1 A doua zi, Olofern a dat poruncă întregii sale oștiri și întregii mulțimi de aliați ai lui să pornească împotriva Betuliei, să cuprindă trecătorile muntelui și să înceapă lupta cu fiii lui Israel.
2 Și în ziua aceea au pornit la luptă toți oștenii și toată oastea lui, alcătuită din o sută șaptezeci de mii de oșteni pedestrași și douăsprezece mii de călăreți, afară de cei ce duceau poverile și de uriașa mulțime care o însoțeau pe jos.
3 Și au tăbărât în vale lângă Betulia, la izvor, și s-au întins în lățime de la Dotain până la Belmain și în lungime de la Betulia până la Chiamon, care este în fața Esdrelonului.
4 Când fiii lui Israel au văzut mulțimea lor, s-au înspăimântat foarte și au zis unii către alții: «Acum ei vor jefui toată fața pământului, încât nici munții înalți, nici văile, nici culmile nu-i vor stânjeni!»
5 Și luându-și fiecare armele sale, au aprins focuri în turnuri și în noaptea aceea au făcut de strajă.
6 A doua zi Olofern a scos călărimea înaintea ochilor fiilor lui Israel din Betulia.
7 Și au căutat potecile spre cetate și au umblat după izvoarele de apă pe care a și pus mâna și, așezând la fiecare câte o strajă, s-a întors la oștirea sa.
8 Atunci au venit la el căpeteniile fiilor lui Isav și mai-marii Moabului și căpeteniile oștirii de pe țărmul mării și i-au zis:
9 «Domnul nostru să binevoiască să ne asculte și oștirea sa nu va avea nici o rană.
10 Căci fiii lui Israel nu se bizuie atât pe lăncile lor, cât pe înălțimile munților pe care locuiesc, și nu este ușor să pătrunzi pe vârfurile acelea.
11 Și acum, stăpâne, nu te război cu ei după regula războiului, și nu va cădea nici un oștean de al tău,
12 Ci rămâi în tabăra ta și ține toți războinicii oștirii tale la adăpost. Însă robii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă din poala muntelui,
13 Fiindcă de acolo vin să ia apă toți locuitorii Betuliei. Setea îi va sili să predea cetatea. Iar noi, împreună cu oastea noastră, ne vom sui pe vârfurile munților din apropiere și vom așeza tabăra și vom sta de strajă ca să nu iasă nimeni din cetate.
14 Și se vor topi de foame, ei și femeile lor și copiii lor, și înainte ca sabia să-i doboare, vor zăcea doborâți pe ulițe în fața locuințelor lor.
15 Și așa tu le vei răsplăti amarnic, fiindcă ți s-au împotrivit și n-au ieșit să te întâmpine cu pace!»
16 Și cuvintele lor au plăcut lui Olofern și dregătorilor săi, și a dat poruncă să facă întocmai după sfatul lor.
17 Și astfel oștirea Amoniților împreună cu cincizeci de mii de Asirieni au tăbărât în vale și au pus mâna pe izvoarele de apă ale fiilor lui Israel.
18 Și fiii lui Isav și fiii lui Amon s-au suit și și-au așezat tabăra în munte, în preajma Dotainului. O parte au trimis-o spre miazăzi și spre răsărit în fața Ecrebelului, în apropiere de Husi, pe râul Mohmur, iar cealaltă oștire asiriană și-a așezat tabăra în șes și a acoperit întreg ținutul. Corturile lor și poverile lor, multe la număr, și oștirea lor din tabără forma o mare mulțime, căci erau multe foarte.
19 Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor, deoarece își pierduseră cumpătul, când s-au văzut împresurați de dușmanii lor și că nici nu mai era chip de scăpare.
20 Și toată oștirea Asirienilor, pedestrimea, carele de război și călărimea, i-a ținut împresurați treizeci și patru de zile, încât toți locuitorii Betuliei au terminat toate rezervele de apă.
21 Dar și cisternele s-au golit și nu au avut să-și astâmpere setea nici măcar pe o zi, căci li se da să bea cu măsură.
22 Și femeile și copiii și-au pierdut curajul, iar tinerii erau leșinați de sete și cădeau pe ulițele orașului și în adăposturile porților și nu mai rămăsese în ei vlagă.
23 Atunci întreg poporul, tinerii, femeile și copiii, s-a adunat la Oziaș și la căpeteniile cetății și au strigat cu mare glas și au zis în fața tuturor bătrânilor:
24 «Dumnezeu să fie judecător între noi și voi, fiindcă ne-ați pricinuit mare rău, nefăcând înțelegere pașnică cu Asirienii.Ies 5,21
25 Și acum nu mai avem ajutor de nicăieri, fiindcă Dumnezeu ne-a predat în mâna lor, ca să pierim doborâți de sete înaintea lor și să pierim cu totul.
26 Deci acum chemați-i și dați cetatea pradă războinicilor lui Olofern și oștirii lui,
27 Fiindcă este mai bine să cădem pradă în mâna lor. Așa vom ajunge robi și vom scăpa cu viață, decât să vedem cu ochii moartea copiilor noștri și cum copiii și femeile noastre se sfârșesc de sete.
28 Și acum ne jurăm pe cer și pe pământ și pe Domnul și Dumnezeul părinților noștri, Care ne pedepsește pentru păcatele noastre și pentru fărădelegile părinților noștri, să nu se poarte cu noi astăzi după cuvintele acestea!»Ps 105,6
29 Și s-a făcut mare plângere în mijlocul adunării tuturor și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeu.
30 Dar Oziaș le-a zis: «Îndrăzniți, fraților! Să mai îndurăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru se va întoarce spre noi, căci El nu ne va lăsa până în sfârșit.
31 Și dacă, după ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face întocmai după îndemnul vostru!»
32 Și el a împrăștiat poporul, pe fiecare la locul lui. Și ei s-au dus pe zidurile și în turnurile cetății, iar pe femei și pe copii i-a trimis la casele lor. Și în cetate era mare umilință.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 A doua zi, Holoférn a poruncit întregii sale armate și întregului său popor care venise să se alieze cu el să plece spre Betúlia și să ocupe trecătorile muntelui și să facă război împotriva fiilor lui Israél.
1 A doua zi, Olofern a dat poruncă întregii sale oștiri și întregii mulțimi de aliați ai lui să pornească împotriva Betuliei, să cuprindă trecătorile muntelui și să înceapă lupta cu fiii lui Israel.
2 Au plecat în acea zi toți oamenii săi puternici; armata lui de oameni războinici era de o sută șaptezeci de mii de pedestrași, cavaleria era de douăsprezece mii, pe lângă cei de la bagaje și oamenii care mergeau pe jos cu ei și care erau o foarte mare mulțime.
2 Și în ziua aceea au pornit la luptă toți oștenii și toată oastea lui, alcătuită din o sută șaptezeci de mii de oșteni pedestrași și douăsprezece mii de călăreți, afară de cei ce duceau poverile și de uriașa mulțime care o însoțeau pe jos.
3 Și-au fixat tabăra în valea de lângă Betúlia, aproape de izvor; se întindea în lățime de la Dotáim până la Belbáim și în lungime de la Betúlia până la Cheamón, care se află în fața Esdrelónului.
3 Și au tăbărât în vale lângă Betulia, la izvor, și s-au întins în lățime de la Dotain până la Belmain și în lungime de la Betulia până la Chiamon, care este în fața Esdrelonului.
4 Fiii lui Israél, când au văzut mulțimea lor, s-au tulburat foarte mult și au zis unii către alții: „Aceștia vor rade toată suprafața pământului, iar munții cei mai înalți, văile și dealurile nu vor putea rezista greutății lor!”.
4 Când fiii lui Israel au văzut mulțimea lor, s-au înspăimântat foarte și au zis unii către alții: «Acum ei vor jefui toată fața pământului, încât nici munții înalți, nici văile, nici culmile nu-i vor stânjeni!»
5 Și-a luat fiecare armele sale de luptă, au aprins focuri pe turnurile lor și au rămas de pază toată noaptea aceea.
5 Și luându-și fiecare armele sale, au aprins focuri în turnuri și în noaptea aceea au făcut de strajă.
6 A doua zi, Holoférn a scos toată cavaleria lui în fața fiilor lui Israél care erau în Betúlia.
6 A doua zi Olofern a scos călărimea înaintea ochilor fiilor lui Israel din Betulia.
7 A inspectat trecătorile spre cetatea lor, a găsit izvoarele de apă, le-a ocupat și a pus la ele strajă de oameni războinici, iar el a plecat la poporul său.
7 Și au căutat potecile spre cetate și au umblat după izvoarele de apă pe care a și pus mâna și, așezând la fiecare câte o strajă, s-a întors la oștirea sa.
8 S-au apropiat de el toți principii fiilor lui Esáu, toți conducătorii poporului lui Moáb și toate căpeteniile de pe țărmul mării și au spus:
8 Atunci au venit la el căpeteniile fiilor lui Isav și mai-marii Moabului și căpeteniile oștirii de pe țărmul mării și i-au zis:
9 „Să asculte stăpânul nostru cuvântul, pentru ca să nu se întâmple o ruptură în armata ta!
9 «Domnul nostru să binevoiască să ne asculte și oștirea sa nu va avea nici o rană.
10 Căci acest popor al fiilor lui Israél nu se încrede în sulițele sale, ci în înălțimile munților unde locuiesc; nu este ușor să ajungi pe vârfurile munților lor.
10 Căci fiii lui Israel nu se bizuie atât pe lăncile lor, cât pe înălțimile munților pe care locuiesc, și nu este ușor să pătrunzi pe vârfurile acelea.
11 Acum, stăpâne, nu te lupta cu ei așa cum se face un război în linii de luptă și nu va pieri niciun om din armata ta!
11 Și acum, stăpâne, nu te război cu ei după regula războiului, și nu va cădea nici un oștean de al tău,
12 Așteaptă în tabăra ta și protejează-l pe fiecare om din armata ta, iar slujitorii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă care izvorăște de la poalele muntelui.
12 Ci rămâi în tabăra ta și ține toți războinicii oștirii tale la adăpost. Însă robii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă din poala muntelui,
13 Pentru că de acolo iau apă toți cei care locuiesc în Betúlia; vor suferi de sete și vor preda cetatea lor, iar noi și poporul nostru vom urca până aproape de vârfurile munților și vom pune strajă ca să nu iasă niciun om din cetate.
13 Fiindcă de acolo vin să ia apă toți locuitorii Betuliei. Setea îi va sili să predea cetatea. Iar noi, împreună cu oastea noastră, ne vom sui pe vârfurile munților din apropiere și vom așeza tabăra și vom sta de strajă ca să nu iasă nimeni din cetate.
14 Se vor topi de foame ei, femeile și copiii lor și, înainte să ajungă sabia asupra lor, vor zace în piețele dinaintea caselor lor.
14 Și se vor topi de foame, ei și femeile lor și copiii lor, și înainte ca sabia să-i doboare, vor zăcea doborâți pe ulițe în fața locuințelor lor.
15 Îi vei răsplăti cu pedeapsă, pentru că s-au revoltat și nu au venit înaintea feței tale cu pace”.
15 Și așa tu le vei răsplăti amarnic, fiindcă ți s-au împotrivit și n-au ieșit să te întâmpine cu pace!»
16 Cuvintele lor au fost plăcute înaintea lui Holoférn și a tuturor slujitorilor lui și a hotărât să facă după cum au spus.
16 Și cuvintele lor au plăcut lui Olofern și dregătorilor săi, și a dat poruncă să facă întocmai după sfatul lor.
17 A plecat tabăra fiilor lui Amón și împreună cu ei cinci mii de fii ai asiriénilor și-au fixat tabăra în vale și au ocupat apele și izvoarele de apă ale fiilor lui Israél.
17 Și astfel oștirea Amoniților împreună cu cincizeci de mii de Asirieni au tăbărât în vale și au pus mâna pe izvoarele de apă ale fiilor lui Israel.
18 Fiii lui Esáu au urcat și și-au fixat tabăra pe munte în față cu Dotáim. I-au trimis pe unii dintre ei către sud și către est, în față cu Egrebél, care este lângă Hus și care se află pe torentul Mohmúr. Restul armatei asiriénilor și-a fixat tabăra în câmpie și au acoperit toată fața pământului, iar corturile și poverile lor s-au adunat într-o grămadă imensă; era o mulțime foarte mare.
18 Și fiii lui Isav și fiii lui Amon s-au suit și și-au așezat tabăra în munte, în preajma Dotainului. O parte au trimis-o spre miazăzi și spre răsărit în fața Ecrebelului, în apropiere de Husi, pe râul Mohmur, iar cealaltă oștire asiriană și-a așezat tabăra în șes și a acoperit întreg ținutul. Corturile lor și poverile lor, multe la număr, și oștirea lor din tabără forma o mare mulțime, căci erau multe foarte.
19 Fiii lui Israél au strigat către Domnul Dumnezeul lor, căci li se descurajase sufletul pentru că toți dușmanii lor îi înconjuraseră și nu puteau să scape din mijlocul lor.
19 Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor, deoarece își pierduseră cumpătul, când s-au văzut împresurați de dușmanii lor și că nici nu mai era chip de scăpare.
20 A rămas în jurul lor toată tabăra asiriénilor, pedestrașii, carele și călăreții lor, timp de treizeci și patru de zile și tuturor celor care locuiau în Betúlia li s-au golit toate vasele de apă.
20 Și toată oștirea Asirienilor, pedestrimea, carele de război și călărimea, i-a ținut împresurați treizeci și patru de zile, încât toți locuitorii Betuliei au terminat toate rezervele de apă.
21 Rezervoarele de apă au secat și nu mai aveau apă să bea pe săturate nici măcar pentru o zi, căci li se dădea să bea cu măsură.
21 Dar și cisternele s-au golit și nu au avut să-și astâmpere setea nici măcar pe o zi, căci li se da să bea cu măsură.
22 Copiii lor și-au pierdut vlaga, iar femeile, copiii și tinerii leșinau de sete și cădeau în piețele cetății și la ieșirile porților și nu mai era nicio putere în ei.
22 Și femeile și copiii și-au pierdut curajul, iar tinerii erau leșinați de sete și cădeau pe ulițele orașului și în adăposturile porților și nu mai rămăsese în ei vlagă.
23 Atunci s-a adunat tot poporul la Ozía și la principii cetății – tinerii, femeile și copiii – și au strigat cu glas puternic și au zis înaintea tuturor bătrânilor:
23 Atunci întreg poporul, tinerii, femeile și copiii, s-a adunat la Oziaș și la căpeteniile cetății și au strigat cu mare glas și au zis în fața tuturor bătrânilor:
24 „Să judece Domnul între noi și voi pentru că ne-ați făcut o mare nedreptate nevorbind de pace cu fiii asiriénilor!
24 «Dumnezeu să fie judecător între noi și voi, fiindcă ne-ați pricinuit mare rău, nefăcând înțelegere pașnică cu Asirienii.
25 Acum nu avem ajutor, ci Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor ca să zacem înaintea lor de sete și de mizerie mare.
25 Și acum nu mai avem ajutor de nicăieri, fiindcă Dumnezeu ne-a predat în mâna lor, ca să pierim doborâți de sete înaintea lor și să pierim cu totul.
26 Chemați-i și predați toată cetatea ca pradă poporului lui Holoférn și întregii lui armate!
26 Deci acum chemați-i și dați cetatea pradă războinicilor lui Olofern și oștirii lui,
27 E mai bine pentru noi să devenim pentru ei pradă, căci sufletul nostru va trăi și nu vom vedea cu ochii noștri moartea copiilor noștri și pe femeile și pe fiii noștri dându-și sufletul.
27 Fiindcă este mai bine să cădem pradă în mâna lor. Așa vom ajunge robi și vom scăpa cu viață, decât să vedem cu ochii moartea copiilor noștri și cum copiii și femeile noastre se sfârșesc de sete.
28 Luăm ca martori cerul și pământul și pe Dumnezeul nostru și Domnul părinților noștri, care ne judecă după păcatele noastre și după faptele păcătoase ale părinților noștri, ca să nu facă după cuvintele acestea în ziua de astăzi”.
28 Și acum ne jurăm pe cer și pe pământ și pe Domnul și Dumnezeul părinților noștri, Care ne pedepsește pentru păcatele noastre și pentru fărădelegile părinților noștri, să nu se poarte cu noi astăzi după cuvintele acestea!»
29 A fost un mare plânset în mijlocul adunării tuturor împreună și au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas puternic.
29 Și s-a făcut mare plângere în mijlocul adunării tuturor și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeu.
30 Ozía le-a spus: „Aveți curaj, fraților! Să mai răbdăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru să-și îndrepte mila asupra noastră, căci nu ne va abandona până la urmă!”.
30 Dar Oziaș le-a zis: «Îndrăzniți, fraților! Să mai îndurăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru se va întoarce spre noi, căci El nu ne va lăsa până în sfârșit.
31 Însă, dacă vor trece acestea și nu ne va veni ajutor, voi face după cuvintele voastre.
31 Și dacă, după ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face întocmai după îndemnul vostru!»
32 Au împrăștiat poporul în taberele lor; ei au plecat la zidurile și la turnurile cetății, iar pe femei și pe copii i-au trimis acasă la ei. Era mare umilire în cetate.
32 Și el a împrăștiat poporul, pe fiecare la locul lui. Și ei s-au dus pe zidurile și în turnurile cetății, iar pe femei și pe copii i-a trimis la casele lor. Și în cetate era mare umilință.
