1 Atunci David a fugit din Naiotul Ramei și venind a zis către Ionatan: „Ce-am făcut eu oare? Care este strâmbătatea mea și cu ce am greșit înaintea tatălui tău, de-mi caută sufletul meu?”1Rg 17,29
2 Iar Ionatan i-a răspuns: „Nu, nu vei muri. Iată tatăl meu nu face nici un lucru mare sau mic, fără să-l descopere urechilor mele. Pentru ce dar ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Aceasta nu se poate”.1Rg 22,15
3 David însă s-a jurat și a zis: „Tatăl tău știe bine că eu am dobândit trecere la tine, și de aceea își zice: „Nu trebuie să știe de aceasta Ionatan, ca să nu se amărască. Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău; între mine și moarte n-a fost decât un pas”.1Rg 25,26
4 Atunci Ionatan a zis către David: „Tot ce dorește sufletul tău voi face pentru tine”.
5 Și David a zis către Ionatan: „Iată mâine este lună nouă și eu trebuie să stau cu regele la masă; dar lasă-mă să mă ascund în câmp până poimâine seară.
6 De va întreba tatăl tău de mine, tu să spui: „David s-a cerut de la mine să se ducă în cetatea sa Betleem, pentru că acolo se face jertfă anuală pentru tot neamul său”.1Rg 9,12 In 7,42
7 Dacă el la aceasta va răspunde: „Bine”, atunci este semn de pace pentru robul tău, iar dacă se va mânia, atunci să știi că el a pus la cale lucru rău.
8 Tu însă să faci milă cu robul tău, căci ai primit pe robul tău să facă legământul Domnului cu tine, și, de este vreo vină asupra mea, atunci ucide-mă tu; de ce să mă mai duci la tatăl tău?”1Rg 18,3
9 Ionatan însă a zis: „În nici un chip nu se va întâmpla aceasta cu tine; căci de voi afla că în adevăr tatăl meu a hotărât să-ți facă vreun lucru rău, nu te voi vesti eu oare despre aceasta?”
10 Și a zis David către Ionatan: „Cine mă va vesti, dacă tatăl tău îți va răspunde aspru?”
11 A zis Ionatan către David: „Hai să ieșim la câmp”. Și au ieșit amândoi la câmp.
12 Acolo Ionatan a zis către David: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, mâine pe vremea aceasta sau poimâine, voi căuta să aflu de la tatăl meu, și dacă el este binevoitor lui David și eu nu voi trimite la tine și nu voi descoperi aceasta urechilor tale,
13 Atunci așa și așa să facă Domnul cu Ionatan și încă și mai mult să facă. Dacă însă tatăl meu plănuiește să-ți facă rău, aceasta voi descoperi-o urechilor tale și-ți voi da drumul să mergi în pace și să fie Domnul cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
14 Dar și tu, de voi mai fi în viață, să-mi arăți mila Domnului.
15 Iar de voi muri, să nu-ți abați mila de la casa mea în veci, chiar și când Domnul ar pierde de pe fața pământului pe toți vrăjmașii lui David”.2Rg 9,1
16 Așa a încheiat Ionatan legământ cu casa lui David și a zis: „Să pedepsească Domnul pe vrăjmașii lui David!”1Rg 18,3
17 Și iarăși s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea către el, căci îl iubea ca pe sufletul său.1Rg 18,1 1Rg 19,1
18 Și i-a zis Ionatan: „Mâine este lună nouă și se va întreba despre tine, căci locul tău va fi gol.
19 De aceea poimâine pleacă și grăbește spre locul acela unde te-ai ascuns și înainte și șezi lângă piatra Ezel;
20 Iar eu voi slobozi într-acolo trei săgeți, ca și cum aș trage la țintă.
21 Apoi voi trimite un băiat și-i voi zice: „Du-te de caută săgețile”. Și de voi zice băiatului: „Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!”, atunci să vii la mine, că este pace pentru tine, și viu este Domnul, nimic nu ți se va întâmpla.
22 Dacă însă voi zice băiatului așa: „Iată săgețile sunt dincolo de tine”, atunci să pleci, căci Domnul te liberează.
23 Iar la cele ce am grăit eu cu tine, este martor Domnul între mine și tine în veci!”
24 Și s-a ascuns David în câmp și, venind lună nouă, a ieșit regele la masă.Nm 10,10
25 Regele a stat la locul său, ca de obicei, pe scaunul de la perete; Ionatan s-a sculat și Abner a stat lângă Saul; iar locul lui David a rămas gol.
26 În ziua aceea Saul nu a zis nimic, căci socotea că aceasta este o întâmplare, că David nu este curat, nu s-a curățit.Lv 7,19 Lv 11,24 Lv 15,2.16
27 Dar a venit și ziua a doua după lună nouă și locul lui David a rămas gol. Atunci a zis Saul către fiul său Ionatan: „Pentru ce fiul lui Iesei n-a venit la masă nici ieri, nici astăzi?”
28 Ionatan însă a răspuns lui Saul: „David s-a cerut la mine să meargă la Betleem”.
29 Și a zis: Dă-mi voie să mă duc, că în cetatea noastră este jertfă pentru neamul nostru și m-a poftit fratele meu. Deci de am aflat bunăvoință în ochii tăi, mă duc să mă văd cu frații mei. De aceea n-a venit el la masa regelui”.
30 Atunci regele s-a mâniat strașnic pe Ionatan și i-a zis: „Fiu netrebnic și neascultător! Oare nu știu eu că te-ai împrietenit cu fiul lui Iesei, spre rușinea ta și spre batjocura mamei tale?
31 Căci atâta vreme cât fiul lui Iesei va fi viu pe pământ, nu ești scutit de primejdie, nici tu, nici regatul tău. Trimite dar acum și adu-mi-l mie, că este hotărât la moarte!”
32 A răspuns Ionatan lui Saul, tatăl său, și i-a zis: „De ce să-l omori? Ce-a făcut el?”
33 Atunci Saul a repezit sulița în el ca să-l lovească. Și a înțeles Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David.1Rg 18,11 1Rg 19,10
34 Deci s-a sculat Ionatan de la masă, prins de mânie mare, și n-a mâncat a doua zi după lună nouă, pentru că era trist după David și pentru că-l ocărâse tatăl său.
35 A doua zi dimineața a ieșit Ionatan la câmp, la vremea sorocită lui David, și un băiat mic a ieșit cu el.
36 Și a zis el băiatului: „Fugi și caută săgețile pe care am să le slobod eu!” Și a alergat băiatul, iar el a slobozit săgețile, așa încât au căzut dincolo de băiat.
37 Și a alergat băiatul spre locul unde aruncase Ionatan săgețile. Iar Ionatan a strigat în urma lui și a zis: „Vezi că săgețile sunt înaintea ta”.
38 Apoi iar a strigat Ionatan după băiat: „Umblă mai repede și nu te opri!” Băiatul a adunat săgețile lui Ionatan și a venit la stăpânul său.
39 Băiatul însă nu știa nimic din toate acestea; numai Ionatan și David știau de ce este vorba.
40 Și a dat Ionatan arma băiatului, care era cu el, și i-a zis: „Du-te și o du în cetate”.
41 După ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii și s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul și au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare.
42 Și a zis Ionatan către David: „Mergi cu pace! Iar cele pentru care ne-am jurat noi amândoi pe numele Domnului zicând: „Domnul să fie între mine și tine și între copiii mei și copiii tăi, aceea să fie pe veci”.2Rg 21,7
43 Și s-a sculat David și s-a dus, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Davíd a fugit din Naiót, de lângă Ramá. A venit la Ionatán și a zis: „Ce-am făcut? Ce nelegiuire și ce păcat am săvârșit înaintea tatălui tău că vrea să-mi ia viața?”.
1 Atunci David a fugit din Naiotul Ramei și venind a zis către Ionatan: „Ce-am făcut eu oare? Care este strâmbătatea mea și cu ce am greșit înaintea tatălui tău, de-mi caută sufletul meu?”
2 [Ionatán] i-a răspuns: „Niciodată. Nu vei muri. Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi spună; de ce mi-ar ascunde tatăl meu acest lucru? Asta nu va fi”.
2 Iar Ionatan i-a răspuns: „Nu, nu vei muri. Iată tatăl meu nu face nici un lucru mare sau mic, fără să-l descopere urechilor mele. Pentru ce dar ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Aceasta nu se poate”.
3 Davíd a jurat din nou: „Tatăl tău știe că am aflat har înaintea ta și a zis: «Să nu știe Ionatán, ca să nu se întristeze!». Însă viu este Domnul și viu este sufletul tău că doar un pas este între mine și moarte!”.
3 David însă s-a jurat și a zis: „Tatăl tău știe bine că eu am dobândit trecere la tine, și de aceea își zice: „Nu trebuie să știe de aceasta Ionatan, ca să nu se amărască. Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău; între mine și moarte n-a fost decât un pas”.
4 Ionatán i-a zis lui Davíd: „Ceea ce va spune sufletul tău voi face pentru tine!”.
4 Atunci Ionatan a zis către David: „Tot ce dorește sufletul tău voi face pentru tine”.
5 Davíd i-a zis lui Ionatán: „Iată, mâine este lună nouă și eu trebuie să stau la masă cu regele. Dă-mi drumul ca să mă ascund în câmp până a treia seară!
5 Și David a zis către Ionatan: „Iată mâine este lună nouă și eu trebuie să stau cu regele la masă; dar lasă-mă să mă ascund în câmp până poimâine seară.
6 Dacă tatăl tău observă, să-i spui: «Davíd mi-a cerut să meargă până la Betleém, cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa anuală pentru toată familia».
6 De va întreba tatăl tău de mine, tu să spui: „David s-a cerut de la mine să se ducă în cetatea sa Betleem, pentru că acolo se face jertfă anuală pentru tot neamul său”.
7 Dacă va zice: «Bine», atunci slujitorul tău este în pace; dar dacă se va mânia, să știi că a hotărât ceea ce e rău!
7 Dacă el la aceasta va răspunde: „Bine”, atunci este semn de pace pentru robul tău, iar dacă se va mânia, atunci să știi că el a pus la cale lucru rău.
8 Arată-ți îndurarea față de slujitorul tău, căci l-ai legat cu tine prin alianța Domnului. Dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu! De ce să mă duci la tatăl tău?”.
8 Tu însă să faci milă cu robul tău, căci ai primit pe robul tău să facă legământul Domnului cu tine, și, de este vreo vină asupra mea, atunci ucide-mă tu; de ce să mă mai duci la tatăl tău?”
9 Ionatán i-a zis: „Departe de tine! Căci dacă aș ști că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ți-aș spune?”.
9 Ionatan însă a zis: „În nici un chip nu se va întâmpla aceasta cu tine; căci de voi afla că în adevăr tatăl meu a hotărât să-ți facă vreun lucru rău, nu te voi vesti eu oare despre aceasta?”
10 Davíd i-a zis lui Ionatán: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău îți răspunde cu asprime?”.
10 Și a zis David către Ionatan: „Cine mă va vesti, dacă tatăl tău îți va răspunde aspru?”
11 Ionatán i-a zis lui Davíd: „Hai să ieșim pe câmp!”. Și au ieșit amândoi pe câmp.
11 A zis Ionatan către David: „Hai să ieșim la câmp”. Și au ieșit amândoi la câmp.
12 Ionatán i-a zis lui Davíd: „Pe Domnul Dumnezeul lui Israél! Dacă voi observa mâine sau poimâine că tatăl meu este binevoitor față de Davíd și atunci nu voi trimite la tine și nu-ți voi spune,
12 Acolo Ionatan a zis către David: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, mâine pe vremea aceasta sau poimâine, voi căuta să aflu de la tatăl meu, și dacă el este binevoitor lui David și eu nu voi trimite la tine și nu voi descoperi aceasta urechilor tale,
13 așa să-i facă Domnul lui Ionatán, ba mai rău! Dacă tatăl meu va crede că e bine să vină răul asupra ta, îți voi spune, te voi lăsa [să pleci] și vei merge în pace. Domnul să fie cu tine așa cum a fost cu tatăl meu!
13 Atunci așa și așa să facă Domnul cu Ionatan și încă și mai mult să facă. Dacă însă tatăl meu plănuiește să-ți facă rău, aceasta voi descoperi-o urechilor tale și-ți voi da drumul să mergi în pace și să fie Domnul cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
14 Dacă voi mai fi încă viu, să-mi arăți îndurarea Domnului și să nu mor!
14 Dar și tu, de voi mai fi în viață, să-mi arăți mila Domnului.
15 Să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar când Domnul îi va nimici pe fiecare dintre dușmanii lui Davíd de pe fața pământului!
15 Iar de voi muri, să nu-ți abați mila de la casa mea în veci, chiar și când Domnul ar pierde de pe fața pământului pe toți vrăjmașii lui David”.
16 Căci Ionatán a făcut [o alianță] cu casa lui Davíd! Domnul să se răzbune pe dușmanii lui Davíd!”.
16 Așa a încheiat Ionatan legământ cu casa lui David și a zis: „Să pedepsească Domnul pe vrăjmașii lui David!”
17 Ionatán a continuat jurământul cu Davíd pentru că îl îndrăgea. Căci îl îndrăgea ca pe sufletul său.
17 Și iarăși s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea către el, căci îl iubea ca pe sufletul său.
18 Ionatán i-a zis: „Mâine este lună nouă; lipsa ta se va observa, căci locul tău va fi gol”.
18 Și i-a zis Ionatan: „Mâine este lună nouă și se va întreba despre tine, căci locul tău va fi gol.
19 Lasă să treacă trei zile, apoi coboară repede și vino la locul unde te-ai ascuns în ziua acelei întâmplări și stai lângă piatra Ézel!
19 De aceea poimâine pleacă și grăbește spre locul acela unde te-ai ascuns și înainte și șezi lângă piatra Ezel;
20 Eu voi trage trei săgeți spre [piatră] ca și când aș trage la țintă.
20 Iar eu voi slobozi într-acolo trei săgeți, ca și cum aș trage la țintă.
21 Iată, voi trimite un slujitor și-i voi zice: «Du-te și caută săgețile!». Dacă-i voi zice: «Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!», atunci să vii, căci este pace pentru tine și nu este niciun [pericol]! Viu este Domnul.
21 Apoi voi trimite un băiat și-i voi zice: „Du-te de caută săgețile”. Și de voi zice băiatului: „Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!”, atunci să vii la mine, că este pace pentru tine, și viu este Domnul, nimic nu ți se va întâmpla.
22 Dar dacă voi zice tânărului: «Iată că săgețile sunt dincolo de tine!», atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
22 Dacă însă voi zice băiatului așa: „Iată săgețile sunt dincolo de tine”, atunci să pleci, căci Domnul te liberează.
23 Pentru lucrurile pe care le-am vorbit eu și cu tine, Domnul este [martor] între mine și tine pentru totdeauna!”.
23 Iar la cele ce am grăit eu cu tine, este martor Domnul între mine și tine în veci!”
24 Davíd s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și regele s-a așezat la masă ca să mănânce.
24 Și s-a ascuns David în câmp și, venind lună nouă, a ieșit regele la masă.
25 Regele s-a așezat la locul său ca în celelalte dăți, la locul său de lângă perete. Ionatán s-a ridicat și Abnér a stat lângă Saul. Iar locul lui Davíd era gol.
25 Regele a stat la locul său, ca de obicei, pe scaunul de la perete; Ionatan s-a sculat și Abner a stat lângă Saul; iar locul lui David a rămas gol.
26 Saul n-a spus nimic în ziua aceea. Căci își spunea: „Este o întâmplare; nu este curat, cu siguranță nu este pur!”.
26 În ziua aceea Saul nu a zis nimic, căci socotea că aceasta este o întâmplare, că David nu este curat, nu s-a curățit.
27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui Davíd era iar gol. Saul i-a zis lui Ionatán, fiul său: „De ce nu a venit fiul lui Iése nici ieri, nici astăzi la masă?”.
27 Dar a venit și ziua a doua după lună nouă și locul lui David a rămas gol. Atunci a zis Saul către fiul său Ionatan: „Pentru ce fiul lui Iesei n-a venit la masă nici ieri, nici astăzi?”
28 Ionatán i-a răspuns lui Saul: „Davíd mi-a cerut [să meargă] până la Betleém.
28 Ionatan însă a răspuns lui Saul: „David s-a cerut la mine să meargă la Betleem”.
29 El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit el [însuși să vin]! Dacă am aflat bunăvoință în ochii tăi, dă-mi voie să-i văd pe frații mei!». De aceea nu a venit la masa regelui”.
29 Și a zis: Dă-mi voie să mă duc, că în cetatea noastră este jertfă pentru neamul nostru și m-a poftit fratele meu. Deci de am aflat bunăvoință în ochii tăi, mă duc să mă văd cu frații mei. De aceea n-a venit el la masa regelui”.
30 Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatán și i-a zis: „Fiu al unei perverse și răzvrătite ce ești! Oare nu știu eu că l-ai ales pe fiul lui Iése spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale?
30 Atunci regele s-a mâniat strașnic pe Ionatan și i-a zis: „Fiu netrebnic și neascultător! Oare nu știu eu că te-ai împrietenit cu fiul lui Iesei, spre rușinea ta și spre batjocura mamei tale?
31 Căci câtă vreme fiul lui Iése va fi viu pe pământ, nu vei fi în siguranță nici tu și nici domnia ta. Acum trimite să-l aducă la mine, căci este sortit morții!”.
31 Căci atâta vreme cât fiul lui Iesei va fi viu pe pământ, nu ești scutit de primejdie, nici tu, nici regatul tău. Trimite dar acum și adu-mi-l mie, că este hotărât la moarte!”
32 Ionatán i-a răspuns lui Saul, tatăl său: „De ce să moară? Ce a făcut?”.
32 A răspuns Ionatan lui Saul, tatăl său, și i-a zis: „De ce să-l omori? Ce-a făcut el?”
33 Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Ionatán a înțeles că era hotărât de tatăl său ca să-l omoare pe Davíd.
33 Atunci Saul a repezit sulița în el ca să-l lovească. Și a înțeles Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David.
34 Ionatán s-a ridicat de la masă aprins de mânie. Nu a mâncat nimic în a doua zi a lunii noi, căci era întristat din cauza lui Davíd, și tatăl său îl umilise.
34 Deci s-a sculat Ionatan de la masă, prins de mânie mare, și n-a mâncat a doua zi după lună nouă, pentru că era trist după David și pentru că-l ocărâse tatăl său.
35 A doua zi dimineața, Ionatán s-a dus pe câmp în locul stabilit cu Davíd și era însoțit de un slujitor.
35 A doua zi dimineața a ieșit Ionatan la câmp, la vremea sorocită lui David, și un băiat mic a ieșit cu el.
36 El a zis slujitorului său: „Aleargă și caută săgețile pe care le voi trage eu!”. Slujitorul a alergat și el trăgea săgețile ca să treacă dincolo de [slujitor].
36 Și a zis el băiatului: „Fugi și caută săgețile pe care am să le slobod eu!” Și a alergat băiatul, iar el a slobozit săgețile, așa încât au căzut dincolo de băiat.
37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatán, Ionatán a strigat după el: „Oare nu este săgeata dincolo de tine?”.
37 Și a alergat băiatul spre locul unde aruncase Ionatan săgețile. Iar Ionatan a strigat în urma lui și a zis: „Vezi că săgețile sunt înaintea ta”.
38 Ionatán a strigat după slujitor: „Repede, grăbește-te și nu te opri!”. Iar slujitorul lui Ionatán a adunat săgețile și a venit la stăpânul său.
38 Apoi iar a strigat Ionatan după băiat: „Umblă mai repede și nu te opri!” Băiatul a adunat săgețile lui Ionatan și a venit la stăpânul său.
39 Băiatul nu știa nimic: numai Ionatán și Davíd înțelegeau lucrul [acesta].
39 Băiatul însă nu știa nimic din toate acestea; numai Ionatan și David știau de ce este vorba.
40 Ionatán i-a dat slujitorului armele și i-a zis: „Mergi și du-le în cetate!”.
40 Și a dat Ionatan arma băiatului, care era cu el, și i-a zis: „Du-te și o du în cetate”.
41 Când slujitorul a plecat, Davíd s-a ridicat din partea de sud, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a prosternat de trei ori. S-au îmbrățișat unul cu altul și au plâns amândoi până când Davíd nu a mai putut.
41 După ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii și s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul și au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare.
42 Ionatán i-a zis lui Davíd: „Mergi în pace, căci am jurat amândoi în numele Domnului: «Domnul să fie între mine și tine, între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna!»”.
42 Și a zis Ionatan către David: „Mergi cu pace! Iar cele pentru care ne-am jurat noi amândoi pe numele Domnului zicând: „Domnul să fie între mine și tine și între copiii mei și copiii tăi, aceea să fie pe veci”.
43 Și s-a sculat David și s-a dus, iar Ionatan s-a întors în cetate.
