1 Și după ce s-a potolit zarva bărbaților care stăteau în jur la sfat, Olofern, căpetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, înaintea întregii mulțimi de străini și de Amoniți:
2 «Cine ești tu, Ahior, și voi simbriașii lui Amon, că faci pe proorocul la noi, așa cum faci astăzi, și ne îndemni să nu pornim la război împotriva neamului lui Israel, fiindcă Dumnezeul lor îi apără? Și cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor? El își va trimite oștirea sa și-i va nimici de pe fața pământului, iar Dumnezeul lor nu va putea să-i scape.
3 Ci noi, robii lui, îi vom sfărâma ca pe un singur om și nu vor putea ei să se împotrivească puterii cailor noștri,
4 Căci noi îi vom arde. Munții vor se vor îmbăta de sângele lor și câmpiile lor vor fi pline de trupurile lor. Și ei nu se vor mai putea împotrivi nouă, ci vor fi nimiciți cu desăvârșire, – zice regele Nabucodonosor, stăpânul lumii – căci el a zis: «Să nu rămână neîndeplinite cuvintele mele!»
5 Tu însă, Ahior, simbriașul lui Amon, care ai spus astăzi astfel de cuvinte de defăimare, să nu mai vezi din ziua de azi fața mea până ce nu mă voi răzbuna pe acest neam ieșit din Egipt.
6 Atunci spada oștirii mele și sulița războinicilor mei te vor străpunge și vei cădea cu ucișii lor când eu mă voi întoarce împotriva lui Israel.
7 Robii mei să te ducă în munte și să te lase într-una din cetățile de acolo.
8 Și nu vei pieri fără a lua parte la ruina lor.
9 Dar fiindcă tu nădăjduiești în inima ta că ei nu vor fi înfrânți, să nu te mâhnești, căci eu am zis și nici unul din cuvintele mele nu va rămâne fără împlinire!»
10 Și Olofern porunci slujitorilor săi, care erau de față în cortul lui, să pună mâna pe Ahior și să-l ducă în Betulia și să-l dea în mâinile fiilor lui Israel.
11 Atunci slujitorii săi l-au luat și l-au dus afară din tabără în șes, iar din șes l-au dus în munte și au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
12 Dar când i-au văzut locuitorii cetății pe vârful muntelui, ei și-au luat armele și au ieșit afară din cetate pe vârful muntelui și toți prăștiașii au pus stăpânire pe urcușul dinspre ei, aruncând pietre asupra lor,
13 Și ei, ascunzându-se după munte, au legat pe Ahior, l-au lăsat la poalele muntelui și s-au întors la stăpânul lor.
14 Dar fiii lui Israel s-au coborât din cetate și s-au dus la el, l-au dezlegat și l-au adus în Betulia și l-au înfățișat înaintea căpeteniilor cetății,
15 Care erau în zilele acelea: Oziaș, fiul lui Miheia, din seminția lui Simeon, și Habriș, fiul lui Otniel, și Harmis, fiul lui Melchiel.
16 Și ei au chemat pe toți bătrânii cetății și au alergat la adunare tinerii și femeile. Și l-au pus pe Ahior în mijlocul întregului popor, iar Oziaș l-a întrebat despre cele întâmplate.
17 Atunci el le-a răspuns și le-a făcut cunoscute planurile sfatului lui Olofern și toate cuvintele pe care el le grăise în fața căpeteniilor asiriene și lăudăroșenia lui Olofern împotriva casei lui Israel.
18 Atunci poporul a căzut cu fața la pământ și s-a închinat lui Dumnezeu și a strigat, zicând:
19 «Doamne, Dumnezeul cerului, caută la trufia lor și îndură-te de umilința neamului acestuia și te uită cu milostivire astăzi la fața celor sfințiți ai tăi!»
20 Pe urmă au mângâiat pe Ahior și l-au lăudat foarte.
21 Și Oziaș l-a luat din adunare acasă la el și a făcut ospăț pentru bătrâni. Și ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel într-ajutor toată noaptea aceea.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când s-a liniștit larma oamenilor care erau în jurul adunării, Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor, i-a spus lui Ahiór înaintea întregului popor al străinilor și înaintea tuturor fiilor lui Moáb:
1 Și după ce s-a potolit zarva bărbaților care stăteau în jur la sfat, Olofern, căpetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, înaintea întregii mulțimi de străini și de Amoniți:
2 „Cine ești tu, Ahiór, și voi, tocmiți ai lui Efraím, că ai profețit astăzi împotriva noastră și ai spus să nu luptăm cu neamul lui Israél pentru că Dumnezeul lor îi va proteja? Cine este dumnezeu în afară de Nabucodonosór? El va trimite puterea lui și-i va nimici de pe fața pământului și nu-i va mântui dumnezeul lor.
2 «Cine ești tu, Ahior, și voi simbriașii lui Amon, că faci pe proorocul la noi, așa cum faci astăzi, și ne îndemni să nu pornim la război împotriva neamului lui Israel, fiindcă Dumnezeul lor îi apără? Și cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor? El își va trimite oștirea sa și-i va nimici de pe fața pământului, iar Dumnezeul lor nu va putea să-i scape.
3 Dar noi, slujitorii lui, îi vom lovi ca pe un singur om și nu vor sta să înfrunte puterea cailor noștri.
3 Ci noi, robii lui, îi vom sfărâma ca pe un singur om și nu vor putea ei să se împotrivească puterii cailor noștri,
4 Îi vom arde, iar munții lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpiile lor se vor umple de morții lor și nu va rezista puterea picioarelor lor înaintea noastră, ci vor fi nimiciți, spune regele Nabucodonosór, domnul întregului pământ, și nu se va pierde niciunul dintre cuvintele lui.
4 Căci noi îi vom arde. Munții vor se vor îmbăta de sângele lor și câmpiile lor vor fi pline de trupurile lor. Și ei nu se vor mai putea împotrivi nouă, ci vor fi nimiciți cu desăvârșire, – zice regele Nabucodonosor, stăpânul lumii – căci el a zis: «Să nu rămână neîndeplinite cuvintele mele!»
5 Iar tu, Ahiór, tocmit al lui Amón, care ai spus cuvintele acestea în ziua nelegiuirii tale, nu vei mai vedea fața mea din ziua aceasta până când voi pedepsi neamul celor [care vin] din Egipt.
5 Tu însă, Ahior, simbriașul lui Amon, care ai spus astăzi astfel de cuvinte de defăimare, să nu mai vezi din ziua de azi fața mea până ce nu mă voi răzbuna pe acest neam ieșit din Egipt.
6 Atunci, fierul armatei mele și poporul slujitorilor mei vor străpunge coastele tale și vei cădea printre răniții lor când mă voi întoarce.
6 Atunci spada oștirii mele și sulița războinicilor mei te vor străpunge și vei cădea cu ucișii lor când eu mă voi întoarce împotriva lui Israel.
7 Slujitorii mei te vor duce înapoi în ținutul muntos și te vor pune într-una dintre cetățile din trecători.
7 Robii mei să te ducă în munte și să te lase într-una din cetățile de acolo.
8 Dar nu vei muri până când nu vei fi nimicit împreună cu ei.
8 Și nu vei pieri fără a lua parte la ruina lor.
9 Dacă într-adevăr speri în inima ta că ei nu vor fi luați, să nu-ți cadă fața! Am spus și nu se va pierde nimic din cuvintele mele”.
9 Dar fiindcă tu nădăjduiești în inima ta că ei nu vor fi înfrânți, să nu te mâhnești, căci eu am zis și nici unul din cuvintele mele nu va rămâne fără împlinire!»
10 Holoférn a poruncit slujitorilor săi care erau de față în cortul său să-l ia pe Ahiór, să-l ducă în Betúlia și să-l predea în mâinile fiilor lui Israél.
10 Și Olofern porunci slujitorilor săi, care erau de față în cortul lui, să pună mâna pe Ahior și să-l ducă în Betulia și să-l dea în mâinile fiilor lui Israel.
11 Slujitorii lui l-au luat și l-au dus afară din tabără, în câmpie, iar din mijlocul câmpiei au plecat spre ținutul muntos și au ajuns la izvoarele care erau mai jos de Betúlia.
11 Atunci slujitorii săi l-au luat și l-au dus afară din tabără în șes, iar din șes l-au dus în munte și au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
12 Când i-au văzut oamenii din cetate, de pe vârful muntelui, și-au luat armele și au ieșit în afara cetății, pe vârful muntelui, și fiecare om purtător de praștie le-a oprit urcarea și a aruncat asupra lor cu pietre.
12 Dar când i-au văzut locuitorii cetății pe vârful muntelui, ei și-au luat armele și au ieșit afară din cetate pe vârful muntelui și toți prăștiașii au pus stăpânire pe urcușul dinspre ei, aruncând pietre asupra lor,
13 [Atunci slujitorii] au coborât de pe munte, l-au legat pe Ahiór și l-au lăsat aruncat la poalele muntelui, iar ei s-au întors la stăpânul lor.
13 Și ei, ascunzându-se după munte, au legat pe Ahior, l-au lăsat la poalele muntelui și s-au întors la stăpânul lor.
14 Fiii lui Israél au coborât din cetatea lor, s-au apropiat de el, l-au dezlegat și l-au dus la Betúlia și l-au pus să stea înaintea principilor cetății lor,
14 Dar fiii lui Israel s-au coborât din cetate și s-au dus la el, l-au dezlegat și l-au adus în Betulia și l-au înfățișat înaintea căpeteniilor cetății,
15 care în acele zile erau Ozía, [fiul] lui Micá din tribul lui Simeón, și Hábris, [fiul] lui Hármis, fiul lui Melhiél.
15 Care erau în zilele acelea: Oziaș, fiul lui Miheia, din seminția lui Simeon, și Habriș, fiul lui Otniel, și Harmis, fiul lui Melchiel.
16 I-au convocat pe toți bătrânii cetății; au alergat toți tinerii lor și femeile la adunare. L-au așezat pe Ahiór în mijlocul întregului lor popor, iar Ozía l-a întrebat despre cele întâmplate.
16 Și ei au chemat pe toți bătrânii cetății și au alergat la adunare tinerii și femeile. Și l-au pus pe Ahior în mijlocul întregului popor, iar Oziaș l-a întrebat despre cele întâmplate.
17 Răspunzând, le-a făcut cunoscute cuvintele consiliului lui Holoférn și toate cuvintele pe care el le-a spus în mijlocul principilor fiilor asiriénilor și cum s-a mândrit Holoférn față de casa lui Israél.
17 Atunci el le-a răspuns și le-a făcut cunoscute planurile sfatului lui Olofern și toate cuvintele pe care el le grăise în fața căpeteniilor asiriene și lăudăroșenia lui Olofern împotriva casei lui Israel.
18 Poporul a căzut, l-a adorat pe Dumnezeu și a strigat, zicând:
18 Atunci poporul a căzut cu fața la pământ și s-a închinat lui Dumnezeu și a strigat, zicând:
19 „Doamne Dumnezeul cerului,
privește la aroganța lor
și îndură-te de umilința neamului nostru!
Privește la fața celor sfințiți ție în ziua aceasta!”.
19 «Doamne, Dumnezeul cerului, caută la trufia lor și îndură-te de umilința neamului acestuia și te uită cu milostivire astăzi la fața celor sfințiți ai tăi!»
20 Așa l-au încurajat pe Ahiór și l-au lăudat foarte mult.
20 Pe urmă au mângâiat pe Ahior și l-au lăudat foarte.
21 Ozía l-a luat din adunare acasă la el și a făcut un ospăț pentru bătrâni. L-au invocat pe Dumnezeul lui Israél toată noaptea aceea [să le vină] în ajutor.
21 Și Oziaș l-a luat din adunare acasă la el și a făcut ospăț pentru bătrâni. Și ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel într-ajutor toată noaptea aceea.
