1 După ce a isprăvit David de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui și l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul său.1Rg 19,1 1Rg 20,17
2 Iar Saul l-a luat în ziua aceea și nu l-a lăsat să se mai întoarcă la casa tatălui lui.
3 Și a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.1Rg 19,1
4 Și și-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, și a dat-o lui David; de asemenea și celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul său și brâul său.
5 David însă lucra cu pricepere peste tot, oriunde-l trimetea Saul; și Saul l-a făcut căpetenie peste oșteni; iar aceasta a plăcut la tot poporul și slujitorilor lui Saul.
6 Dar când se întorceau ei, după izbânda lui David asupra filisteanului, femeile din toate cetățile lui Israel ieșeau în întâmpinarea regelui Saul cu cântări și jocuri, cu timpane de sărbătoare și cu chimvale;Jd 11,34 Ps 67,26
7 Și jucând, femeile strigau și ziceau: „Saul a biruit mii, iar David zeci de mii!”1Rg 21,11 1Rg 29,5 Sir 47,5
8 De aceea s-a mâniat Saul foarte tare, neplăcându-i cuvintele acestea și a zis: „Lui David i s-au dat zeci de mii, iar mie numai mii; acum numai domnia îi mai lipsește”.
9 Și din ziua aceasta în tot timpul următor, s-a uitat la David bănuitor.
10 Iar a doua zi s-a întâmplat de a căzut duhul cel rău de la Dumnezeu asupra lui Saul și acesta se îndrăcea în casa sa, iar David cânta cu mâna sa pe strune, ca și în alte zile; Saul avea în mână o lance.1Rg 16,14 1Rg 19,9.23
11 Și a aruncat Saul lancea, cugetând: „Voi pironi pe David de perete!” Dar David s-a ferit de două ori de Saul.1Rg 19,10 1Rg 20,23 Evr 11,34
12 Și a început a se teme Saul de David, pentru că Domnul era cu el, iar de Saul se depărtase.
13 De aceea Saul l-a îndepărtat de la sine și l-a pus căpetenie peste o mie; și se ducea și se întorcea el în fruntea poporului.
14 David în toate treburile sale se purta cu chibzuință și Domnul era cu el.2Rg 18,7 Ps 100,2
15 Saul vedea că este foarte chibzuit și se temea de el.
16 Iar Israelul tot și Iuda iubea pe David, pentru că el se ducea și se întorcea în fruntea lor.1Rg 8,20 2Rg 5,1-2
17 Deci a zis Saul către David: „Iată fata mea cea mai mare, Merob, îți voi da-o de soție, numai să-mi fii viteaz și să duci războaiele Domnului”. Căci Saul socotea: „Lasă, să nu fie mâna mea asupra lui, ci să fie asupra lui mâna Filistenilor”.Ios 1,18 1Rg 25,28
18 David însă a zis către Saul: „Cine sunt eu și ce este viața mea și neamul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?”2Rg 7,18
19 Iar când a venit vremea să dea pe Merob, fiica lui Saul, după David, ea a fost măritată cu Adriel din Mehola.
20 Pe David însă îl iubea altă fată a lui Saul, Micol; și când i s-a spus despre aceasta lui Saul, aceasta i-a plăcut;
21 Căci Saul cugeta: „Am s-o dau după el și ea are să-i fie cursă și mâna Filistenilor are să fie asupra lui”. Și a zis Saul către David: „A doua oară te înrudești acum cu mine”.
22 Atunci a poruncit Saul slujitorilor săi: „Spuneți lui David: Iată regele este binevoitor către tine și toți slujitorii lui te iubesc; fii dar ginerele meu!”
23 Și au vorbit slujitorii lui Saul în urechile lui David toate vorbele acestea. Iar David a zis: „Oare ușor lucru vi se pare vouă a fi ginerele regelui? Eu sunt un sărac și un neînsemnat”.
24 Și au înștiințat pe rege slugile sale și au zis: „Iată ce a spus David”.
25 Iar Saul a zis: „Așa să-i spuneți lui David: Regele nu voiește zestre decât numai o sută de prepuțuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmașilor regelui”. Căci Saul avea în gând să piardă pe David prin mâna Filistenilor.2Rg 3,14
26 Și slugile lui Saul au spus lui David cuvintele acestea și i-a plăcut lui David să se facă ginerele regelui.
27 Dar nu apucase încă să vină ziua sorocită, când David se sculă și merse el însuși și oamenii lui și ucise 200 de Filisteni; și aduse David prepuțurile lor și le înfățișă regelui număr deplin, ca să se poată face ginerele regelui. Și a dat Saul după el pe Micol, fiica sa, de femeie.2Rg 3,14
28 Dar văzând și aflând Saul că Domnul este cu David și tot Israelul îl iubește și că și fiica sa Micol îl iubește,
29 Începu încă și mai mult să se teamă de David și s-a făcut vrăjmașul lui pe viață și pe moarte.
30 De aceea, când au ieșit la război căpeteniile Filistenilor, David, chiar de la ieșirea lor, lucra mai înțelepțește decât toate slugile lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când a terminat [Davíd] de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatán s-a legat de sufletul lui Davíd; Ionatán l-a îndrăgit ca pe sufletul său.
1 După ce a isprăvit David de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui și l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul său.
2 Saul l-a oprit pe [Davíd] în ziua aceea și nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
2 Iar Saul l-a luat în ziua aceea și nu l-a lăsat să se mai întoarcă la casa tatălui lui.
3 Ionatán a făcut o alianță cu Davíd pentru că-l îndrăgea ca pe sufletul lui.
3 Și a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.
4 Ionatán și-a scos mantaua pe care o avea pe el și i-a dat-o lui Davíd; i-a dat hainele sale, chiar și sabia, arcul și brâul lui.
4 Și și-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, și a dat-o lui David; de asemenea și celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul său și brâul său.
5 Davíd ieșea oriunde îl trimitea Saul și avea succes. Saul l-a pus peste oamenii de luptă, iar el a fost binevăzut și de tot poporul, și de toți slujitorii lui Saul.
5 David însă lucra cu pricepere peste tot, oriunde-l trimetea Saul; și Saul l-a făcut căpetenie peste oșteni; iar aceasta a plăcut la tot poporul și slujitorilor lui Saul.
6 Când ei veneau, la întoarcerea lui Davíd, după ce îl omorâse pe filisteán, femeile au ieșit din toate cetățile lui Israél în întâmpinarea lui Saul, regele, cântând și dansând, cu tamburine, cu veselie și cu instrumente cu trei coarde.
6 Dar când se întorceau ei, după izbânda lui David asupra filisteanului, femeile din toate cetățile lui Israel ieșeau în întâmpinarea regelui Saul cu cântări și jocuri, cu timpane de sărbătoare și cu chimvale;
7 Femeile cântau bucurându-se și spunând:
„Saul a ucis miile lui,
iar Davíd zecile lui de mii”.
7 Și jucând, femeile strigau și ziceau: „Saul a biruit mii, iar David zeci de mii!”
8 Saul s-a mâniat foarte tare și nu i-a plăcut cuvântul aceasta. El a zis: „Lui Davíd îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decât regalitatea!”.
8 De aceea s-a mâniat Saul foarte tare, neplăcându-i cuvintele acestea și a zis: „Lui David i s-au dat zeci de mii, iar mie numai mii; acum numai domnia îi mai lipsește”.
9 Din acea zi, Saul l-a privit cu gelozie pe Davíd.
9 Și din ziua aceasta în tot timpul următor, s-a uitat la David bănuitor.
10 A doua zi, duhul cel rău de la Dumnezeu l-a învăluit pe Saul care profețea în mijlocul casei. Davíd cânta cu mâna lui ca și în celelalte zile, iar Saul avea sulița în mână.
10 Iar a doua zi s-a întâmplat de a căzut duhul cel rău de la Dumnezeu asupra lui Saul și acesta se îndrăcea în casa sa, iar David cânta cu mâna sa pe strune, ca și în alte zile; Saul avea în mână o lance.
11 Saul a aruncat sulița, zicând: „Îl voi pironi pe Davíd de perete”. Dar Davíd s-a ferit din fața lui de două ori.
11 Și a aruncat Saul lancea, cugetând: „Voi pironi pe David de perete!” Dar David s-a ferit de două ori de Saul.
12 Saul se temea de Davíd, pentru că Domnul era cu el, iar de Saul se îndepărtase.
12 Și a început a se teme Saul de David, pentru că Domnul era cu el, iar de Saul se depărtase.
13 Saul l-a îndepărtat de lângă el și l-a pus căpetenie peste o mie de oameni, iar Davíd ieșea și intra înaintea poporului.
13 De aceea Saul l-a îndepărtat de la sine și l-a pus căpetenie peste o mie; și se ducea și se întorcea el în fruntea poporului.
14 Davíd avea succes în tot ce făcea, căci Domnul era cu el.
14 David în toate treburile sale se purta cu chibzuință și Domnul era cu el.
15 Saul a văzut că [Davíd] avea succes și l-a îndepărtat de la el.
15 Saul vedea că este foarte chibzuit și se temea de el.
16 Tot Israélul și Iúda îl îndrăgea pe Davíd, pentru că el ieșea și intra înaintea lor.
16 Iar Israelul tot și Iuda iubea pe David, pentru că el se ducea și se întorcea în fruntea lor.
17 Saul i-a zis lui Davíd: „Iat-o pe Meráb, fiica mea cea mai mare! Ți-o voi da de soție. Numai să fii pentru mine un fiu viteaz și să lupți luptele Domnului!”. Saul își spunea: „Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filisténilor să fie asupra lui!”.
17 Deci a zis Saul către David: „Iată fata mea cea mai mare, Merob, îți voi da-o de soție, numai să-mi fii viteaz și să duci războaiele Domnului”. Căci Saul socotea: „Lasă, să nu fie mâna mea asupra lui, ci să fie asupra lui mâna Filistenilor”.
18 Davíd i-a răspuns lui Saul: „Cine sunt eu, ce este viața mea și ce este familia tatălui meu în Israél ca să fiu ginerele regelui?”.
18 David însă a zis către Saul: „Cine sunt eu și ce este viața mea și neamul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?”
19 Când a venit timpul ca Meráb, fiica lui Saul, să-i fie dată de soție lui Davíd, ea a fost dată de soție lui Adriél din Mehóla.
19 Iar când a venit vremea să dea pe Merob, fiica lui Saul, după David, ea a fost măritată cu Adriel din Mehola.
20 Micál, fiica lui Saul, îl iubea pe Davíd. I-au adus la cunoștință lui Saul și a fost plăcut lucrul [acesta] în ochii lui.
20 Pe David însă îl iubea altă fată a lui Saul, Micol; și când i s-a spus despre aceasta lui Saul, aceasta i-a plăcut;
21 El își zicea: „I-o voi da ca să fie pentru el o capcană și să fie în mâna filisténilor”. Iar Saul i-a zis lui Davíd pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere”.
21 Căci Saul cugeta: „Am s-o dau după el și ea are să-i fie cursă și mâna Filistenilor are să fie asupra lui”. Și a zis Saul către David: „A doua oară te înrudești acum cu mine”.
22 Saul le-a poruncit slujitorilor săi: „Vorbiți-i lui Davíd în secret: «Iată, regelui îi place de tine și slujitorii lui te îndrăgesc. Acum, acceptă să fii ginerele regelui!»”.
22 Atunci a poruncit Saul slujitorilor săi: „Spuneți lui David: Iată regele este binevoitor către tine și toți slujitorii lui te iubesc; fii dar ginerele meu!”
23 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste lucruri lui Davíd. Davíd a răspuns: „Este puțin important pentru voi să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și de puțină importanță”.
23 Și au vorbit slujitorii lui Saul în urechile lui David toate vorbele acestea. Iar David a zis: „Oare ușor lucru vi se pare vouă a fi ginerele regelui? Eu sunt un sărac și un neînsemnat”.
24 Slujitorii lui Saul i-au adus la cunoștință, zicând: „Davíd a spus aceste cuvinte”.
24 Și au înștiințat pe rege slugile sale și au zis: „Iată ce a spus David”.
25 Saul a zis: „Așa să-i spuneți lui Davíd: «Regele nu dorește nicio zestre, ci doar o sută de prepuțuri de la filisténi, ca regele să se răzbune împotriva dușmanilor săi”. Saul avea de gând să-l facă pe Davíd să cadă în mâna filisténilor.
25 Iar Saul a zis: „Așa să-i spuneți lui David: Regele nu voiește zestre decât numai o sută de prepuțuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmașilor regelui”. Căci Saul avea în gând să piardă pe David prin mâna Filistenilor.
26 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui Davíd și cuvântul [acesta] a fost plăcut în ochii lui Davíd ca să poată deveni ginerele regelui. Când încă nu se împliniseră zilele,
26 Și slugile lui Saul au spus lui David cuvintele acestea și i-a plăcut lui David să se facă ginerele regelui.
27 Davíd s-a ridicat, au plecat el și oamenii lui și a ucis două sute de oameni; le-a adus prepuțurile și le-a dat pe toate regelui ca să poată deveni ginerele regelui. Atunci Saul i-a dat-o de soție pe Micál, fiica sa.
27 Dar nu apucase încă să vină ziua sorocită, când David se sculă și merse el însuși și oamenii lui și ucise 200 de Filisteni; și aduse David prepuțurile lor și le înfățișă regelui număr deplin, ca să se poată face ginerele regelui. Și a dat Saul după el pe Micol, fiica sa, de femeie.
28 Saul a văzut și a înțeles că Domnul era cu Davíd și că Micál, fiica sa, îl iubea.
28 Dar văzând și aflând Saul că Domnul este cu David și tot Israelul îl iubește și că și fiica sa Micol îl iubește,
29 Saul s-a temut și mai mult de Davíd și i-a devenit dușman toată viața.
29 Începu încă și mai mult să se teamă de David și s-a făcut vrăjmașul lui pe viață și pe moarte.
30 Căpeteniile filisténilor ieșeau [la luptă]; și ori de câte ori ieșeau, Davíd avea mai mult succes decât toți slujitorii lui Saul, iar numele lui a devenit foarte renumit.
30 De aceea, când au ieșit la război căpeteniile Filistenilor, David, chiar de la ieșirea lor, lucra mai înțelepțește decât toate slugile lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.
