1 Și s-au jurat Israeliții în Mițpa, zicând: „Nimeni din noi să nu-și dea fetele sale de soții după fiii lui Veniamin”.Jd 20,1
2 Apoi a venit poporul la Betel și a stat acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, și a ridicat glasul său și a plâns cu jale mare,
3 Zicând: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a petrecut aceasta în Israel, că iată acum lipsește din Israel o seminție?”1Rg 9,21
4 Iar a doua zi s-a sculat poporul de dimineață și a făcut acolo jertfelnic și a adus arderi de tot și jertfe de izbăvire.1Rg 8,63
5 Apoi au zis fiii lui Israel: „Cine oare n-a venit la adunarea ce s-a ținut înaintea Domnului dintre toate semințiile lui Israel?” Căci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină înaintea Domnului în Mițpa și se zisese că aceia să fie dați morții.
6 Și s-au înduioșat fiii lui Israel față de Veniamin, fratele lor, zicând: „Acum s-a tăiat o seminție din Israel.
7 Ce vom face pentru a găsi femei celor care au rămas, deoarece ne-am jurat înaintea Domnului să nu le dăm femei din fetele noastre?Jd 21,1
8 Atunci s-a văzut că din Iabeș-Galaad nu venise nimeni înaintea Domnului la adunarea din tabără.1Rg 11,1 1Rg 31,11
9 Și s-a cercetat poporul și iată nu era acolo nici unul din locuitorii Iabeșului din Galaad.
10 Atunci a trimis acolo obștea douăsprezece mii de oameni, bărbați voinici și le-a dat poruncă, zicând: „Mergeți și loviți pe locuitorii din Iabeșul Galaadului cu sabia, și femeile, și copiii.
11 Și iată ce să mai faceți: pe orice bărbat și orice femeie care a cunoscut bărbat, să-i dați pieirii, iar fetele lăsați-le cu viață”. Și așa au făcut.Nm 31,17
12 Și au găsit ei printre locuitorii din Iabeșul Galaadului patru sute de fete care nu cunoscuseră bărbat și le-au adus în tabără la Șilo, care e în pământul Canaan.
13 Atunci toată obștea a trimis să grăiască fiilor lui Veniamin care erau la stânca lui Rimon și să le vestească pace.
14 Și s-au întors fiii lui Veniamin la Israeliți și Israeliții le-au dat soții din femeile rămase în viață din Iabeșul Galaadului. Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
15 Poporul însă jelea după Veniamin, că Domnul n-a păstrat în întregime semințiile lui Israel.
16 Au zis drept aceea bătrânii obștii: „Ce să facem cu cei rămași fără femei, căci au fost stârpite femeile în Veniamin?”
17 Apoi au zis: „Pământul de moștenire să rămână în întregime fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminția lui din Israel.
18 Dar noi nu le putem da femei din fetele noastre, căci fiii lui Israel s-au jurat, zicând: Blestemat să fie cel ce va da femei lui Veniamin!”
19 Și au mai zis: „Iată, în fiecare an se face sărbătoarea Domnului în Șilo, care este așezat la miazănoapte de Betel și la răsărit de drumul ce duce de la Betel la Sichem și la miazăzi de Lebona”.
20 Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin și au zis: „Mergeți și pândiți din vii
21 Și băgați de seamă când vor ieși fetele din Șilo să joace la horă; atunci să ieșiți din vii și să vă luați femei din fetele din Șilo și mergeți în pământul lui Veniamin.Ies 15,20 Jd 21,12 1Rg 18,6
22 Iar când vor veni părinții lor sau frații lor cu plângere la noi, noi le vom zice: „Iertați-i pentru noi, căci noi n-am luat în război femei pentru fiecare dintre ei și nici voi nu le-ați dat; acum și voi sunteți de vină”.
23 Și fiii lui Veniamin așa au și făcut și și-au luat femei după numărul lor din cele ce erau la horă și pe care ei le-au răpit și s-au dus înapoi în moștenirea lor și au zidit cetăți și au început să trăiască în ele.
24 În același timp Israeliții s-au împărțit de acolo și s-a dus fiecare în seminția sa și la moștenirea lui.
25 În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce i se părea că este cu dreptate.Jd 17,6 Jd 18,1
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Oamenii lui Israél au jurat la Míțpa: „Niciunul dintre noi să nu-și dea fiica de soție unuia din Beniamín!”.
1 Și s-au jurat Israeliții în Mițpa, zicând: „Nimeni din noi să nu-și dea fetele sale de soții după fiii lui Veniamin”.
2 Poporul a venit la Bétel și a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Și-au ridicat glasul, au plâns amar
2 Apoi a venit poporul la Betel și a stat acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, și a ridicat glasul său și a plâns cu jale mare,
3 și au zis: „De ce, Doamne Dumnezeul lui Israél, s-a întâmplat aceasta în Israél: să lipsească astăzi din Israél un trib întreg?”.
3 Zicând: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a petrecut aceasta în Israel, că iată acum lipsește din Israel o seminție?”
4 A doua zi, poporul s-a ridicat și a construit acolo un altar și au adus arderi de tot și jertfe de împăcare.
4 Iar a doua zi s-a sculat poporul de dimineață și a făcut acolo jertfelnic și a adus arderi de tot și jertfe de izbăvire.
5 Fiii lui Israél au zis: „Care dintre toate triburile lui Israél nu a urcat în adunare înaintea Domnului?”. Căci s-a făcut un jurământ mare împotriva celui care nu a urcat la Domnul la Míțpa: „Să fie dat la moarte!”.
5 Apoi au zis fiii lui Israel: „Cine oare n-a venit la adunarea ce s-a ținut înaintea Domnului dintre toate semințiile lui Israel?” Căci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină înaintea Domnului în Mițpa și se zisese că aceia să fie dați morții.
6 Fiilor lui Israél le-a părut rău de Beniamín, fratele lor, și ziceau: „Astăzi a fost nimicit un trib din Israél.
6 Și s-au înduioșat fiii lui Israel față de Veniamin, fratele lor, zicând: „Acum s-a tăiat o seminție din Israel.
7 Cum să facem ca [să găsim] soții pentru cei care au supraviețuit? Fiindcă noi am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre ca soții”.
7 Ce vom face pentru a găsi femei celor care au rămas, deoarece ne-am jurat înaintea Domnului să nu le dăm femei din fetele noastre?
8 Ei au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israél care nu a urcat la Domnul la Míțpa?”. Iată, nu era nimeni din Iábeș-Galaád în tabără, în adunare.
8 Atunci s-a văzut că din Iabeș-Galaad nu venise nimeni înaintea Domnului la adunarea din tabără.
9 Au cercetat poporul și, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii din Iábeș-Galaád.
9 Și s-a cercetat poporul și iată nu era acolo nici unul din locuitorii Iabeșului din Galaad.
10 Adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de bărbați viteji și le-au poruncit: „Mergeți și treceți-i prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iábeș-Galaád, pe femei și pe copii!
10 Atunci a trimis acolo obștea douăsprezece mii de oameni, bărbați voinici și le-a dat poruncă, zicând: „Mergeți și loviți pe locuitorii din Iabeșul Galaadului cu sabia, și femeile, și copiii.
11 Să faceți aceasta: pe orice bărbat și pe orice femeie care a cunoscut bărbat să-i nimiciți!”.
11 Și iată ce să mai faceți: pe orice bărbat și orice femeie care a cunoscut bărbat, să-i dați pieirii, iar fetele lăsați-le cu viață”. Și așa au făcut.
12 Au găsit între locuitorii din Iábeș-Galaád patru sute de tinere fecioare care nu cunoscuseră bărbat și le-au adus în tabără la Șílo, în țara Canaán.
12 Și au găsit ei printre locuitorii din Iabeșul Galaadului patru sute de fete care nu cunoscuseră bărbat și le-au adus în tabără la Șilo, care e în pământul Canaan.
13 Toată adunarea a trimis să se spună fiilor lui Beniamín care erau la stânca Rimón și să le transmită pace.
13 Atunci toată obștea a trimis să grăiască fiilor lui Veniamin care erau la stânca lui Rimon și să le vestească pace.
14 În acel timp, [fiii] lui Beniamín s-au întors și li s-au dat soții care erau dintre fetele din Iábeș-Galaád, dar nu au fost destule.
14 Și s-au întors fiii lui Veniamin la Israeliți și Israeliții le-au dat soții din femeile rămase în viață din Iabeșul Galaadului. Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
15 Poporului i-a fost milă de Beniamín, căci Domnul făcuse o ruptură între triburile lui Israél.
15 Poporul însă jelea după Veniamin, că Domnul n-a păstrat în întregime semințiile lui Israel.
16 Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem ca [să găsim] soții pentru cei care au rămas, căci au fost nimicite femeile lui Beniamín?”.
16 Au zis drept aceea bătrânii obștii: „Ce să facem cu cei rămași fără femei, căci au fost stârpite femeile în Veniamin?”
17 Au zis: „Să fie o moștenire pentru cei care au scăpat din Beniamín ca să nu fie șters un trib din Israél!
17 Apoi au zis: „Pământul de moștenire să rămână în întregime fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminția lui din Israel.
18 Dar noi nu putem să dăm de soții dintre fiicele noastre, pentru că fiii lui Israél au jurat: «Blestemat cel care dă o soție unuia din Beniamín!»”.
18 Dar noi nu le putem da femei din fetele noastre, căci fiii lui Israel s-au jurat, zicând: Blestemat să fie cel ce va da femei lui Veniamin!”
19 Au zis: „Iată, este o sărbătoare a Domnului din an în an la Șílo, care este la nord de Bétel, spre răsăritul soarelui, pe drumul care urcă de la Bétel la Síhem și la sud de Lebóna”.
19 Și au mai zis: „Iată, în fiecare an se face sărbătoarea Domnului în Șilo, care este așezat la miazănoapte de Betel și la răsărit de drumul ce duce de la Betel la Sichem și la miazăzi de Lebona”.
20 Le-au poruncit fiilor lui Beniamín: „Mergeți și stați la pândă în vii!
20 Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin și au zis: „Mergeți și pândiți din vii
21 Uitați-vă și, când le veți vedea pe fetele din Șílo ieșind să joace, ieșiți din vii să răpiți fiecare pentru sine o soție dintre fetele din Șílo și duceți-le în ținutul lui Beniamín!
21 Și băgați de seamă când vor ieși fetele din Șilo să joace la horă; atunci să ieșiți din vii și să vă luați femei din fetele din Șilo și mergeți în pământul lui Veniamin.
22 Dacă vor veni părinții sau frații lor să se plângă la noi, le vom spune: «Dăruiți-ni-le, căci nu ne-am luat prin război câte o soție pentru fiecare și nu voi le-ați dat lor ca să fiți vinovați!»”.
22 Iar când vor veni părinții lor sau frații lor cu plângere la noi, noi le vom zice: „Iertați-i pentru noi, căci noi n-am luat în război femei pentru fiecare dintre ei și nici voi nu le-ați dat; acum și voi sunteți de vină”.
23 Fiii lui Beniamín au făcut așa: și-au luat soții, după numărul lor, dintre cele care jucau, pe care le-au răpit. Apoi au plecat și s-au întors la moștenirea lor; au zidit cetățile și au locuit în ele.
23 Și fiii lui Veniamin așa au și făcut și și-au luat femei după numărul lor din cele ce erau la horă și pe care ei le-au răpit și s-au dus înapoi în moștenirea lor și au zidit cetăți și au început să trăiască în ele.
24 În acel timp, fiii lui Israél au plecat de acolo fiecare la tribul lui și în familia lui și s-a întors fiecare în moștenirea sa.
24 În același timp Israeliții s-au împărțit de acolo și s-a dus fiecare în seminția sa și la moștenirea lui.
25 În zilele acelea nu era rege în Israél. Fiecare făcea ce-i plăcea.
25 În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce i se părea că este cu dreptate.
