1 Oare nu știți, fraților - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăiește?
2 Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.Nm 5,12 Mt 5,32 1Co 7,39
3 Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă față de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.Mc 10,11
4 Așa că, frații mei, și voi ați murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem roade lui Dumnezeu.Ecc 7,28-29 Rm 6,14 Rm 8,2 2Co 11,2 Ga 5,22 Col 2,20
5 Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morții;Iac 1,15 Rm 6,21
6 Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ținuți robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.Rm 6,2 Ga 2,19
7 Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aș fi știut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu poftești!Ies 20,13.17 Dt 5,21 Rm 3,20
8 Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.Rm 4,15 Rm 5,20
9 Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viață;
10 Iar eu am murit! Și porunca, dată spre viață, mi s-a aflat a fi spre moarte.Lv 18,5 Iz 20,11 Sir 17,9
11 Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înșelat și m-a ucis prin ea.1Rg 13,18 Evr 3,13
12 Deci, Legea e sfântă și porunca e sfântă și dreaptă și bună.Ps 18,7 1Tim 1,8
13 Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morții? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
14 Căci știm că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.Ecc 7,20 Is 50,1
15 Pentru că ceea ce fac nu știu; căci nu săvârșesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.Ga 5,17
16 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17 Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine.
18 Fiindcă știu că nu locuiește în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;Fc 8,21
19 Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc.
20 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
21 Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22 Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;Ps 1,2 1Ptr 3,4 Ef 3,16
23 Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minții mele și făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.Mc 14,38 Iac 4,1 Ga 5,17
24 Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?Sol 9,15
25 Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Oare nu știți, fraților – căci vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viață?
1 Oare nu știți, fraților - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăiește?
2 Astfel, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cât timp [acesta] trăiește; dacă îi moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
2 Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
3 Dacă, deci, când îi trăiește soțul, ea va fi a altui bărbat, va fi numită adulteră, dar dacă îi moare soțul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este adulteră luând un alt bărbat.
3 Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă față de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.
4 La fel și voi, frații mei, ați murit pentru Lege prin trupul lui Cristos ca să fiți ai altuia, adică ai celui înviat din morți, ca să aducem rod lui Dumnezeu.
4 Așa că, frații mei, și voi ați murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem roade lui Dumnezeu.
5 Cât timp eram în trup, patimile păcatelor [trezite] prin Lege lucrau în membrele noastre ca să aducă roade pentru moarte.
5 Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morții;
6 Acum însă am fost eliberați de Lege, fiind morți pentru ceea ce ne ținea în sclavie, așa încât să slujim în duhul cel nou, și nu în litera cea veche.
6 Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ținuți robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.
7 Așadar, ce vom zice? Oare este Legea păcat? Nicidecum! Însă nu am cunoscut păcatul decât prin Lege și n-aș fi cunoscut pofta dacă Legea n-ar fi spus: „Să nu poftești!”.
7 Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aș fi știut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu poftești!
8 Dar păcatul, găsind o ocazie prin Lege, a produs în mine toate poftele, căci, în afara Legii, păcatul este mort.
8 Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
9 Odinioară, fără Lege, eu eram viu. Dar când a venit porunca, [a început să] trăiască păcatul,
9 Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viață;
10 iar eu am murit. Și porunca, [dată] spre viață, mi s-a descoperit că este spre moarte.
10 Iar eu am murit! Și porunca, dată spre viață, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11 Căci păcatul, găsind o ocazie prin poruncă, ne-a înșelat și, din cauza ei, ne-a ucis.
11 Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înșelat și m-a ucis prin ea.
12 Așadar, Legea este sfântă, iar porunca este sfântă și dreaptă și bună.
12 Deci, Legea e sfântă și porunca e sfântă și dreaptă și bună.
13 Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! Însă păcatul, ca să se arate păcat, mi-a produs și a desăvârșit moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.
13 Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morții? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
14 De fapt, noi știm că Legea este spirituală, însă eu sunt din carne, vândut sclav păcatului.
14 Căci știm că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15 Căci știu ce fac: nu săvârșesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc.
15 Pentru că ceea ce fac nu știu; căci nu săvârșesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
16 Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună.
16 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17 Acum însă nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine.
17 Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine.
18 Știu dar că în mine, în trupul meu, nu locuiește nimic bun, pentru că voința este prezentă, dar [puterea] de a împlini binele, nu.
18 Fiindcă știu că nu locuiește în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârșesc răul pe care nu-l vreau.
19 Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc.
20 Așadar, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuiește în mine.
20 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
21 Prin urmare, găsesc Legea aceasta [în mine]: când vreau să fac binele, mi se prezintă răul
21 Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22 pentru că după omul interior îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu;
22 Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23 dar văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minții mele și mă ține sclav prin Legea păcatului care este în mădularele mele.
23 Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minții mele și făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morții?
24 Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?
25 Dar mulțumiri fie [aduse] lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru! Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu, dar cu trupul, legea păcatului.
25 Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.
