1 Fraților, bunăvoința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire.
2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoștință.Fa 21,20
3 Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să statornicească dreptatea lor, dreptății lui Dumnezeu ei nu s-au supus.Flp 3,9
4 Căci sfârșitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.Ies 12,14 Ga 3,24
5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: "Omul care o va îndeplini va trăi prin ea".Lv 18,5 Ne 9,29 Iz 20,11 Lc 10,29 Ga 3,12
6 Iar dreptatea din credință grăiește așa: "Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adică să coboare pe Hristos!Dt 30,12 Sol 6,14
7 Sau: "Cine se va coborî întru adânc?", ca să ridice pe Hristos din morți!
8 Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta și în inima ta", - adică cuvântul credinței pe care-l propovăduim.Dt 30,14
9 Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mântui.Mt 10,32 Mc 16,16
10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.
11 Căci zice Scriptura: "Tot cel ce crede în El nu se va rușina".Is 28,16
12 Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El.Fa 10,34 Rm 3,29 Ga 3,28
13 Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui".Ioil 3,5 Fa 2,21
14 Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără propovăduitor?
15 Și cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? Precum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!"Is 52,7 Naum 2,1
16 Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?"Is 53,1 In 12,38
17 Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
18 Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: "În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor".Ps 18,4 Mt 24,14 Mt 28,19 Fa 1,8 1Tim 3,16
19 Dar zic: Nu cumva Israel n-a înțeles? Moise spune cel dintâi: "Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) și voi ațâța mânia voastră cu un popor nepriceput".Dt 32,21 Ir 15,14 Rm 11,11
20 Isaia îndrăznește și zice: "Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau și M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine".Is 65,1
21 Dar către Israel zice: "Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător și împotrivă grăitor".Is 65,2
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea pentru ei [se înalță] la Dumnezeu pentru mântuirea [lor].
1 Fraților, bunăvoința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire.
2 Căci dau mărturie că ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu după o cunoaștere [corectă],
2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoștință.
3 pentru că, necunoscând justificarea lui Dumnezeu și căutând să-și statornicească propria lor justificare, nu s-au supus justificării lui Dumnezeu,
3 Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să statornicească dreptatea lor, dreptății lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
4 întrucât scopul Legii este Cristos, spre justificarea fiecăruia care crede.
4 Căci sfârșitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
5 Într-adevăr, Moise scrie cu privire la justificarea din Lege: „Omul care împlinește acestea va trăi prin ele”,
5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: "Omul care o va îndeplini va trăi prin ea".
6 iar cu privire la justificarea din credință spune astfel: „Să nu spui în inima ta: «Cine se va urca la cer?»”, adică să-l coboare pe Cristos,
6 Iar dreptatea din credință grăiește așa: "Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adică să coboare pe Hristos!
7 sau „Cine se va coborî în abis?”, adică să-l ridice pe Cristos din morți!
7 Sau: "Cine se va coborî întru adânc?", ca să ridice pe Hristos din morți!
8 Însă ce spune?
„Cuvântul este aproape de tine,
este în gura ta și în inima ta”,
adică cuvântul credinței pe care îl predicăm.
8 Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta și în inima ta", - adică cuvântul credinței pe care-l propovăduim.
9 Într-adevăr, dacă îl mărturisești cu gura ta pe Domnul Isus și crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit,
9 Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mântui.
10 căci cu inima se crede pentru [a obține] justificare, iar cu gura se dă mărturie pentru [a obține] mântuire.
10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.
11 De fapt, Scriptura spune: „Oricine crede în el nu va fi făcut de rușine”.
11 Căci zice Scriptura: "Tot cel ce crede în El nu se va rușina".
12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci el este Domnul tuturor, darnic față de toți cei care îl invocă.
12 Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El.
13 Într-adevăr, „oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”.
13 Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui".
14 Așadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Și cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator?
14 Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără propovăduitor?
15 Însă cum să predice dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc vești bune!”.
15 Și cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? Precum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!"
16 Dar nu toți au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaía spune: „Doamne, cine a crezut vestirii noastre?”.
16 Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?"
17 Deci credința vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
17 Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
18 Dar eu zic: poate că nu au auzit? Dimpotrivă:
„Glasul lor a străbătut tot pământul
și cuvintele lor [au ajuns] până la marginile lumii”.
18 Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: "În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor".
19 Însă mai zic: poate că Israél nu a înțeles? Moise spune cel dintâi:
„Eu vă voi face geloși
pe [cei care] nu [erau] un popor;
voi aprinde mânia voastră
împotriva unui neam nechibzuit”,
19 Dar zic: Nu cumva Israel n-a înțeles? Moise spune cel dintâi: "Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) și voi ațâța mânia voastră cu un popor nepriceput".
20 iar Isaía îndrăznește să spună:
„Am fost găsit de cei care nu mă căutau,
m-am făcut cunoscut
celor care nu întrebau de mine”.
20 Isaia îndrăznește și zice: "Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau și M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine".
21 Dar despre Israél spune:
„Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător și răzvrătit”.
21 Dar către Israel zice: "Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător și împotrivă grăitor".
