieșind, s-a dus în alt loc.Is 26,10
18 Și făcându-se ziuă, mare a fost tulburarea între ostași: Ce s-a făcut, oare, cu Petru?
19 Iar Irod cerându-l și negăsindu-l, după ce au fost cercetați paznicii, a poruncit să fie uciși. Și el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo.
20 Și Irod era mânios pe locuitorii din Tir și din Sidon. Dar ei, înțelegându-se între ei, au venit la el și câștigând pe Vlast, care era cămărașul regelui, cereau pace, pentru că țara lor se hrănea din cea a regelui.1Rg 5,1.9
21 Și într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veșminte regești și șezând la tribună, vorbea către ei;Sir 11,4
22 Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!Iz 28,2 Sir 13,27
23 Și îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Și mâncându-l viermii, a murit.Dn 4,28-30 Dn 5,20-21
24 Iar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea.Is 55,11 Fa 6,7 Fa 19,20 Col 1,6
25 Iar Barnaba și Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.Fa 11,30 Fa 13,5
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cam în timpul acela, Iród a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău.
1 Și în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă.
2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacób, fratele lui Ioan.
2 Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă și pe Petru; erau atunci zilele Ázimelor.
3 Și văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat și pe Petru, (și erau zilele Azimelor)
4 L-a prins și l-a aruncat în închisoare, încredințându-l la patru grupe de câte patru soldați ca să-l păzească, voind să-l înfățișeze poporului după Paște.
4 Pe care și prinzându-l l-a băgat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paști.
5 Așadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu.
5 Deci Petru era păzit în temniță și se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.
6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Iród avea să-l înfățișeze, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar în fața ușii, niște străjeri păzeau închisoarea.
6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar înaintea ușii paznicii păzeau temnița.
7 Și iată că un înger al Domnului a venit la el și o lumină a strălucit în încăpere! [Îngerul], lovindu-l în coastă pe Petru, l-a trezit și i-a zis: „Scoală-te în grabă!”. Iar lanțurile i-au căzut de la mâini.
7 Și iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Și lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Și lanțurile i-au căzut de la mâini.
8 Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te și leagă-ți sandalele!”. El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pune-ți mantia pe umeri și urmează-mă!”.
8 Și a zis îngerul către el: Încinge-te și încalță-te cu sandalele. Și el a făcut așa. Și i-a zis lui: Pune haina pe tine și vino după mine.
9 El a ieșit și l-a urmat, dar nu știa că era adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie.
9 Și, ieșind, mergea după înger, dar nu știa că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.
10 Trecând de prima strajă și de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine pentru ei. Ieșind, au mers pe o stradă și, deodată, îngerul a plecat de la el.
10 Și trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, și poarta s-a deschis singură. Și ieșind, au trecut o uliță și îndată îngerul s-a depărtat de la el.
11 Atunci Petru, venindu-și în fire, a zis: „Acum știu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său și m-a scăpat din mâinile lui Iród și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.”
11 Și Petru, venindu-și în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor.
12 Apoi, dându-și seama, s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau.
12 Și chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau.
13 Când a bătut la ușa de la intrare, o slujitoare cu numele Róde a venit ca să vadă cine este.
13 Și bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte.
14 Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschis ușa, ci a alergat să dea de veste că Petru se află la intrare.
14 Și recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis ușa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porții.
15 Dar ei i-au zis: „Ai înnebunit!”. Însă ea stăruia că așa este. Iar ei spuneau: „Este îngerul lui”.
15 Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este așa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui.
16 Iar Petru a continuat să bată. Când au deschis, l-au văzut și au fost cuprinși de uimire.
16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Și deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți.
17 Făcându-le semn cu mâna să tacă, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închisoare și le-a zis: „Duceți vestea despre acestea și lui Iacób și fraților!”. Apoi, ieșind, a plecat în alt loc.
17 Și făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților. Și ieșind, s-a dus în alt loc.
18 Când s-a făcut ziuă, era o mare tulburare printre soldați: ce s-a întâmplat cu Petru?
18 Și făcându-se ziuă, mare a fost tulburarea între ostași: Ce s-a făcut, oare, cu Petru?
19 Iród, după ce l-a căutat și nu l-a găsit, i-a anchetat pe paznici și a poruncit să fie uciși. Apoi a coborât din Iudéea în Cezaréea și a rămas [acolo].
19 Iar Irod cerându-l și negăsindu-l, după ce au fost cercetați paznicii, a poruncit să fie uciși. Și el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo.
20 [Iród] era foarte mâniat pe cei din Tir și Sidón, dar ei au venit împreună la el și, convingându-l pe Blástos, care era camerierul regelui, au cerut pacea, pentru că țara lor își procura hrana din regatul lui.
20 Și Irod era mânios pe locuitorii din Tir și din Sidon. Dar ei, înțelegându-se între ei, au venit la el și câștigând pe Vlast, care era cămărașul regelui, cereau pace, pentru că țara lor se hrănea din cea a regelui.
21 În ziua stabilită, Iród, îmbrăcat în haină regală și așezându-se pe tron, le-a ținut un discurs.
21 Și într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veșminte regești și șezând la tribună, vorbea către ei;
22 Iar poporul a strigat: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!”.
22 Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
23 Dar, deodată, un înger al Domnului l-a lovit, pentru că nu dăduse mărire lui Dumnezeu. Și, mâncat de viermi, și-a dat duhul.
23 Și îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Și mâncându-l viermii, a murit.
24 Cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea tot mai mult.
24 Iar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea.
25 Barnába și Saul s-au întors de la Ierusalím după ce și-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.
25 Iar Barnaba și Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.
