12 Deci să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneți poftelor lui;Sir 18,30 Evr 12,1
13 Nici să nu puneți mădularele voastre ca arme ale nedreptății în slujba păcatului, ci, înfățișați-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculați din morți, și mădularele voastre ca arme ale dreptății lui Dumnezeu.Rm 12,1 Ga 2,20
14 Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har.In 1,17 In 8,32 Rm 5,20 Rm 7,4 Ga 5,18
15 Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!Rm 3,8 Ga 2,17
16 Au nu știți că celui ce vă dați spre ascultare robi, sunteți robi aceluia căruia vă supuneți: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate?Fc 4,7 Mt 6,24 In 8,34 2Ptr 2,19
17 Mulțumim însă lui Dumnezeu, că (deși) erați robi ai păcatului, v-ați supus din toată inima dreptarului învățăturii căreia ați fost încredințați,
18 Și izbăvindu-vă de păcat, v-ați făcut robi ai dreptății.In 8,32 Ga 4,32
19 Omenește vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum ați făcut mădularele voastre roabe necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa faceți acum mădularele voastre roabe dreptății, spre sfințire.
20 Căci atunci, când erați robi ai păcatului, erați liberi față de dreptate.
21 Deci ce roadă aveați atunci? Roade de care acum vă e rușine; pentru că sfârșitul acelora este moartea.Iz 16,63 Sof 3,11 Iac 1,15 Rm 1,26-31 Rm 7,5
22 Dar acum, izbăviți fiind de păcat și robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul, viață veșnică.1Co 7,22 1Tes 4,3
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
12 Așadar, să nu mai domnească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să ascultați de poftele lui,
12 Deci să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneți poftelor lui;
13 și nici să nu puneți membrele voastre ca instrumente ale nedreptății în slujba păcatului, ci oferiți-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca înviați din morți, iar membrele voastre ca instrumente ale dreptății în slujba lui Dumnezeu!
13 Nici să nu puneți mădularele voastre ca arme ale nedreptății în slujba păcatului, ci, înfățișați-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculați din morți, și mădularele voastre ca arme ale dreptății lui Dumnezeu.
14 Căci păcatul nu va mai avea putere asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.
14 Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har.
15 Și atunci, ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum!
15 Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
16 Nu știți că, dacă vă dați cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteți sclavii aceluia de care ascultați, ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre justificare?
16 Au nu știți că celui ce vă dați spre ascultare robi, sunteți robi aceluia căruia vă supuneți: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate?
17 Dar mulțumire să fie [adusă] lui Dumnezeu, pentru că erați sclavii păcatului, însă ați ascultat din inimă de regula învățăturii care v-a fost încredințată.
17 Mulțumim însă lui Dumnezeu, că (deși) erați robi ai păcatului, v-ați supus din toată inima dreptarului învățăturii căreia ați fost încredințați,
18 Fiind eliberați de păcat, voi ați devenit sclavi ai dreptății.
18 Și izbăvindu-vă de păcat, v-ați făcut robi ai dreptății.
19 Vorbesc ca om, din cauza slăbiciunii firii voastre: după cum [odinioară] vă puneați membrele ca sclavi ai impurității și nelegiuirii spre nelegiuire, tot așa, acum, oferiți-vă membrele ca sclavi ai dreptății spre sfințenie.
19 Omenește vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum ați făcut mădularele voastre roabe necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa faceți acum mădularele voastre roabe dreptății, spre sfințire.
20 Căci atunci când erați sclavii păcatului, erați liberi în ceea ce privește dreptatea.
20 Căci atunci, când erați robi ai păcatului, erați liberi față de dreptate.
21 Dar ce rod aveați atunci? Acum vă rușinați de acele lucruri, de vreme ce sfârșitul lor este moartea.
21 Deci ce roadă aveați atunci? Roade de care acum vă e rușine; pentru că sfârșitul acelora este moartea.
22 Acum însă, după ce ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, iar scopul este viața veșnică.
22 Dar acum, izbăviți fiind de păcat și robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul, viață veșnică.
