1 Agripa a zis către Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, se apăra:
2 Mă socotesc fericit, o, rege Agripa, că astăzi, înaintea ta, pot să mă apăr de toate câte mă învinuiesc iudeii;
3 Mai ales, pentru că tu cunoști toate obiceiurile și neînțelegerile iudeilor. De aceea te rog să mă asculți cu îngăduință.
4 Viețuirea mea din tinerețe, cum a fost ea de la început în poporul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii.
5 Dacă vor să dea mărturie, ei știu despre mine, de mult, că am trăit ca fariseu, în tagma cea mai riguroasă a religiei noastre.Fa 22,3 Fa 23,6 Flp 3,5
6 Și acum stau la judecată pentru nădejdea făgăduinței făcute de Dumnezeu către părinții noștri,Fa 3,15 Fa 22,18 Dt 18,15 2Rg 7,12 Ps 131,11 Is 4,2 Is 7,14 Ir 23,5 Ir 33,15 Iz 34,22-23 Iz 37,24 Dn 9,24 Mi 5,1
7 Și la care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu fără încetare, zi și noapte, nădăjduiesc să ajungă. Pentru nădejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt pârât de iudei.
8 De ce se socotește la voi lucru de necrezut că Dumnezeu înviază pe cei morți?
9 Eu unul am socotit, în sinea mea, că față de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia să fac multe împotrivă;
10 Ceea ce am și făcut în Ierusalim, și pe mulți dintre sfinți i-am închis în temnițe cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar când erau dați la moarte, mi-am dat și eu încuviințarea.Fa 8,3 Fa 9,1 Fa 22,4 1Co 15,9 Ga 1,13 1Tim 1,13
11 Și îi pedepseam adesea prin toate sinagogile și-i sileam să hulească și, mult înfuriindu-mă împotriva lor, îi urmăream până și prin cetățile de din afară;
12 Și în felul acesta, mergând și la Damasc, cu putere și cu însărcinare de la arhierei,
13 Am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și a celor ce mergeau împreună cu mine.Fa 9,3 Fa 22,6
14 Și noi toți căzând la pământ, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Greu îți este să lovești în țepușă cu piciorul.
15 Iar eu am zis: Cine ești Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești.
16 Dar, scoală-te și stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor, și al celor ce ai văzut, și al celor întru care Mă voi arăta ție.
17 Alegându-te pe tine din popor și din neamurile la care te trimit,
18 Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor și parte cu cei ce s-au sfințit, prin credința în Mine.Is 42,7 Is 60,1 Lc 1,79 Lc 2,32 In 1,9 1Ptr 2,9 Ef 1,18 Ef 5,8 Col 1,12
19 Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător cereștii arătări;
20 Ci mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, și din toată țara Iudeii, și neamurilor le-am vestit să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință.Ir 18,7 Iz 33,14 Fa 9,20
21 Pentru acestea, iudeii, prinzându-mă în templu, încercau să mă ucidă.Fa 21,30
22 Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind la mic și la mare, fără să spun nimic decât ceea ce și proorocii și Moise au spus că va să fie:In 5,46 Fa 3,18
23 Că Hristos avea să pătimească și să fie cel dintâi înviat din morți și să vestească lumină și poporului și neamurilor.Nm 21,9 Is 53,2 Dn 9,26 Za 12,10 Lc 24,27
24 Și acestea grăind el, întru apărarea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te duce la nebunie.1Co 1,23 1Co 2,14
25 Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului și ale înțelepciunii.
26 Regele știe despre acestea, și în fața lui vorbesc fără sfială, fiind încredințat că nimic nu i-a rămas ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat, într-un ungher.Sol 5,4 In 18,20
27 Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Știu că crezi.
28 Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puțin de nu mă îndupleci să mă fac și eu creștin!
29 Iar Pavel a zis: Ori cu puțin, ori cu mult, eu m-aș ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fie așa cum sunt și eu, afară de aceste lanțuri.Fa 21,11 Fa 24,27
30 Și s-a ridicat și regele și guvernatorul și Berenice și cei care ședeau împreună cu ei,
31 Și plecând, vorbeau unii cu alții zicând: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri.
32 Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea să fie lăsat liber, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Agrípa i-a zis lui Paul: „Îți este permis să te aperi”. Atunci Paul, întinzându-și mâna, și-a început apărarea:
1 Agripa a zis către Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, se apăra:
2 „Mă consider fericit, o, rege Agrípa, că astăzi, înaintea ta, mă pot apăra de toate acuzele pe care mi le aduc iudeii,
2 Mă socotesc fericit, o, rege Agripa, că astăzi, înaintea ta, pot să mă apăr de toate câte mă învinuiesc iudeii;
3 mai ales că tu ești un bun cunoscător al tuturor tradițiilor și neînțelegerilor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculți cu răbdare!
3 Mai ales, pentru că tu cunoști toate obiceiurile și neînțelegerile iudeilor. De aceea te rog să mă asculți cu îngăduință.
4 Așadar, toți iudeii cunosc viața mea încă din tinerețe, căci de la început am trăit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalím.
4 Viețuirea mea din tinerețe, cum a fost ea de la început în poporul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii.
5 Ei mă cunosc de mult timp și, dacă vor, pot să dea mărturie că am trăit ca fariseu în gruparea cea mai strictă a religiei noastre.
5 Dacă vor să dea mărturie, ei știu despre mine, de mult, că am trăit ca fariseu, în tagma cea mai riguroasă a religiei noastre.
6 Și acum sunt judecat aici pentru speranța în promisiunea făcută de Dumnezeu părinților noștri,
6 Și acum stau la judecată pentru nădejdea făgăduinței făcute de Dumnezeu către părinții noștri,
7 la care cele douăsprezece triburi ale noastre speră să ajungă aducând cu stăruință cult [lui Dumnezeu] noaptea și ziua. Pentru această speranță sunt eu acuzat de iudei, o, rege.
7 Și la care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu fără încetare, zi și noapte, nădăjduiesc să ajungă. Pentru nădejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt pârât de iudei.
8 De ce este pentru voi de necrezut că Dumnezeu învie morții?
8 De ce se socotește la voi lucru de necrezut că Dumnezeu înviază pe cei morți?
9 Chiar și eu credeam că trebuie să fac multe împotriva numelui lui Isus Nazarinéanul,
9 Eu unul am socotit, în sinea mea, că față de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia să fac multe împotrivă;
10 ceea ce am și făcut în Ierusalím: am târât pe mulți dintre sfinți în închisori, primind împuternicire de la arhierei, iar când erau uciși, îmi dădeam încuviințarea împotriva lor.
10 Ceea ce am și făcut în Ierusalim, și pe mulți dintre sfinți i-am închis în temnițe cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar când erau dați la moarte, mi-am dat și eu încuviințarea.
11 Prin toate sinagogile, de multe ori îi pedepseam, îi forțam să aducă blasfémii și, cuprins de furie, îi persecutam până și prin cetățile din afară.
11 Și îi pedepseam adesea prin toate sinagogile și-i sileam să hulească și, mult înfuriindu-mă împotriva lor, îi urmăream până și prin cetățile de din afară;
12 În acest scop mă duceam la Damásc cu împuternicirea și permisiunea arhiereilor.
12 Și în felul acesta, mergând și la Damasc, cu putere și cu însărcinare de la arhierei,
13 Pe la amiază, am văzut pe drum, o, rege, o lumină din cer, mai strălucitoare decât soarele, care ne-a învăluit pe mine și pe cei care mă însoțeau.
13 Am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și a celor ce mergeau împreună cu mine.
14 Noi toți am căzut la pământ, iar eu am auzit o voce care-mi spunea în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce mă persecuți? Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în țepușă».
14 Și noi toți căzând la pământ, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Greu îți este să lovești în țepușă cu piciorul.
15 Iar eu am zis: «Cine ești tu, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuți.
15 Iar eu am zis: Cine ești Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești.
16 Dar ridică-te și stai pe picioarele tale! Pentru aceasta m-am arătat ție, ca să te pun deoparte ca slujitor și martor al celor pe care le-ai văzut și al celor care ți se vor face văzute.
16 Dar, scoală-te și stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor, și al celor ce ai văzut, și al celor întru care Mă voi arăta ție.
17 Eu te voi salva de acest popor și de păgânii la care te trimit
17 Alegându-te pe tine din popor și din neamurile la care te trimit,
18 ca să le deschizi ochii, să-i întorci de la întuneric la lumină și de sub puterea Satánei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenirea împreună cu cei sfințiți prin credința în mine».
18 Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor și parte cu cei ce s-au sfințit, prin credința în Mine.
19 De atunci, o, rege Agrípa, nu am fost neascultător față de viziunea cerească
19 Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător cereștii arătări;
20 ci, mai întâi celor din Damásc și din Ierusalím, apoi în tot ținutul Iudéii și păgânilor, le-am vestit convertirea și întoarcerea la Dumnezeu, [cerându-le] să facă fapte vrednice de această convertire.
20 Ci mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, și din toată țara Iudeii, și neamurilor le-am vestit să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință.
21 Din această cauză, iudeii au pus mâna pe mine când eram în templu și au încercat să mă omoare.
21 Pentru acestea, iudeii, prinzându-mă în templu, încercau să mă ucidă.
22 Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici și a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeții și Moise că se vor împlini,
22 Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind la mic și la mare, fără să spun nimic decât ceea ce și proorocii și Moise au spus că va să fie:
23 și anume: Cristos va suferi și, înviind primul din morți, va vesti poporului și păgânilor lumina”.
23 Că Hristos avea să pătimească și să fie cel dintâi înviat din morți și să vestească lumină și poporului și neamurilor.
24 Pe când se apăra el astfel, Féstus a zis cu glas puternic: „Ai înnebunit, Paul! De prea multă învățătură ți-ai pierdut mințile”.
24 Și acestea grăind el, întru apărarea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te duce la nebunie.
25 Dar Paul i-a răspuns: „N-am înnebunit, preabunule Féstus, ci adresez cuvinte de adevăr și înțelepciune.
25 Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului și ale înțelepciunii.
26 Regele este conștient de aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt convins că nu-i scapă nimic, pentru că lucrul acesta nu s-a petrecut într-un ungher.
26 Regele știe despre acestea, și în fața lui vorbesc fără sfială, fiind încredințat că nimic nu i-a rămas ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat, într-un ungher.
27 Crezi în profeți, rege Agrípa? Știu că tu crezi”.
27 Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Știu că crezi.
28 Dar Agrípa i-a zis lui Paul: „Încă puțin și mă convingeai să mă fac creștin!”.
28 Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puțin de nu mă îndupleci să mă fac și eu creștin!
29 Atunci Paul [i-a răspuns]: „Mă rog Domnului ca, mai degrabă sau mai târziu, nu numai tu, ci și toți aceștia care mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea”.
29 Iar Pavel a zis: Ori cu puțin, ori cu mult, eu m-aș ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fie așa cum sunt și eu, afară de aceste lanțuri.
30 Atunci s-a ridicat regele, guvernatorul, Bereníce și cei care stăteau cu ei.
30 Și s-a ridicat și regele și guvernatorul și Berenice și cei care ședeau împreună cu ei,
31 Și, plecând, spuneau între ei: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri”.
31 Și plecând, vorbeau unii cu alții zicând: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri.
32 Iar Agrípa i-a spus lui Féstus: „Acest om ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cezár”.
32 Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea să fie lăsat liber, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.
