1 Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel și pe alți câțiva legați unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.Ecc 9,2
2 Și întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; și era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic.Fa 20,4 2Co 11,23 Col 4,10
3 Și a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se față de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă.Fa 24,23
4 Și plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.
5 Și străbătând marea Ciliciei și a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.
6 Și găsind sutașul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea.
7 Și multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul Cnidului și, fiindcă vântul nu ne slăbea am plutit pe sub Creta, pe lângă Salmone.
8 Și abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape orașul Lasea.
9 Și trecând multă vreme și plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse și postul (sărbătorii Ispășirii, care se ținea la evrei toamna), Pavel îi îndemna,
10 Zicându-le: Bărbaților, văd că plutirea va să fie cu necaz și cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, ci și pentru sufletele noastre.
11 Iar sutașul se încredea mai mult în cârmaci și în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel.
12 Și limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulți dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo și, dacă s-ar putea, să ajungem și să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vântul de miazăzi-apus și spre vântul de miazănoapte-apus.
13 Și suflând ușor un vânt de miazăzi și crezând că sunt în stare să-și împlinească gândul, ridicând ancora, pluteau cât mai aproape de Creta.
14 Și nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit).
15 Și smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duși în voia lui.
16 Și trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpâni pe corabie.
17 Și după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare, încingând corabia pe dedesubt. Și temându-se să nu cadă în Sirta, au lăsat pânzele jos și erau duși așa.
18 Și fiind tare loviți de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura.Iona 1,5
19 Și a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei.
20 Și nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, și amenințând furtună mare, ni se luase orice nădejde de scăpare.Ecc 9,2
21 Și fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, bărbaților, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; și n-ați fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta.
22 Dar acum vă îndemn să aveți voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia.
23 Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt și Căruia mă închin,2Rg 6,17
24 Zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine.Fc 45,5
25 De aceea, bărbaților, aveți curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că așa va fi după cum mi s-a spus.
26 Și trebuie să ajungem pe o insulă.Fa 28,1
27 Și când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtați încoace și încolo pe Adriatica, pe la miezul nopții corăbierii au presimțit că se apropie de un țărm.
28 Și aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni și, trecând puțin mai departe și măsurând iarăși, au găsit cincisprezece stânjeni.
29 Și temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, și doreau să se facă ziuă.
30 Dar corăbierii căutau să fugă din corabie și au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă și ancorele de la partea dinainte.
31 Pavel a spus sutașului și ostașilor: Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți să scăpați.
32 Atunci ostașii au tăiat funiile luntrei și au lăsat-o să cadă.
33 Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toți să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-ați mâncat, așteptând și nimic gustând.
34 De aceea, vă rog să mâncați, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.1Rg 14,45 1Rg 1,52 Mt 10,30
35 Și zicând acestea și luând pâine, a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor și, frângând, a început să mănânce.
36 Și devenind toți voioși, au luat și ei și au mâncat.
37 Și eram în corabie, de toți, două sute șaptezeci și șase de suflete.
38 Și săturându-se de bucate, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.
39 Și când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având țărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia.
40 Și desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor și, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre țărm.
41 Și căzând pe un dâmb de nisip au înțepenit corabia și partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor.2Co 11,25
42 Iar ostașii au făcut sfat să omoare pe cei legați, ca să nu scape vreunul, înotând.
43 Dar sutașul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor și a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat;
44 Iar ceilalți, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Și așa au ajuns cu toții să scape, la uscat.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când s-a hotărât să plecăm cu corabia spre Italia, i-au încredințat pe Paul și pe alți câțiva deținuți centurionului cohortei Augústa, al cărui nume era Iúlius.
1 Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel și pe alți câțiva legați unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.
2 Ne-am urcat într-o corabie care era din Adramítium și avea să navigheze spre coastele Asiei și am plecat. Era cu noi și Aristárh, un macedonean din Tesaloníc.
2 Și întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; și era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic.
3 În ziua următoare ne-am oprit la Sidón. Iúlius, care era binevoitor față de Paul, i-a permis să meargă la prieteni și să primească îngrijiri.
3 Și a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se față de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă.
4 Îmbarcându-ne, am navigat de acolo pe lângă Cípru, pentru că vânturile erau împotrivă.
4 Și plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.
5 Străbătând apoi largul mării de lângă Cilícia și Pamfília, am ajuns la Míra, în Lícia.
5 Și străbătând marea Ciliciei și a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.
6 Centurionul a găsit acolo o corabie alexandrină care naviga spre Italia și ne-a îmbarcat în ea.
6 Și găsind sutașul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea.
7 Timp de mai multe zile, am navigat foarte încet și am ajuns cu greu la Cnídos. Deoarece vântul nu ne-a permis să acostăm, am navigat de-a lungul Crétei, spre Salmóna.
7 Și multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul Cnidului și, fiindcă vântul nu ne slăbea am plutit pe sub Creta, pe lângă Salmone.
8 Cu greu am înconjurat-o și am ajuns la un loc numit „Porturi Bune”, de care este aproape cetatea Laséea.
8 Și abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape orașul Lasea.
9 Trecuse destul timp și călătoria pe mare devenise periculoasă, întrucât trecuse și postul. Paul i-a avertizat, zicând:
9 Și trecând multă vreme și plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse și postul (sărbătorii Ispășirii, care se ținea la evrei toamna), Pavel îi îndemna,
10 „Bărbați, văd că această călătorie pe mare nu va fi fără pericol și multă pagubă nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre”.
10 Zicându-le: Bărbaților, văd că plutirea va să fie cu necaz și cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, ci și pentru sufletele noastre.
11 Centurionul avea mai multă încredere în timonier și căpitan decât în cuvintele lui Paul.
11 Iar sutașul se încredea mai mult în cârmaci și în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel.
12 Deoarece portul nu era potrivit pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo și, dacă ar fi posibil, să ajungă să ierneze la Fénix, un port din Créta, orientat spre vântul de sud-vest și cel de nord-vest.
12 Și limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulți dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo și, dacă s-ar putea, să ajungem și să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vântul de miazăzi-apus și spre vântul de miazănoapte-apus.
13 Când a început să sufle vântul din sud, ei au crezut că își pot realiza planul; au ridicat ancora și au început să navigheze pe lângă Créta.
13 Și suflând ușor un vânt de miazăzi și crezând că sunt în stare să-și împlinească gândul, ridicând ancora, pluteau cât mai aproape de Creta.
14 Dar, nu după mult timp, dinspre insulă s-a dezlănțuit un uragan numit Euraquílon.
14 Și nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit).
15 Corabia a fost smulsă și nu s-a putut opune vântului. Atunci noi ne-am lăsat în voia valurilor.
15 Și smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duși în voia lui.
16 Trecând pe lângă o insulă numită Cáuda, cu greu am reușit să stăpânim barca.
16 Și trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpâni pe corabie.
17 După ce au ridicat-o, folosindu-se de frânghii, au înfășurat corabia și, temându-se să nu nimerească în Sýrte, au coborât ancora plutitoare. Astfel, erau purtați [de valuri].
17 Și după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare, încingând corabia pe dedesubt. Și temându-se să nu cadă în Sirta, au lăsat pânzele jos și erau duși așa.
18 În ziua următoare, fiind puternic izbiți de vânt, au aruncat încărcătura,
18 Și fiind tare loviți de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura.
19 iar a treia zi, cu mâinile lor au aruncat uneltele corabiei.
19 Și a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei.
20 Nici soarele, nici stelele nu mai străluciseră de multe zile, iar vântul nu slăbea deloc, astfel încât de-acum se spulberase orice speranță că ne vom salva.
20 Și nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, și amenințând furtună mare, ni se luase orice nădejde de scăpare.
21 De mai mult timp nu mai mâncaseră. Atunci Paul, stând în mijlocul lor, le-a zis: „Bărbați, trebuia să mă fi ascultat și să nu fi plecat din Créta; am fi fost cruțați de acest pericol și de această pagubă.
21 Și fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, bărbaților, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; și n-ați fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta.
22 Acum vă îndemn să aveți curaj, căci niciunul dintre voi nu-și va pierde viața, doar corabia [va fi distrusă].
22 Dar acum vă îndemn să aveți voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia.
23 Căci, în noaptea aceasta, un înger al Dumnezeului căruia îi aparțin și căruia îi aduc cult mi-a apărut
23 Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt și Căruia mă închin,
24 și mi-a zis «Nu te teme, Paul! Tu trebuie să apari în fața Cezárului. Și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei care navighează cu tine!».
24 Zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine.
25 De aceea, bărbați, să aveți curaj, căci eu cred în Dumnezeu că va fi așa cum mi s-a spus de mai înainte!
25 De aceea, bărbaților, aveți curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că așa va fi după cum mi s-a spus.
26 Dar trebuie să eșuăm pe o insulă”.
26 Și trebuie să ajungem pe o insulă.
27 Era a paisprezecea noapte, iar noi eram purtați încoace și-ncolo pe Adriatica. Spre miezul nopții, marinarii și-au dat seama că ne apropiem de uscat.
27 Și când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtați încoace și încolo pe Adriatica, pe la miezul nopții corăbierii au presimțit că se apropie de un țărm.
28 Măsurând adâncimea, au găsit douăzeci de stânjeni, apoi, îndepărtându-se puțin, au măsurat din nou adâncimea și au găsit cincisprezece stânjeni.
28 Și aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni și, trecând puțin mai departe și măsurând iarăși, au găsit cincisprezece stânjeni.
29 Temându-se să nu dea peste stânci, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corabiei și se rugau să se facă zi.
29 Și temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, și doreau să se facă ziuă.
30 Deoarece marinarii căutau să fugă din corabie și să lase barca în mare, sub pretextul că vor să arunce ancora în partea din față a corabiei,
30 Dar corăbierii căutau să fugă din corabie și au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă și ancorele de la partea dinainte.
31 Paul le-a zis centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți să vă salvați”.
31 Pavel a spus sutașului și ostașilor: Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți să scăpați.
32 Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să cadă.
32 Atunci ostașii au tăiat funiile luntrei și au lăsat-o să cadă.
33 Înainte de a se fi făcut ziuă, Paul i-a rugat pe toți să mănânce: „Astăzi sunt paisprezece zile de când trăiți în așteptare, fără să fi mâncat.
33 Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toți să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-ați mâncat, așteptând și nimic gustând.
34 De aceea vă îndemn să mâncați ceva, căci aceasta este spre salvarea voastră. Niciunul dintre voi nu va pierde niciun fir de păr de pe cap”.
34 De aceea, vă rog să mâncați, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.
35 După ce a spus acestea, a luat pâinea, i-a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor și, frângând-o, a început să mănânce.
35 Și zicând acestea și luând pâine, a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor și, frângând, a început să mănânce.
36 Atunci toți au prins curaj și au mâncat și ei.
36 Și devenind toți voioși, au luat și ei și au mâncat.
37 Eram de toți în corabie două sute șaptezeci și șase de suflete.
37 Și eram în corabie, de toți, două sute șaptezeci și șase de suflete.
38 După ce s-au săturat, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.
38 Și săturându-se de bucate, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.
39 Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut uscatul; au zărit doar un golf care avea țărmul nisipos și au voit să ducă acolo corabia dacă va fi fost posibil.
39 Și când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având țărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia.
40 Dezlegând ancorele, le-au lăsat în mare. În același timp, au slăbit funiile cârmelor, au ridicat pânza din față și, ajutați de vânt, s-au îndreptat spre țărm.
40 Și desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor și, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre țărm.
41 Dând peste un banc de nisip, au împotmolit corabia. Partea din față a corabiei s-a înfipt și a rămas înțepenită, iar partea din spate a fost ruptă de violența valurilor.
41 Și căzând pe un dâmb de nisip au înțepenit corabia și partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor.
42 Soldații au hotărât să-i ucidă pe deținuți ca nu cumva să scape vreunul înotând.
42 Iar ostașii au făcut sfat să omoare pe cei legați, ca să nu scape vreunul, înotând.
43 Însă comandantul, care voia să-l salveze pe Paul, le-a împiedicat planul și a poruncit ca [toți] cei care pot să înoate să sară primii și să meargă spre uscat,
43 Dar sutașul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor și a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat;
44 iar ceilalți să ajungă care pe scânduri, care pe ceva din corabie. Astfel au reușit toți să se salveze pe uscat.
44 Iar ceilalți, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Și așa au ajuns cu toții să scape, la uscat.
