1 Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, și-a vândut țarina.
2 Și a dosit din preț, știind și femeia lui, și aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minți tu Duhului Sfânt și să dosești din prețul țarinei?Nm 30,3 Ecc 5,3
4 Oare, păstrând-o, nu-ți rămânea ție, și vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.Pr 20,25
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și a murit. Și frică mare i-a cuprins pe toți care au auzit.Ps 118,120
6 Și sculându-se cei mai tineri, l-au înfășurat și, scoțându-l afară, l-au îngropat.Lv 10,5
7 După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat și femeia lui, neștiind ce se întâmplase.
8 Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă ați vândut țarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât.
9 Iar Petru a zis către ea: De ce v-ați învoit voi să ispitiți Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine.
10 Și ea a căzut îndată la picioarele lui Petru și a murit. Și intrând tinerii, au găsit-o moartă și, scoțând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11 Și frică mare a cuprins toată Biserica și pe toți care au auzit acestea.Is 33,14
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne și minuni multe în popor, și erau toți, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.Fa 2,43 Fa 3,11
13 Și nimeni dintre ceilalți nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda.2Rg 6,9
14 Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei,Fa 2,47 Fa 11,21
15 Încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.Fa 19,12
16 Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau.Fa 8,7
17 Și sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizmă.
18 Și au pus mâna pe apostoli și i-au băgat în temnița obștească.
19 Iar un înger al Domnului, în timpul nopții, a deschis ușile temniței și, scoțându-i, le-a zis:Evr 1,14
20 Mergeți și, stând, grăiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia.In 6,68
21 Și, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă pe apostoli.
22 Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniță și, întorcându-se, au vestit,
23 Zicând: Temnița am găsit-o încuiată în toată siguranța și pe paznici stând la uși, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni.
24 Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta.
25 Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbații pe care i-ați pus în temniță sunt în templu, stând și învățând poporul.
26 Atunci, ducându-se, căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii i-au adus dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre.
27 Și, aducându-i, i-au pus în fața sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat,
28 Zicând: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învățați în numele acesta? Și iată ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și voiți să aduceți asupra noastră sângele Acestui Om!Mt 27,25 Fa 2,22 Fa 3,13 Fa 4,18
29 Iar Petru și apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.Dn 3,18 Fa 4,19
30 Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-ați omorât, spânzurându-L pe lemn.Fa 3,15
31 Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălțat Stăpânitor și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertarea păcatelor.Fa 2,23 Fa 3,13 Fa 4,12 1In 2,1-2
32 Și suntem martori ai acestor cuvinte noi și Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.In 15,26-27 Fa 3,15 Fa 10,39 Fa 13,31
33 Iar ei, auzind, se mâniau foarte și se sfătuiau să-i omoare.Fa 4,2
34 Și ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învățător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puțin,Fa 22,3
35 Și a zis către ei: Bărbați israeliți, luați aminte la voi, ce aveți să faceți cu acești oameni.
36 Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbați ca la patru sute, care a fost ucis și toți câți l-au ascultat au fost risipiți și nimiciți.Lc 2,2 Fa 21,38
37 După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în vremea numărătorii, și a atras popor mult după el; și acela a pierit și toți câți au ascultat de el au fost împrăștiați.Lc 2,2 Fa 21,38
38 Și acum zic vouă: Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;Mt 15,13
39 Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-i nimiciți, ca nu cumva să vă aflați și luptători împotriva lui Dumnezeu.Ps 2,1 Lc 21,15
40 Și l-au ascultat pe el; și chemând pe apostoli și bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, și le-au dat drumul.Mt 10,17 Fa 4,18
41 Iar ei au plecat din fața sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară.Mt 5,10 Iac 1,2 1Ptr 4,13 2Co 6,10 2Co 12,10 Flp 1,29 Col 1,11 Evr 10,34
42 Și toată ziua, în templu și prin case, nu încetau să învețe și să binevestească pe Hristos Iisus.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Dar un om al cărui nume era Ananía, împreună cu Safíra, soția lui, a vândut un ogor
1 Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, și-a vândut țarina.
2 și, cu complicitatea soției, a reținut din preț și, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor.
2 Și a dosit din preț, știind și femeia lui, și aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Atunci, Petru i-a zis: „Ananía, de ce ți-a umplut Satána inima ca să-l minți pe Duhul Sfânt și să reții din prețul ogorului?
3 Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minți tu Duhului Sfânt și să dosești din prețul țarinei?
4 Oare n-ar fi rămas al tău dacă nu l-ai fi vândut și, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziția ta? De ce ți-ai pus la inimă o astfel de faptă? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu”.
4 Oare, păstrând-o, nu-ți rămânea ție, și vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5 Auzind Ananía cuvintele acestea, a căzut și și-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toți cei care auzeau.
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și a murit. Și frică mare i-a cuprins pe toți care au auzit.
6 Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat și, scoțându-l afară, l-au îngropat.
6 Și sculându-se cei mai tineri, l-au înfășurat și, scoțându-l afară, l-au îngropat.
7 După un interval de vreo trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce s-a întâmplat.
7 După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat și femeia lui, neștiind ce se întâmplase.
8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi dacă ați vândut ogorul cu atât!”. Ea a zis: „Da, cu atât”.
8 Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă ați vândut țarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât.
9 Atunci Petru [i-a spus]: „Cum de v-ați înțeles să-l ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor scoate și pe tine”.
9 Iar Petru a zis către ea: De ce v-ați învoit voi să ispitiți Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine.
10 Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au găsit-o moartă și, scoțând-o, au îngropat-o lângă soțul ei.
10 Și ea a căzut îndată la picioarele lui Petru și a murit. Și intrând tinerii, au găsit-o moartă și, scoțând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11 Și o mare teamă a cuprins toată Biserica și pe toți cei care auzeau acestea.
11 Și frică mare a cuprins toată Biserica și pe toți care au auzit acestea.
12 Prin mâinile apostolilor se făceau semne și multe minuni în popor. Toți erau într-un cuget, în Porticul lui Solomón.
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne și minuni multe în popor, și erau toți, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.
13 Dar nimeni dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi preamărea.
13 Și nimeni dintre ceilalți nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda.
14 Iar [numărul] celor care credeau – o mulțime de bărbați și de femei – se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul,
14 Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei,
15 așa încât aduceau bolnavii chiar și de pe străzi și îi puneau pe paturi și pe tărgi pentru ca, atunci când venea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei.
15 Încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.
16 Iar mulțimea de prin cetățile din jurul Ierusalímului se aduna, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate, și toți erau vindecați.
16 Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau.
17 Ridicându-se marele preot și toți cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie,
17 Și sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizmă.
18 au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică.
18 Și au pus mâna pe apostoli și i-au băgat în temnița obștească.
19 Dar un înger al Domnului a deschis porțile închisorii în timpul nopții și, scoțându-i, le-a zis:
19 Iar un înger al Domnului, în timpul nopții, a deschis ușile temniței și, scoțându-i, le-a zis:
20 „Mergeți, stați în templu și vestiți poporului toate aceste cuvinte de viață!”.
20 Mergeți și, stând, grăiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia.
21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineață în templu și învățau.
Venind marele preot și cei care erau cu el, au convocat Sinédriul și sfatul bătrânilor fiilor lui Israél și au trimis la închisoare ca să-i aducă.
21 Și, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă pe apostoli.
22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând:
22 Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniță și, întorcându-se, au vestit,
23 „Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranța și pe paznici stând la porți, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”.
23 Zicând: Temnița am găsit-o încuiată în toată siguranța și pe paznici stând la uși, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni.
24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta.
24 Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta.
25 Dar a sosit cineva și le-a dat de veste: „Iată, bărbații pe care i-ați aruncat în închisoare stau în templu și învață poporul!”.
25 Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbații pe care i-ați pus în temniță sunt în templu, stând și învățând poporul.
26 Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat și i-au adus, dar nu cu forța, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.
26 Atunci, ducându-se, căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii i-au adus dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre.
27 Aducându-i, i-au pus în [fața] Sinédriului și marele preot i-a întrebat, zicând:
27 Și, aducându-i, i-au pus în fața sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat,
28 „Oare nu v-am poruncit cu strictețe să nu învățați în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalímul cu învățătura voastră și vreți să cadă asupra noastră sângele acestui om!”.
28 Zicând: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învățați în numele acesta? Și iată ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și voiți să aduceți asupra noastră sângele Acestui Om!
29 Atunci Petru și apostolii, răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni.
29 Iar Petru și apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
30 Dumnezeul părinților noștri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-ați ucis atârnându-l pe lemn.
30 Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-ați omorât, spânzurându-L pe lemn.
31 Pe el Dumnezeu l-a înălțat la dreapta sa drept conducător și mântuitor ca să acorde Israélului convertirea și iertarea păcatelor.
31 Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălțat Stăpânitor și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertarea păcatelor.
32 Martori ai acestor lucruri suntem noi și Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”.
32 Și suntem martori ai acestor cuvinte noi și Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.
33 Auzind acestea, s-au înfuriat și voiau să-i ucidă.
33 Iar ei, auzind, se mâniau foarte și se sfătuiau să-i omoare.
34 Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinédriu, al cărui nume era Gamaliél, învățător al Legii, stimat de tot poporul, și a cerut ca oamenii aceștia să fie duși afară pentru puțin timp
34 Și ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învățător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puțin,
35 și le-a spus: „Bărbați israelíți, aveți grijă la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia!
35 Și a zis către ei: Bărbați israeliți, luați aminte la voi, ce aveți să faceți cu acești oameni.
36 Nu de mult s-a ridicat Téudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaților care i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a fost ucis și toți care îl urmaseră au fost împrăștiați și n-a rămas nimic din ei.
36 Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbați ca la patru sute, care a fost ucis și toți câți l-au ascultat au fost risipiți și nimiciți.
37 După el s-a ridicat Iúda Galileeánul, în zilele recensământului, și a atras poporul după el. A murit el, și toți cei care l-au urmat au fost risipiți.
37 După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în vremea numărătorii, și a atras popor mult după el; și acela a pierit și toți câți au ascultat de el au fost împrăștiați.
38 Așadar, vă spun: stați departe de oamenii aceștia și lăsați-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
38 Și acum zic vouă: Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea nimici; nu cumva să vă găsiți că luptați împotriva lui Dumnezeu!”. Iar ei s-au lăsat convinși de el.
39 Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-i nimiciți, ca nu cumva să vă aflați și luptători împotriva lui Dumnezeu.
40 Totuși, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus și le-au dat drumul.
40 Și l-au ascultat pe el; și chemând pe apostoli și bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, și le-au dat drumul.
41 Iar ei au plecat din fața Sinédriului bucuroși pentru că au fost învredniciți să îndure batjocură pentru numele lui [Isus].
41 Iar ei au plecat din fața sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară.
42 Și în fiecare zi, în templu și prin case, nu încetau să învețe și să-l vestească pe Cristos Isus.
42 Și toată ziua, în templu și prin case, nu încetau să învețe și să binevestească pe Hristos Iisus.
