1 Iar seara târziu slujitorii lui se grăbiră să plece. Și Bagoas a închis cortul pe din afară și a dat deoparte pe musafiri din fața stăpânului său. Și toți erau osteniți de ospățul cel îndelungat.
2 Și Iudita a fost lăsată singură în cort, cu Olofern, trântit pe patul său, biruit de vin.
3 Și Iudita poruncise roabei sale să stea afară și să aștepte ieșirea ei, ca în fiecare zi, căci ea zicea că se va duce să se roage, dar și lui Bagoas îi spusese tot așa.
4 Și după ce au plecat toți și nu mai rămăsese nimeni în iatac, nici dintre cei mari și nici dintre cei mici, Iudita a venit lângă pat și a zis în inima sa: «Doamne, Dumnezeul cel atotputernic, privește în ceasul acesta la fapta mâinilor mele, spre slava lui Israel!Jd 16,28
5 Căci acum este vremea să ai grijă de moștenirea Ta și să aduci la îndeplinire gândul meu, spre pieirea vrăjmașilor care s-au sculat împotriva noastră».
6 Și îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, a luat paloșul lui
7 Și, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de păr și a zis: «Întărește-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!»Jd 4,21 Jd 5,26
8 Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile și-i reteză capul;
9 A rostogolit trupul lui de pe pat și a luat perdeaua de pe stâlpi și după puțin timp a ieșit și a dat roabei sale capul lui Olofern. Și ea l-a pus în desaga ei cu merinde. Și amândouă au ieșit ca de obicei la rugăciune. Și au străbătut tabăra, au ocolit văgăuna stâncii și au luat-o la deal pe muntele Betuliei și au ajuns la porțile cetății.
10 Și de departe Iudita a strigat la străjerii porților: «Deschideți, deschideți poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să-Și mai arate puterea și tăria Lui în Israel împotriva dușmanilor noștri, precum a făcut El în ziua de azi!»
11 Și când locuitorii cetății i-au auzit glasul, s-au grăbit să se coboare la poarta cetății și au strigat și pe bătrânii cetății.
12 Atunci au alergat toți de la mic la mare, fiindcă nu se așteptau la venirea ei. Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele două femei, au făcut foc pentru a vedea și le-au înconjurat.
13 Și ea le-a zis cu glas tare: «Lăudați pe Dumnezeu! Lăudați-L! Preaslăviți pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmașii noștri!»Ps 106,1
14 Și a scos capul din desagă și, arătându-l, le-a zis: «Iată capul lui Olofern, căpetenia armatei Asirienilor; iată și perdeaua sub care sta în beția lui. Și Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei.
15 Viu este Domnul, Care m-a păzit în calea pe care am mers, că fața mea l-a amăgit spre pieirea lui, și el n-a săvârșit nici un păcat spre întinare sau spre rușine».
16 Și tot poporul s-a înspăimântat foarte și, căzând în genunchi, s-a închinat lui Dumnezeu și a zis într-un cuget: «Preaslăvit ești Tu, Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astăzi pe vrăjmașii poporului nostru!»
17 Și Oziaș i-a zis Iuditei: «Mărită să fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor femeilor de pe pământ, și preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și Care te-a condus pe tine, ca să tai capul căpeteniei dușmanilor noștri.Ps 105,2 Ps 106,1
18 Și nu se va curma pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu, ci în veci își vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
19 Și Dumnezeu să-ți păstreze o veșnică amintire și să te binecuvinteze spre bine, că nu ți-ai cruțat viața când a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru!» Și tot poporul a strigat: «Amin! Amin!»
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când s-a făcut seară, slujitorii lui s-au grăbit să plece. Bagóas a închis cortul pe dinafară și i-a îndepărtat pe cei care erau prezenți din fața stăpânului său, iar ei au plecat la paturile lor pentru că erau frânți de oboseala ospățului îndelungat.
1 Iar seara târziu slujitorii lui se grăbiră să plece. Și Bagoas a închis cortul pe din afară și a dat deoparte pe musafiri din fața stăpânului său. Și toți erau osteniți de ospățul cel îndelungat.
2 Numai Iudíta a rămas în cort, iar Holoférn era căzut în patul lui, fiind vin vărsat de jur împrejurul lui.
2 Și Iudita a fost lăsată singură în cort, cu Olofern, trântit pe patul său, biruit de vin.
3 Iudíta i-a spus slujitoarei sale să stea în afara camerei ei de culcare și să aștepte ieșirea ei ca în fiecare zi. Îi spusese de fapt că va ieși pentru rugăciunea ei. Și lui Bagóas îi spusese aceleași cuvinte.
3 Și Iudita poruncise roabei sale să stea afară și să aștepte ieșirea ei, ca în fiecare zi, căci ea zicea că se va duce să se roage, dar și lui Bagoas îi spusese tot așa.
4 Toți au plecat din față și nimeni nu a mai rămas în camera de dormit, de la cel mai mic până la cel mai mare. Iudíta stătea lângă patul lui și a spus în inima ei:
„Doamne, Dumnezeul a toată puterea,
privește în ceasul acesta
la lucrarea mâinii mele
spre înălțarea Ierusalímului!
4 Și după ce au plecat toți și nu mai rămăsese nimeni în iatac, nici dintre cei mari și nici dintre cei mici, Iudita a venit lângă pat și a zis în inima sa: «Doamne, Dumnezeul cel atotputernic, privește în ceasul acesta la fapta mâinilor mele, spre slava lui Israel!
5 Acum este momentul
să ai grijă de moștenirea ta
și să împlinești planul meu
pentru ruinarea dușmanilor
care s-au ridicat împotriva noastră!”.
5 Căci acum este vremea să ai grijă de moștenirea Ta și să aduci la îndeplinire gândul meu, spre pieirea vrăjmașilor care s-au sculat împotriva noastră».
6 Apoi, apropiindu-se de stâlpul patului care era la capul lui Holoférn, a luat de la el sabia lui,
6 Și îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, a luat paloșul lui
7 s-a apropiat de pat, a apucat părul capului lui și a zis: „Întărește-mă, Doamne Dumnezeul lui Israél, în ziua aceasta!”.
7 Și, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de păr și a zis: «Întărește-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!»
8 Apoi, i-a lovit gâtul de două ori cu [toată] puterea ei și i-a desprins capul.
8 Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile și-i reteză capul;
9 A rostogolit trupul lui din pat, a luat plasa [împotriva insectelor] de pe stâlp, a ieșit imediat și i-a dat slujitoarei sale de încredere capul lui Holoférn.
9 A rostogolit trupul lui de pe pat și a luat perdeaua de pe stâlpi și după puțin timp a ieșit și a dat roabei sale capul lui Olofern. Și ea l-a pus în desaga ei cu merinde. Și amândouă au ieșit ca de obicei la rugăciune. Și au străbătut tabăra, au ocolit văgăuna stâncii și au luat-o la deal pe muntele Betuliei și au ajuns la porțile cetății.
10 Au pus [capul] în desaga ei pentru hrană, au ieșit amândouă, cum era obiceiul lor, pentru rugăciune, au străbătut tabăra, au ocolit acea vale, au urcat muntele Betúliei și au ajuns aproape de porțile ei.
10 Și de departe Iudita a strigat la străjerii porților: «Deschideți, deschideți poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să-Și mai arate puterea și tăria Lui în Israel împotriva dușmanilor noștri, precum a făcut El în ziua de azi!»
11 Iudíta a spus de departe celor care păzeau porțile: „Deschideți, deschideți poarta! Cu noi este Dumnezeu. Dumnezeul nostru să mai facă putere în Israél și tărie împotriva dușmanilor noștri așa cum a făcut astăzi!”.
11 Și când locuitorii cetății i-au auzit glasul, s-au grăbit să se coboare la poarta cetății și au strigat și pe bătrânii cetății.
12 Când i-au auzit bărbații cetății ei vocea, s-au grăbit să coboare la poarta cetății lor și i-au chemat pe bătrânii cetății.
12 Atunci au alergat toți de la mic la mare, fiindcă nu se așteptau la venirea ei. Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele două femei, au făcut foc pentru a vedea și le-au înconjurat.
13 Toți, de la mic la mare, au venit în fugă, căci pentru ei era ciudat ca ea să vină. I-au deschis poarta, le-au primit aprinzând foc ca să lumineze și s-au adunat în jurul lor.
13 Și ea le-a zis cu glas tare: «Lăudați pe Dumnezeu! Lăudați-L! Preaslăviți pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmașii noștri!»
14 Apoi ea le-a zis: „Lăudați-l cu glas puternic pe Dumnezeu! Lăudați-l, lăudați-l pe Dumnezeul care nu și-a îndepărtat îndurarea de la casa lui Israél, ci i-a distrus pe dușmanii noștri prin mâna mea în noaptea aceasta!”.
14 Și a scos capul din desagă și, arătându-l, le-a zis: «Iată capul lui Olofern, căpetenia armatei Asirienilor; iată și perdeaua sub care sta în beția lui. Și Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei.
15 Scoțând din desagă capul, l-a arătat și le-a spus: „Iată capul lui Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor! Iată și plasa [împotriva insectelor] sub care zăcea în beția lui! Domnul l-a lovit prin mâna unei femei.
15 Viu este Domnul, Care m-a păzit în calea pe care am mers, că fața mea l-a amăgit spre pieirea lui, și el n-a săvârșit nici un păcat spre întinare sau spre rușine».
16 Viu este Domnul, care m-a ocrotit pe calea mea pe care am mers, pentru că fața mea l-a amăgit spre pieirea lui. El nu a făcut niciun păcat cu mine spre dezonoare și rușine!”.
16 Și tot poporul s-a înspăimântat foarte și, căzând în genunchi, s-a închinat lui Dumnezeu și a zis într-un cuget: «Preaslăvit ești Tu, Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astăzi pe vrăjmașii poporului nostru!»
17 Tot poporul era uluit și, plecându-se, s-au prosternat înaintea lui Dumnezeu și au zis: „Binecuvântat ești tu, Dumnezeul nostru, care i-ai disprețuit în ziua de astăzi pe dușmanii poporului tău!”.
17 Și Oziaș i-a zis Iuditei: «Mărită să fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor femeilor de pe pământ, și preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și Care te-a condus pe tine, ca să tai capul căpeteniei dușmanilor noștri.
18 Iar Ozía i-a zis:
„Binecuvântată ești tu, fiică,
de Dumnezeul cel Preaînalt
mai mult decât toate femeile de pe pământ
și binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru,
care a creat cerurile și pământul,
care te-a călăuzit să retezi capul
comandantului dușmanilor noștri!
18 Și nu se va curma pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu, ci în veci își vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
19 Nu se va îndepărta speranța ta
din inima oamenilor
care își vor aminti
de puterea lui Dumnezeu până în veci.
19 Și Dumnezeu să-ți păstreze o veșnică amintire și să te binecuvinteze spre bine, că nu ți-ai cruțat viața când a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru!» Și tot poporul a strigat: «Amin! Amin!»
20 Dumnezeu să-ți dăruiască
cele care sunt spre înălțare veșnică
și să te viziteze cu binefacerile sale,
pentru că nu ți-ai cruțat viața
în timpul umilirii poporului nostru,
ci te-ai împotrivit căderii noastre
umblând pe [calea] cea dreaptă
a Dumnezeului nostru!”.
Și tot poporul a zis: „Așa să fie! Așa să fie!”.
