Capitolul 28
Fapte 281 Și după ce am scăpat, am aflat că insula se numește Malta.Fa 27,26
2 Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toți la ei din pricina ploii care era și a frigului.1Rg 17,9
3 Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui.Mc 16,18
4 Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: „Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare.”
5 Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.Lc 10,19
6 Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu.
7 Și împrejurul acelui loc erau țarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a găzduit prietenos trei zile.
8 Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri și de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel și rugându-se, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.1Rg 17,20-23 Mc 16,18
9 Și întâmplându-se aceasta, veneau la el și ceilalți din insulă care aveau boli și se vindecau;
10 și aceștia ne-au cinstit mult și, când am plecat, ne-au pus la îndemână toate cele de trebuință.
11 După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă și care avea pe ea însemnul Dioscurilor.
12 Și ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile.
13 De unde, înconjurând, am sosit la Regium. Și după o zi, suflând vânt de miazăzi, am ajuns la Puteoli în cealaltă zi.
14 Găsind acolo frați, am fost rugați să rămânem la ei șapte zile. Și așa am venit la Roma.Fa 19,21
15 Și de acolo, auzind frații cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius și la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.
16 Iar când am intrat în Roma, sutașul a predat pe cei legați comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostașul care îl păzea.
17 Și după trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntașii iudeilor. Și, adunându-se, zicea către ei: „Bărbați frați, deși eu n-am făcut nimic rău împotriva poporului (nostru) sau a datinilor părintești, am fost predat de la Ierusalim, în mâinile romanilor.Fa 25,8
18 Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.Fa 25,8.11
19 Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aș avea de adus vreo pâră neamului meu.
20 Deci pentru această cauză v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanț.”Lc 2,38
21 Iar ei au zis către el: „Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frați, ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine.
22 Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre eresul acesta ne este cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă.”Lc 2,34 Fa 24,5 Evr 12,3
23 Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulți. Și de dimineața până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i încredințeze despre Iisus din Legea lui Moise și din prooroci.Is 8,20
24 Și unii credeau celor spuse, iar alții nu credeau.
25 Și neînțelegându-se unii cu alții, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: „Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul, către părinții noștri,
26 când a zis: «Mergi la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și uitându-vă veți privi, dar nu veți vedea.Is 6,9-10 Ir 5,21 Iz 12,2 Mt 13,14 Mc 4,12 Lc 8,10 Lc 24,27 In 12,40 Fa 13,46 Rm 11,8
27 Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile greu au auzit și ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și Eu să-l vindec».
28 Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis păgânilor, și ei vor asculta.”Lc 13,30
29 Și după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînțelegere.
30 Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, și primea pe toți care veneau la el,
31 propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După ce ne-am salvat, am aflat că insula se numea Málta.
1 Și după ce am scăpat, am aflat că insula se numește Malta.
2 Localnicii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită: au aprins un foc și ne-au primit pe toți alături, căci începuse să plouă și era frig.
2 Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toți la ei din pricina ploii care era și a frigului.
3 Paul adunase un braț de vreascuri și le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieșit și s-a prins de mâna lui.
3 Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui.
4 Când au văzut localnicii șarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranță omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare și pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”.
4 Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: „Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare.”
5 Dar el, scuturând șarpele în foc, nu a suferit niciun rău.
5 Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.
6 Ei se așteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr-odată mort. După ce au așteptat mult timp și au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, și-au schimbat părerea, spunând că el este un zeu.
6 Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu.
7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducătorului insulei, numit Públius. Acesta ne-a primit și ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile.
7 Și împrejurul acelui loc erau țarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a găzduit prietenos trei zile.
8 Și s-a întâmplat că tatăl lui Públius zăcea la pat cuprins de friguri și de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, și-a pus mâinile asupra lui și l-a vindecat.
8 Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri și de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel și rugându-se, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.
9 În urma acestui fapt, au venit și ceilalți bolnavi din insulă și au fost vindecați.
9 Și întâmplându-se aceasta, veneau la el și ceilalți din insulă care aveau boli și se vindecau;
10 Ei ne-au copleșit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziție tot ce aveam nevoie.
10 și aceștia ne-au cinstit mult și, când am plecat, ne-au pus la îndemână toate cele de trebuință.
11 După trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină care iernase pe insulă și care purta emblema Dioscúrilor.
11 După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă și care avea pe ea însemnul Dioscurilor.
12 Am acostat la Siracúsa și am rămas trei zile.
12 Și ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile.
13 De acolo, continuându-ne călătoria [pe lângă coastă], am ajuns la Réggio. În ziua următoare, suflând vântul de la miazăzi, am ajuns la Pozzuóli în două zile.
13 De unde, înconjurând, am sosit la Regium. Și după o zi, suflând vânt de miazăzi, am ajuns la Puteoli în cealaltă zi.
14 Aici am întâlnit niște frați care ne-au rugat să rămânem șapte zile. Și astfel am ajuns la Roma.
14 Găsind acolo frați, am fost rugați să rămânem la ei șapte zile. Și așa am venit la Roma.
15 Frații de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Fórul lui Áppius și Trei Tavérne. Când i-a văzut, Paul i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.
15 Și de acolo, auzind frații cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius și la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.
16 Când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea.
16 Iar când am intrat în Roma, sutașul a predat pe cei legați comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostașul care îl păzea.
17 După trei zile, [Paul] i-a chemat pe mai marii iudeilor. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraților, deși nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva obiceiurilor părinților, la Ierusalím am fost predat în lanțuri în mâinile romanilor.
17 Și după trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntașii iudeilor. Și, adunându-se, zicea către ei: „Bărbați frați, deși eu n-am făcut nimic rău împotriva poporului (nostru) sau a datinilor părintești, am fost predat de la Ierusalim, în mâinile romanilor.
18 Interogându-mă, aceștia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nicio vină care să merite moartea.
18 Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la Cezár, nu ca și cum aș fi avut ceva ca să-mi acuz neamul.
19 Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aș avea de adus vreo pâră neamului meu.
20 Așadar, din această cauză v-am chemat ca să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din cauza speranței lui Israél port eu aceste lanțuri”.
20 Deci pentru această cauză v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanț.”
21 Ei i-au răspuns: „Noi nu am primit din Iudéea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit niciunul dintre frați care să ne povestească sau să ne spună ceva rău despre tine.
21 Iar ei au zis către el: „Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frați, ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine.
22 Dar credem că ar fi bine să auzim ce gândești tu. Cât privește însă erezia aceea, ne este cunoscut că pretutindeni se vorbește împotrivă”.
22 Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre eresul acesta ne este cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă.”
23 I-au fixat o zi și au venit la el mai mulți la locuința lui. De dimineață până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, [căutând] să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise și din Profeți.
23 Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulți. Și de dimineața până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i încredințeze despre Iisus din Legea lui Moise și din prooroci.
24 Unii au fost convinși de cele spuse de el, alții nu au crezut.
24 Și unii credeau celor spuse, iar alții nu credeau.
25 Au plecat fără să fi ajuns la vreo înțelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt părinților voștri prin profetul Isaía
25 Și neînțelegându-se unii cu alții, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: „Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul, către părinții noștri,
26 când a zis:
«Du-te la poporul acesta și spune-i:
‹de auzit veți auzi, dar nu veți înțelege.
De privit veți privi, dar nu veți vedea.
26 când a zis: «Mergi la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și uitându-vă veți privi, dar nu veți vedea.
27 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec› ».
27 Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile greu au auzit și ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și Eu să-l vindec».
28 Așadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor și ei vor asculta”.
28 Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis păgânilor, și ei vor asculta.”
29 .
29 Și după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînțelegere.
30 El a rămas doi ani întregi în aceeași locuință închiriată și-i primea pe toți cei care veneau la el.
30 Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, și primea pe toți care veneau la el,
31 El predica împărăția lui Dumnezeu și învăța despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala și nestingherit.
31 propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Și după ce am scăpat, am aflat că insula se numește Malta.
1 Καὶ διασωθέντες, τότε ἐπέγνωσαν ὅτι Μελίτη ἡ νῆσος καλεῖται.
2 Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toți la ei din pricina ploii care era și a frigului.
2 Οἱ δὲ βάρβαροι παρεῖχον οὐ τὴν τυχοῦσαν φιλανθρωπίαν ἡμῖν∙ ἀνάψαντες γὰρ πυράν, προσελάβοντο πάντας ἡμᾶς, διὰ τὸν ὑετὸν τὸν ἐφεστῶτα, καὶ διὰ τὸ ψῦχος.
3 Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui.
3 Συστρέψαντος δὲ τοῦ Παύλου φρυγάνων πλῆθος, καὶ ἐπιθέντος ἐπὶ τὴν πυράν, ἔχιδνα ἐκ τῆς θέρμης διεξελθοῦσα καθῆψεν τῆς χειρὸς αὐτοῦ.
4 Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: „Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare.”
4 Ὡς δὲ εἶδον οἱ βάρβαροι κρεμάμενον τὸ θηρίον ἐκ τῆς χειρὸς αὐτοῦ, ἔλεγον πρὸς ἀλλήλους, Πάντως φονεύς ἐστιν ὁ ἄνθρωπος οὗτος, ὃν διασωθέντα ἐκ τῆς θαλάσσης ἡ Δίκη ζῇν οὐκ εἴασεν.
5 Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.
5 Ὁ μὲν οὖν, ἀποτινάξας τὸ θηρίον εἰς τὸ πῦρ, ἔπαθεν οὐδὲν κακόν.
6 Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu.
6 Οἱ δὲ προσεδόκων αὐτὸν μέλλειν πίμπρασθαι ἢ καταπίπτειν ἄφνω νεκρόν∙ ἐπὶ πολὺ δὲ αὐτῶν προσδοκώντων, καὶ θεωρούντων μηδὲν ἄτοπον εἰς αὐτὸν γινόμενον, μεταβαλλόμενοι ἔλεγον θεὸν αὐτὸν εἶναι.
7 Și împrejurul acelui loc erau țarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a găzduit prietenos trei zile.
7 Ἐν δὲ τοῖς περὶ τὸν τόπον ἐκεῖνον ὑπῆρχεν χωρία τῷ πρώτῳ τῆς νήσου, ὀνόματι Ποπλίῳ, ὃς ἀναδεξάμενος ἡμᾶς τρεῖς ἡμέρας φιλοφρόνως ἐξένισεν.
8 Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri și de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel și rugându-se, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.
8 Ἐγένετο δὲ τὸν πατέρα τοῦ Ποπλίου πυρετοῖς καὶ δυσεντερίᾳ συνεχόμενον κατακεῖσθαι∙ πρὸς ὃν ὁ Παῦλος εἰσελθών, καὶ προσευξάμενος, ἐπιθεὶς τὰς χεῖρας αὐτῷ, ἰάσατο αὐτόν.
9 Și întâmplându-se aceasta, veneau la el și ceilalți din insulă care aveau boli și se vindecau;
9 Τούτου οὖν γενομένου, καὶ οἱ λοιποὶ οἱ ἔχοντες ἀσθενείας ἐν τῇ νήσῳ προσήρχοντο καὶ ἐθεραπεύοντο∙
10 și aceștia ne-au cinstit mult și, când am plecat, ne-au pus la îndemână toate cele de trebuință.
10 οἳ καὶ πολλαῖς τιμαῖς ἐτίμησαν ἡμᾶς, καὶ ἀναγομένοις ἐπέθεντο τὰ πρὸς τὴν χρείαν.
11 După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă și care avea pe ea însemnul Dioscurilor.
11 Μετὰ δὲ τρεῖς μῆνας ἤχθημεν ἐν πλοίῳ παρακεχειμακότι ἐν τῇ νήσῳ, Ἀλεξανδρίνῳ, παρασήμῳ Διοσκούροις.
12 Și ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile.
12 Καὶ καταχθέντες εἰς Συρακούσας ἐπεμείναμεν ἡμέρας τρεῖς∙
13 De unde, înconjurând, am sosit la Regium. Și după o zi, suflând vânt de miazăzi, am ajuns la Puteoli în cealaltă zi.
13 ὅθεν περιελθόντες κατηντήσαμεν εἰς Ῥήγιον, καὶ μετὰ μίαν ἡμέραν ἐπιγενομένου νότου, δευτεραῖοι ἤλθομεν εἰς Ποτιόλους∙
14 Găsind acolo frați, am fost rugați să rămânem la ei șapte zile. Și așa am venit la Roma.
14 οὗ εὑρόντες ἀδελφούς, παρεκλήθημεν ἐπ’ αὐτοῖς ἐπιμεῖναι ἡμέρας ἑπτά∙ καὶ οὕτως εἰς τὴν Ῥώμην ἤλθομεν.
15 Și de acolo, auzind frații cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius și la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.
15 Κἀκεῖθεν οἱ ἀδελφοὶ ἀκούσαντες τὰ περὶ ἡμῶν, ἐξῆλθον εἰς ἀπάντησιν ἡμῖν ἄχρι Ἀππίου Φόρου καὶ Τριῶν Ταβερνῶν∙ οὓς ἰδὼν ὁ Παῦλος, εὐχαριστήσας τῷ θεῷ, ἔλαβεν θάρσος.
16 Iar când am intrat în Roma, sutașul a predat pe cei legați comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostașul care îl păzea.
16 Ὅτε δὲ ἤλθομεν εἰς Ῥώμην, ὁ ἑκατόνταρχος παρέδωκεν τοὺς δεσμίους τῷ στρατοπεδάρχῃ∙ τῷ δὲ Παύλῳ ἐπετράπη μένειν καθ’ ἑαυτόν, σὺν τῷ φυλάσσοντι αὐτὸν στρατιώτῃ.
17 Și după trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntașii iudeilor. Și, adunându-se, zicea către ei: „Bărbați frați, deși eu n-am făcut nimic rău împotriva poporului (nostru) sau a datinilor părintești, am fost predat de la Ierusalim, în mâinile romanilor.
17 Ἐγένετο δὲ μετὰ ἡμέρας τρεῖς συγκαλέσασθαι τὸν Παῦλον τοὺς ὄντας τῶν Ἰουδαίων πρώτους∙ συνελθόντων δὲ αὐτῶν, ἔλεγεν πρὸς αὐτούς, Ἄνδρες ἀδελφοί, ἐγὼ οὐδὲν ἐναντίον ποιήσας τῷ λαῷ ἢ τοῖς ἔθεσιν τοῖς πατρῴοις, δέσμιος ἐξ Ἱεροσολύμων παρεδόθην εἰς τὰς χεῖρας τῶν Ῥωμαίων∙
18 Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
18 οἵτινες ἀνακρίναντές με ἐβούλοντο ἀπολῦσαι, διὰ τὸ μηδεμίαν αἰτίαν θανάτου ὑπάρχειν ἐν ἐμοί.
19 Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aș avea de adus vreo pâră neamului meu.
19 Ἀντιλεγόντων δὲ τῶν Ἰουδαίων, ἠναγκάσθην ἐπικαλέσασθαι Καίσαρα, οὐχ ὡς τοῦ ἔθνους μου ἔχων τι κατηγορῆσαι.
20 Deci pentru această cauză v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanț.”
20 Διὰ ταύτην οὖν τὴν αἰτίαν παρεκάλεσα ὑμᾶς ἰδεῖν καὶ προσλαλῆσαι∙ ἕνεκεν γὰρ τῆς ἐλπίδος τοῦ Ἰσραὴλ τὴν ἅλυσιν ταύτην περίκειμαι.
21 Iar ei au zis către el: „Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frați, ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine.
21 Οἱ δὲ πρὸς αὐτὸν εἶπον, Ἡμεῖς οὔτε γράμματα περὶ σοῦ ἐδεξάμεθα ἀπὸ τῆς Ἰουδαίας, οὔτε παραγενόμενός τις τῶν ἀδελφῶν ἀπήγγειλεν ἢ ἐλάλησέν τι περὶ σοῦ πονηρόν.
22 Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre eresul acesta ne este cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă.”
22 Ἀξιοῦμεν δὲ παρὰ σοῦ ἀκοῦσαι ἃ φρονεῖς∙ περὶ μὲν γὰρ τῆς αἱρέσεως ταύτης γνωστόν ἐστιν ἡμῖν ὅτι πανταχοῦ ἀντιλέγεται.
23 Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulți. Și de dimineața până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i încredințeze despre Iisus din Legea lui Moise și din prooroci.
23 Ταξάμενοι δὲ αὐτῷ ἡμέραν, ἧκον πρὸς αὐτὸν εἰς τὴν ξενίαν πλείονες∙ οἷς ἐξετίθετο διαμαρτυρόμενος τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ, πείθων τε αὐτοὺς τὰ περὶ τοῦ Ἰησοῦ, ἀπό τε τοῦ νόμου Μωϋσέως καὶ τῶν προφητῶν, ἀπὸ πρωῒ ἕως ἑσπέρας.
24 Și unii credeau celor spuse, iar alții nu credeau.
24 Καὶ οἱ μὲν ἐπείθοντο τοῖς λεγομένοις, οἱ δὲ ἠπίστουν.
25 Și neînțelegându-se unii cu alții, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: „Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul, către părinții noștri,
25 Ἀσύμφωνοι δὲ ὄντες πρὸς ἀλλήλους ἀπελύοντο, εἰπόντος τοῦ Παύλου ῥῆμα ἕν, ὅτι Καλῶς τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον ἐλάλησεν διὰ Ἠσαΐου τοῦ προφήτου πρὸς τοὺς πατέρας ἡμῶν,
26 când a zis: «Mergi la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și uitându-vă veți privi, dar nu veți vedea.
26 λέγον, Πορεύθητι πρὸς τὸν λαὸν τοῦτον καὶ εἰπόν, Ἀκοῇ ἀκούσετε, καὶ οὐ μὴ συνῆτε∙ καὶ βλέποντες βλέψετε, καὶ οὐ μὴ ἴδητε.
27 Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile greu au auzit și ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și Eu să-l vindec».
27 Ἐπαχύνθη γὰρ ἡ καρδία τοῦ λαοῦ τούτου, καὶ τοῖς ὠσὶν βαρέως ἤκουσαν, καὶ τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτῶν ἐκάμμυσαν∙ μήποτε ἴδωσιν τοῖς ὀφθαλμοῖς, καὶ τοῖς ὠσὶν ἀκούσωσιν, καὶ τῇ καρδίᾳ συνῶσιν, καὶ ἐπιστρέψωσιν, καὶ ἰάσομαι αὐτούς.
28 Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis păgânilor, și ei vor asculta.”
28 Γνωστὸν οὖν ἔστω ὑμῖν ὅτι τοῖς ἔθνεσιν ἀπεστάλη τὸ σωτήριον τοῦ θεοῦ, αὐτοὶ καὶ ἀκούσονται.
29 Și după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînțelegere.
29 Καὶ ταῦτα αὐτοῦ εἰπόντος, ἀπῆλθον οἱ Ἰουδαῖοι, πολλὴν ἔχοντες ἐν ἑαυτοῖς συζήτησιν.
30 Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, și primea pe toți care veneau la el,
30 Ἔμεινεν δὲ ὁ Παῦλος διετίαν ὅλην ἐν ἰδίῳ μισθώματι, καὶ ἀπεδέχετο πάντας τοὺς εἰσπορευομένους πρὸς αὐτόν,
31 propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică.
31 κηρύσσων τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ, καὶ διδάσκων τὰ περὶ τοῦ κυρίου Ἰησοῦ χριστοῦ, μετὰ πάσης παρρησίας, ἀκωλύτως.
