1 Când cei ce erau în corturi au aflat ceea ce s-a întâmplat, s-au înspăimântat.
2 Și cuprinși de groază și de spaimă, n-au putut să rămână doi împreună, ci s-au împrăștiat și au apucat-o razna toți laolaltă pe potecile șesului și ale muntelui.
3 Dar și cei care tăbărâseră în munte, împrejurul Betuliei, au rupt-o la fugă. Și atunci toți bărbații destoinici de luptă ai lui Israel s-au repezit asupra lor.
4 Și Oziaș a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe și la Cola, precum și în tot ținutul muntos al lui Israel, ca să le vestească ceea ce s-a întâmplat și ca toți să tăbărască pe vrăjmași și să-i nimicească.
5 Când a auzit de aceasta fiii lui Israel, cu toții s-au năpustit împotriva lor și i-a bătut până la Hoba. Dar și cei din Ierusalim și din tot ținutul muntos au sărit în ajutorul lor, căci și pe ei îi vestise despre cele întâmplate în tabăra vrăjmașă. Apoi și cei din Galaad și din Galileea i-au luat din partea lor și i-au lovit crunt, până în apropierea Damascului și a ținutului lui.
6 Iar ceilalți locuitori ai Betuliei au năvălit în tabăra asiriană, pe care au jefuit-o și s-au îmbogățit.
7 Și fiii lui Israel, care s-au întors de la înfrângerea vrăjmașului, au pus stăpânire pe ceea ce mai rămăsese. Oamenii din târguri și din sate, de la munte și din câmpie, au luat de asemenea o pradă foarte mare, căci se găsea multă.
8 Atunci marele preot Ioachim împreună cu marele sfat al fiilor lui Israel, care locuiau în Ierusalim, s-au dus să vadă izbânda pe care Domnul o dăduse lui Israel și să vadă pe Iudita și să-i facă urare pentru izbândă ca niște prieteni.
9 Ajungând la ea, toți într-un cuget au lăudat-o: «Tu, mândria lui Israel, tu, faima cea neapusă a neamului nostru!
10 Tu le-ai făcut toate acestea cu mâna ta și tu ai adus izbânda lui Israel! Dumnezeu va binevoi întru acestea! Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu cel Atotputernic în veci!» Și tot poporul striga: «Amin!»
11 Și tot poporul a jefuit tabăra timp de treizeci de zile. Și i-au dat Iuditei cortul lui Olofern și toate tacâmurile de argint, paturile și pernele, precum și toate lucrurile din el. Și ea, luându-le, a încărcat asinul ei, a înhămat la care și a îngrămădit lucrurile în ele.
12 Și toate femeile din Israel alergau s-o vadă și o binecuvântau, iar în cinstea ei s-au prins în horă. Și ea a luat ramuri în mână și le-a dat femeilor care o însoțeau.
13 Și s-au încununat cu ramuri de măslin, atât ea cât și însoțitoarele ei. Și ea mergea în fruntea poporului și conducea corul femeilor. Și toți bărbații lui Israel, cu arme și încununați o însoțeau în cântare de laudă.
14 Atunci Iudita a început să cânte această cântare de laudă în tot Israelul, iar tot poporul cânta după ea această cântare de laudă.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când au auzit cei care erau în corturi, au rămas înmărmuriți pentru cele întâmplate.
1 Când cei ce erau în corturi au aflat ceea ce s-a întâmplat, s-au înspăimântat.
2 A căzut peste ei teamă și groază; nu mai era niciun om care să rămână în fața vecinului său, ci toți au ieșit și au fugit pe toate drumurile de pe câmpie și de pe munte.
2 Și cuprinși de groază și de spaimă, n-au putut să rămână doi împreună, ci s-au împrăștiat și au apucat-o razna toți laolaltă pe potecile șesului și ale muntelui.
3 Și cei care erau în tabără în ținutul muntos de jur împrejurul Betúliei au luat-o la fugă, iar fiii lui Israél, fiecare bărbat [bun] de luptă dintre ei, s-au năpustit asupra lor.
3 Dar și cei care tăbărâseră în munte, împrejurul Betuliei, au rupt-o la fugă. Și atunci toți bărbații destoinici de luptă ai lui Israel s-au repezit asupra lor.
4 Ozía a trimis la Betomastáim, la Benái, la Hobái, la Cóla și în tot ținutul lui Israél să facă cunoscute cele întâmplate, ca toți să se năpustească împotriva dușmanilor spre nimicirea lor.
4 Și Oziaș a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe și la Cola, precum și în tot ținutul muntos al lui Israel, ca să le vestească ceea ce s-a întâmplat și ca toți să tăbărască pe vrăjmași și să-i nimicească.
5 Fiii lui Israél au auzit și toți împreună au năvălit asupra lor și i-au lovit până la Hobá. Tot la fel și cei din Ierusalím și din tot ținutul muntos le-au venit în ajutor, pentru că li se anunțase despre cele întâmplate în tabăra dușmanilor lor. Cei din Galaád și cei din Galiléea i-au lovit din lateral cu putere mare până când au ajuns la Damásc și la hotarele lui.
5 Când a auzit de aceasta fiii lui Israel, cu toții s-au năpustit împotriva lor și i-a bătut până la Hoba. Dar și cei din Ierusalim și din tot ținutul muntos au sărit în ajutorul lor, căci și pe ei îi vestise despre cele întâmplate în tabăra vrăjmașă. Apoi și cei din Galaad și din Galileea i-au luat din partea lor și i-au lovit crunt, până în apropierea Damascului și a ținutului lui.
6 Ceilalți locuitori ai Betúliei au năvălit în tabăra asiriénilor, i-au prădat și s-au îmbogățit foarte mult.
6 Iar ceilalți locuitori ai Betuliei au năvălit în tabăra asiriană, pe care au jefuit-o și s-au îmbogățit.
7 Fiii lui Israél s-au întors de la măcel și au pus stăpânire pe celelalte sate și așezări din ținutul muntos și din câmpie, luând multă pradă, căci mulțimea lor fusese foarte numeroasă.
7 Și fiii lui Israel, care s-au întors de la înfrângerea vrăjmașului, au pus stăpânire pe ceea ce mai rămăsese. Oamenii din târguri și din sate, de la munte și din câmpie, au luat de asemenea o pradă foarte mare, căci se găsea multă.
8 Ioachím, marele preot, și bătrânii fiilor lui Israél care locuiau în Ierusalím au venit să examineze lucrurile bune pe care Domnul i le făcuse lui Israél și să o vadă pe Iudíta și să vorbească cu ea în pace.
8 Atunci marele preot Ioachim împreună cu marele sfat al fiilor lui Israel, care locuiau în Ierusalim, s-au dus să vadă izbânda pe care Domnul o dăduse lui Israel și să vadă pe Iudita și să-i facă urare pentru izbândă ca niște prieteni.
9 Când au venit la ea, toți împreună au lăudat-o și i-au spus:
„Tu ești înălțarea Ierusalímului,
tu ești marea mândrie a lui Israél,
tu ești lauda cea mare a neamului nostru.
9 Ajungând la ea, toți într-un cuget au lăudat-o: «Tu, mândria lui Israel, tu, faima cea neapusă a neamului nostru!
10 Ai făcut toate acestea cu mâna ta,
ai făcut lucruri bune pentru Israél
și Domnul și-a găsit plăcerea în ele.
Fii binecuvântată de Domnul Atotputernic
pentru totdeauna!”.
Și tot poporul a zis: „Așa să fie!”.
10 Tu le-ai făcut toate acestea cu mâna ta și tu ai adus izbânda lui Israel! Dumnezeu va binevoi întru acestea! Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu cel Atotputernic în veci!» Și tot poporul striga: «Amin!»
11 Tot poporul a prădat tabăra timp de treizeci de zile. I-au dat Iudítei cortul lui Holoférn, toată argintăria, paturile, vasele și toate lucrurile din el. Ea, luându-le, le-a pus pe catârul ei, a unit carele și le-a încărcat cu ele.
11 Și tot poporul a jefuit tabăra timp de treizeci de zile. Și i-au dat Iuditei cortul lui Olofern și toate tacâmurile de argint, paturile și pernele, precum și toate lucrurile din el. Și ea, luându-le, a încărcat asinul ei, a înhămat la care și a îngrămădit lucrurile în ele.
12 Toate femeile din Israél au alergat la ea ca s-o vadă și au binecuvântat-o. [Unele] dintre ele au început să danseze pentru ea, iar ea a luat ramuri în mâinile ei și le-a dat femeilor care erau cu ea.
12 Și toate femeile din Israel alergau s-o vadă și o binecuvântau, iar în cinstea ei s-au prins în horă. Și ea a luat ramuri în mână și le-a dat femeilor care o însoțeau.
13 S-au încununat cu [ramuri] de măslin ea și cele care erau împreună cu ea, și ea a mers înaintea întregului popor dansând și conducând toate femeile. Toți bărbații lui Israél o urmau înarmați, purtând cununi și cântând imnuri cu gura lor.
13 Și s-au încununat cu ramuri de măslin, atât ea cât și însoțitoarele ei. Și ea mergea în fruntea poporului și conducea corul femeilor. Și toți bărbații lui Israel, cu arme și încununați o însoțeau în cântare de laudă.
14 Iudíta a început această cântare de mulțumire în [mijlocul] întregului Israél și tot poporul a acompaniat această cântare de laudă.
14 Atunci Iudita a început să cânte această cântare de laudă în tot Israelul, iar tot poporul cânta după ea această cântare de laudă.
