1 Și Iudita a zis: «Lăudați pe Dumnezeul meu, în tobe, cântați Domnului cu chimvale, uniți pentru El psalmul cu cântarea, preaslăviți și chemați numele Lui!
2 Dumnezeu, Cel care pune capăt războaielor, este Domnul, căci, în tabără și în mijlocul poporului, El m-a scăpat din mâna celui ce mă urmărea pe mine.Ies 15,21
3 Venit-a Asur din munții de la miazănoapte; el a venit cu zecile de mii ale oștirii sale, și mulțimea lor stăvilea puhoaiele și caii lor acopereau văile.
4 Și își făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele și pe flăcăii mei să-i treacă prin ascuțișul sabiei, pe pruncii mei să-i arunce pământului, pe copiii mei să-i dea jafului și pe fecioarele mele răpirii.
5 Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit,
6 Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, și nici feciorii uriașilor nu l-au lovit pe el, și nici nu i-au stat împotrivă oameni înalți ca munții, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusețea feței ei.
7 Căci ea s-a dezbrăcat de veșmintele ei de văduvie pentru întărirea celor întristați ai lui Israel; ea și-a uns fața cu miresme,
8 Și-a prins pârul sub turban și s-a îmbrăcat cu veșmânt de in, ca să-l ademenească.
9 Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusețea ei i-a robit inima, și cu sabia i-a retezat capul.
10 Perșii s-au îngrozit de îndrăzneala ei și Mezii de cutezanța ei.
11 Atunci au chiuit umiliții mei și au strigat din răsputeri cei fără vlagă, iar ei s-au înspăimântat și și-au ridicat glasul și au luat-o la goană.
12 Copii de mame tinere i-au străpuns cu sabia și ca pe niște robi i-au doborât la pământ; pierit-au în bătălia Domnului meu.
13 Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne, mare ești Tu și preaslăvit, minunat în puterea Ta, și nimeni nu poate să Te întreacă!
14 Ție să-ți slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis și toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău și totul a fost zidit și nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale!Ps 67,2
15 Munții ca și mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc cum se topește ceara înaintea feței Tale, iar cu cei ce Te cinstesc pe Tine, milostiv ești Tu cu ei!
16 Fiindcă orice jertfă cu miros de mireasmă prețuiește puțin pentru Tine și toată grăsimea arderii de tot este și de mai puțin preț, însă cel ce se teme de Domnul totdeauna este mare.
17 Vai de neamurile care se ridică împotriva poporului meu, căci Domnul cel Atotputernic le va pedepsi în ziua judecății, și va da pradă trupul lor focului și viermilor, ca să urle de durere în veci de veci!»Fc 1,2 Ps 32,6.9 Ps 103,31 Ps 148,5
18 Și când a ajuns la Ierusalim, toți s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a curățit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de bună voie și darurile lor.
19 Și Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse poporul, precum și perdeaua pe care ea o ridicase de la patul lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul.Sir 10,27
20 Și poporul s-a veselit în Ierusalim trei luni, în fața templului, și Iudita a rămas la ei.
21 Iar după aceste zile, fiecare s-a întors la locul său, și Iudita s-a întors în Betulia și și-a petrecut viața la casa ei. Și cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată țara.
22 Mulți au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut bărbat în toate zilele vieții ei, de când murise soțul ei Manase și se adăugase la poporul lui.
23 Faima ei creștea din ce în ce mai mult, pe când ea înainta în vârstă în casa bărbatului ei. Ea a atins vârsta de o sută și cinci ani. Și ea a dezrobit pe roaba ei. Ea a murit în Betulia și a fost îngropată în peștera în care se odihnea bărbatul ei Manase.
24 Și neamul lui Israel a jelit-o șapte zile. Și înainte de moarte și-a împărțit averea la rudele bărbatului ei Manase și la rudele ei.
25 Și cât a trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliți și încă multă vreme după moartea ei.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iudíta a zis:
„Începeți o cântare
pentru Dumnezeul meu cu timpane,
cântați Domnului cu cimbále,
alcătuiți psalmi și laude,
preamăriți și invocați numele lui!
1 Și Iudita a zis: «Lăudați pe Dumnezeul meu, în tobe, cântați Domnului cu chimvale, uniți pentru El psalmul cu cântarea, preaslăviți și chemați numele Lui!
2 Dumnezeul care frânge războaiele este Domnul.
Căci în taberele lui, în mijlocul poporului,
m-a smuls din mâna celor care mă urmăreau.
2 Dumnezeu, Cel care pune capăt războaielor, este Domnul, căci, în tabără și în mijlocul poporului, El m-a scăpat din mâna celui ce mă urmărea pe mine.
3 Au venit asiriénii din munți,
din nord au venit cu zecile de mii ale armatei lor;
mulțimea lor a blocat torente
și caii lor au acoperit dealuri.
3 Venit-a Asur din munții de la miazănoapte; el a venit cu zecile de mii ale oștirii sale, și mulțimea lor stăvilea puhoaiele și caii lor acopereau văile.
4 Au spus că vor da foc ținuturilor mele,
pe tinerii mei cu sabia îi vor nimici,
pe sugarii mei la pământ
îi vor pune, pe copiii mei ca pradă îi vor da,
iar fecioarele mele să fie răpite.
4 Și își făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele și pe flăcăii mei să-i treacă prin ascuțișul sabiei, pe pruncii mei să-i arunce pământului, pe copiii mei să-i dea jafului și pe fecioarele mele răpirii.
5 Însă Domnul cel Atotputernic
i-a respins printr-o mână de femeie.
5 Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit,
6 Căci cel puternic al lor nu de tineri a fost doborât,
nici fii de titani nu l-au lovit,
nici giganți nu l-au copleșit,
ci Iudíta, fiica lui Merári,
cu frumusețea chipului ei l-a dezarmat.
6 Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, și nici feciorii uriașilor nu l-au lovit pe el, și nici nu i-au stat împotrivă oameni înalți ca munții, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusețea feței ei.
7 Și-a dezbrăcat haina văduviei sale
pentru înălțarea celor chinuiți ai lui Israél,
și-a uns fața cu miresme;
7 Căci ea s-a dezbrăcat de veșmintele ei de văduvie pentru întărirea celor întristați ai lui Israel; ea și-a uns fața cu miresme,
8 și-a legat părul cu o panglică
și și-a pus haină de in pentru a-l seduce.
8 Și-a prins pârul sub turban și s-a îmbrăcat cu veșmânt de in, ca să-l ademenească.
9 Sandala ei i-a răpit ochiul
și frumusețea i-a subjugat sufletul;
dar sabia i-a retezat gâtul.
9 Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusețea ei i-a robit inima, și cu sabia i-a retezat capul.
10 Perșii s-au înfiorat de îndrăzneala ei
și mezii de curajul ei s-au tulburat.
10 Perșii s-au îngrozit de îndrăzneala ei și Mezii de cutezanța ei.
11 Atunci, cei umili ai mei au urlat
și cei slabi s-au temut și au încremenit;
și-au ridicat glasurile și ei s-au întors.
11 Atunci au chiuit umiliții mei și au strigat din răsputeri cei fără vlagă, iar ei s-au înspăimântat și și-au ridicat glasul și au luat-o la goană.
12 Fii de copile i-au străpuns,
ca pe niște copii de fugari i-au rănit;
au pierit în bătălia Domnului meu.
12 Copii de mame tinere i-au străpuns cu sabia și ca pe niște robi i-au doborât la pământ; pierit-au în bătălia Domnului meu.
13 Îi voi cânta Dumnezeului meu o cântare nouă.
Mare ești, Doamne, și preamărit,
minunat în putere și de neîntrecut.
13 Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne, mare ești Tu și preaslăvit, minunat în puterea Ta, și nimeni nu poate să Te întreacă!
14 Să-ți slujească ție toată creația!
Căci tu ai spus și s-au făcut,
ai trimis Duhul tău și au fost create;
nu este nimeni
care să se împotrivească glasului tău.
14 Ție să-ți slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis și toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău și totul a fost zidit și nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale!
15 Munții și apele se vor clătina din temelii
și stâncile se vor topi
precum ceara înaintea feței tale.
Dar cu cei care se tem de tine
tu ești binevoitor.
15 Munții ca și mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc cum se topește ceara înaintea feței Tale, iar cu cei ce Te cinstesc pe Tine, milostiv ești Tu cu ei!
16 Pentru tine este mic lucru
orice jertfă de bună mireasmă
și prea neînsemnată este
toată grăsimea pentru arderea de tot.
Dar cel care se teme de Domnul
este mare în toate.
16 Fiindcă orice jertfă cu miros de mireasmă prețuiește puțin pentru Tine și toată grăsimea arderii de tot este și de mai puțin preț, însă cel ce se teme de Domnul totdeauna este mare.
17 Vai de națiunile care se ridică
împotriva poporului meu!
Domnul cel Atotputernic
le va pedepsi în ziua judecății,
le va da foc și viermi în trupul lor
și vor plânge de durere în veci”.
17 Vai de neamurile care se ridică împotriva poporului meu, căci Domnul cel Atotputernic le va pedepsi în ziua judecății, și va da pradă trupul lor focului și viermilor, ca să urle de durere în veci de veci!»
18 Atunci, când [poporul] a ajuns la Ierusalím, s-a prosternat înaintea Domnului. Și după ce s-a curățat poporul, au adus arderile lor de tot, darurile de bunăvoie și ofrandele.
18 Și când a ajuns la Ierusalim, toți s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a curățit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de bună voie și darurile lor.
19 Iudíta a adus toate obiectele lui Holoférn pe care i le dăduse poporul și plasa [împotriva insectelor] pe care o luase ea din camera lui de dormit și a dat-o lui Dumnezeu ca anátema.
19 Și Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse poporul, precum și perdeaua pe care ea o ridicase de la patul lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul.
20 Poporul s-a bucurat în Ierusalím, în fața sanctuarului, timp de trei luni și Iudíta a rămas cu ei.
20 Și poporul s-a veselit în Ierusalim trei luni, în fața templului, și Iudita a rămas la ei.
21 După acele zile, fiecare s-a întors la moștenirea sa, iar Iudíta a plecat la Betúlia și a rămas la proprietatea ei. Cât timp a trăit, a fost cinstită în toată țara.
21 Iar după aceste zile, fiecare s-a întors la locul său, și Iudita s-a întors în Betulia și și-a petrecut viața la casa ei. Și cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată țara.
22 Mulți au dorit-o, dar nu a cunoscut-o niciun bărbat în toate zilele vieții ei din ziua în care a murit Manáse, soțul ei, și a fost adăugat la poporul lui.
22 Mulți au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut bărbat în toate zilele vieții ei, de când murise soțul ei Manase și se adăugase la poporul lui.
23 Înaintând foarte mult în vârstă, a îmbătrânit în casa soțului ei până la o sută cinci ani. A lăsat-o în libertate pe slujitoarea ei de încredere, a murit în Betúlia și au îngropat-o în peștera soțului ei, Manáse.
23 Faima ei creștea din ce în ce mai mult, pe când ea înainta în vârstă în casa bărbatului ei. Ea a atins vârsta de o sută și cinci ani. Și ea a dezrobit pe roaba ei. Ea a murit în Betulia și a fost îngropată în peștera în care se odihnea bărbatul ei Manase.
24 Casa lui Israél a plâns-o timp de șapte zile. Înainte de moartea ei, și-a împărțit bunurile tuturor rudelor lui Manáse, soțul ei, și rudelor din neamul ei.
24 Și neamul lui Israel a jelit-o șapte zile. Și înainte de moarte și-a împărțit averea la rudele bărbatului ei Manase și la rudele ei.
25 Nu a mai fost cine să îi facă să se teamă pe fiii lui Israél în zilele Iudítei și după moartea ei mult timp.
25 Și cât a trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliți și încă multă vreme după moartea ei.
