1 Ieftae Galaaditul era un luptător viteaz. Acesta era fiul unei desfrânate care născuse lui Galaad pe Ieftae.Evr 11,32
2 Dar și soția lui Galaad i-a născut acestuia fii. Iar dacă s-au făcut mari, fiii soției au izgonit pe Ieftae, zicându-i: „Tu nu ești moștenitor în casa tatălui nostru, pentru că ești feciorul alte femei”.Fc 21,10
3 Atunci Ieftae a fugit de frații săi și a trăit în ținutul Tob. Acolo s-au adunat împrejurul lui Ieftae oameni fără căpătâi și umblau cu dânsul.1Rg 22,2
4 După câtva timp Amoniții s-au ridicat cu război împotriva lui Israel.
5 Iar în timpul războiului Amoniților cu Israeliții, au venit bătrânii Galaadului să ia pe Ieftae din ținutul Tob,
6 Și au zis către Ieftae: „Vino să ne fii căpetenie și te luptă cu Amoniții”.
7 Ieftae însă a zis către bătrânii Galaadului: „Oare nu m-ați urât voi și m-ați alungat din casa tatălui meu? La ce ați venit la mine acum, când sunteți la necaz?”
8 Zis-au bătrânii Galaadului către Ieftae: „De aceea am venit acum la tine, ca să mergi cu noi, să te lupți cu Amoniții și să ne fii căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului”.Jd 10,18
9 Iar Ieftae a zis către bătrânii Galaadului: „Dacă mă luați înapoi, ca să mă lupt cu Amoniții, și dacă Domnul îmi va da mie izbândă, voi mai rămâne eu, oare, căpetenie la voi?”
10 Atunci au răspuns bătrânii Galaadului către Ieftae: „Domnul să fie martor între noi că vom face cum vei zice tu!”Mal 2,14
11 Și s-a dus Ieftae cu bătrânii Galaadului și poporul l-a pus căpetenie și povățuitor al său. Și a rostit Ieftae toate cuvintele sale înaintea feței Domnului în Mițpa.1Rg 12,11 Evr 11,32
12 Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amoniților să-i spună: „Ce ai cu mine de ai venit la mine să te războiești pe pământul meu?”Dt 20,10
13 Iar regele Amoniților a răspuns solilor lui Ieftae: „Israel, când venea din Egipt, a luat pământul meu de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Întoarce-mi-l dară cu pace și mă voi retrage”.Nm 21,13.24
14 Și dacă s-au întors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oară soli la regele Amoniților,
15 Ca să-i spună: „Așa zice Ieftae: Israel n-a luat pământul Moabiților, nici pământul Amoniților;Dt 2,19
16 Căci, când a venit din Egipt, Israel s-a dus în pustiu către Marea Roșie și apoi a venit la Cadeș.
17 De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli să-i spună: „Lasă-mă să trec prin țara ta”. Dar regele Edomului n-a voit să audă. Și a trimis el și la regele Moabului, dar nici acela n-a îngăduit. De aceea Israel a rămas la Cadeș.Nm 20,14.17
18 Apoi a plecat în pustiu și a ocolit pământul Edomului și pământul Moabului, ajungând la răsăritul lui. Atunci au tăbărât dincolo de Arnon, dar n-au intrat în hotarele Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului.Nm 21,13
19 De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heșbonului și a zis Israel către el: „Dă-ne voie să trecem prin țara ta la locul nostru!”Nm 21,21
20 Dar Sihon nu s-a învoit să dea drumul lui Israel prin hotarele sale și a adunat Sihon tot poporul său și a tăbărât în Iahța și s-a bătut cu Israel.
21 Și a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon și tot poporul lui în mâinile lui Israel și acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de moștenire toată țara Amoreilor, care locuiau în țara aceea.Nm 21,24
22 Și atunci au primit ei de moștenire toate hotarele Amoreilor de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan.
23 Și așa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la fața poporului Său Israel și tu voiești acum să-i iei moștenirea lui?Am 2,9
24 Nu stăpânești tu oare ceea ce ți-a dat ție Chemoș, dumnezeul tău? Și noi stăpânim de asemenea ceea ce ne-a dat de moștenire Domnul Dumnezeul nostru.1Rg 11,7 2Rg 23,13
25 Oare tu ești mai bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele Moabiților? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu el?Nm 22,2
26 Israel trăiește acum de mai bine de trei sute de ani în Heșbon și în cetățile care țin de el și în Aroer și în toate împrejurimile lui și în toate cetățile din apropierea Arnonului; de ce nu le-ați luat voi în vremea aceea?
27 Eu însă nu sunt vinovat față de tine; dar tu-mi faci un rău, venind asupra mea cu război. Domnul să fie judecător între fiii lui Israel și Amoniți!”Fc 16,5
28 Dar regele Amoniților n-a ținut seamă de cuvintele lui Ieftae, cu care îi trimisese acesta pe soli la el.
29 Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului și a străbătut Ieftae pământul Galaadului și al lui Manase, apoi a ajuns până la Mițpa Galaadului și de la Mițpa Galaadului a plecat asupra Amoniților.Jd 6,34 Jd 13,25 Lc 1,35
30 În acel timp a făcut Ieftae făgăduință Domnului și a zis: „De vei da pe Amoniți în mâinile mele,
31 Când mă voi întoarce biruitor de la Amoniți, oricine va ieși din porțile casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului și-l voi aduce ardere de tot”.
32 Apoi a venit Ieftae la Amoniți să se bată cu ei și i-a dat Domnul în mâinile lui.
33 Și i-a bătut cumplit de la Aroer până spre Minit în douăzeci de cetăți și până la Abel-Cheramim și au fost umiliți Amoniții în fața fiilor lui Israel.Dt 3,12
34 După aceea a venit Ieftae în la casa sa și iată fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu timpane și jocuri; aceasta era singurul lui copil, căci el nu mai avea nici băieți, nici fete.Ies 15,20 1Rg 18,6 Ps 67,26
35 Și când a văzut-o el, și-a sfâșiat haina și a zis: „Ah, fiica mea! Tu m-ai răpus și ești dintre cei ce-mi tulbură biruința. Eu mi-am deschis gura pentru tine înaintea Domnului și nu mă voi putea lepăda!”Fc 37,29.34
36 Iar ea a zis către el: „Tatăl meu, dacă tu ți-ai deschis gura pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a săvârșit prin tine răzbunarea împotriva Amoniților, vrăjmașii tăi!”
37 Apoi a zis iarăși către tatăl său: „Iartă numai ce să-mi faci: Lasă-mă două luni, să mă duc să mă sui pe munte și să-mi plâng fecioria cu prietenele mele!”
38 Atunci el a zis: „Du-te!” Și a lăsat-o două luni. Și s-a dus cu prietenele sale și și-a plâns fecioria în munți.
39 Apoi după trecerea celor două luni ea s-a întors la tatăl său și acesta a făcut cu ea cum făgăduise; și ea n-a cunoscut bărbat.
40 Și s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iéfte din Galaád era un om viteaz. El era fiul unei prostituate, iar Galaád era tatăl lui Iéfte.
1 Ieftae Galaaditul era un luptător viteaz. Acesta era fiul unei desfrânate care născuse lui Galaad pe Ieftae.
2 Soția lui Galaád i-a născut [alți] fii. Fiii soției, când au crescut, l-au alungat pe Iéfte și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei”.
2 Dar și soția lui Galaad i-a născut acestuia fii. Iar dacă s-au făcut mari, fiii soției au izgonit pe Ieftae, zicându-i: „Tu nu ești moștenitor în casa tatălui nostru, pentru că ești feciorul alte femei”.
3 Iéfte a fugit dinaintea fraților lui și a locuit în țara Tob. S-au adunat la Iéfte oameni de nimic și ieșeau [la luptă] cu el.
3 Atunci Ieftae a fugit de frații săi și a trăit în ținutul Tob. Acolo s-au adunat împrejurul lui Ieftae oameni fără căpătâi și umblau cu dânsul.
4 După ceva timp, fiii lui Amón au pornit război împotriva lui Israél.
4 După câtva timp Amoniții s-au ridicat cu război împotriva lui Israel.
5 În timp ce fiii lui Amón luptau împotriva lui Israél, bătrânii din Galaád s-au dus să-l ia pe Iéfte din țara Tob.
5 Iar în timpul războiului Amoniților cu Israeliții, au venit bătrânii Galaadului să ia pe Ieftae din ținutul Tob,
6 Ei i-au zis lui Iéfte: „Vino să fii căpetenia noastră ca să luptăm împotriva fiilor lui Amón!”.
6 Și au zis către Ieftae: „Vino să ne fii căpetenie și te luptă cu Amoniții”.
7 Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Oare nu voi m-ați urât și m-ați alungat din casa tatălui meu? De ce veniți la mine acum când sunteți în strâmtorare?”.
7 Ieftae însă a zis către bătrânii Galaadului: „Oare nu m-ați urât voi și m-ați alungat din casa tatălui meu? La ce ați venit la mine acum, când sunteți la necaz?”
8 Bătrânii din Galaád i-au răspuns lui Iéfte: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi să lupți împotriva fiilor lui Amón și să devii căpetenia noastră, a tuturor celor care locuiesc în Galaád”.
8 Zis-au bătrânii Galaadului către Ieftae: „De aceea am venit acum la tine, ca să mergi cu noi, să te lupți cu Amoniții și să ne fii căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului”.
9 Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amón și dacă Domnul îi va da înaintea mea, eu voi fi căpetenia voastră”.
9 Iar Ieftae a zis către bătrânii Galaadului: „Dacă mă luați înapoi, ca să mă lupt cu Amoniții, și dacă Domnul îmi va da mie izbândă, voi mai rămâne eu, oare, căpetenie la voi?”
10 Bătrânii din Galaád i-au zis lui Iéfte: „Domnul să fie martor între noi dacă nu vom face după cuvântul tău!”.
10 Atunci au răspuns bătrânii Galaadului către Ieftae: „Domnul să fie martor între noi că vom face cum vei zice tu!”
11 Iéfte a mers cu bătrânii din Galaád. Poporul l-a pus peste el căpetenie și conducător. Iar Iéfte a pronunțat toate cuvintele înaintea Domnului, la Míțpa.
11 Și s-a dus Ieftae cu bătrânii Galaadului și poporul l-a pus căpetenie și povățuitor al său. Și a rostit Ieftae toate cuvintele sale înaintea feței Domnului în Mițpa.
12 Iéfte a trimis mesageri la regele fiilor lui Amón ca să-i spună: „Ce ai cu mine că vii să faci război împotriva mea în țara mea?”.
12 Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amoniților să-i spună: „Ce ai cu mine de ai venit la mine să te războiești pe pământul meu?”
13 Regele fiilor lui Amón le-a răspuns mesagerilor lui Iéfte: „Pentru că Israél, când a plecat din Egipt, a luat țara mea de la Arnón până la Iabóc și Iordán. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie!”.
13 Iar regele Amoniților a răspuns solilor lui Ieftae: „Israel, când venea din Egipt, a luat pământul meu de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Întoarce-mi-l dară cu pace și mă voi retrage”.
14 Iéfte a trimis din nou mesageri la regele fiilor lui Amón
14 Și dacă s-au întors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oară soli la regele Amoniților,
15 ca să-i spună: „Așa vorbește Iéfte: «Nu Israél a luat țara Moáb, nici țara fiilor lui Amón.
15 Ca să-i spună: „Așa zice Ieftae: Israel n-a luat pământul Moabiților, nici pământul Amoniților;
16 Căci atunci când Israél a plecat din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cádeș.
16 Căci, când a venit din Egipt, Israel s-a dus în pustiu către Marea Roșie și apoi a venit la Cadeș.
17 Israél a trimis mesageri la regele din Edóm ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!›. Dar regele din Edóm [nici] n-a voit să audă. A trimis și la regele din Moáb, dar nici el n-a vrut. Și Israél a rămas la Cádeș.
17 De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli să-i spună: „Lasă-mă să trec prin țara ta”. Dar regele Edomului n-a voit să audă. Și a trimis el și la regele Moabului, dar nici acela n-a îngăduit. De aceea Israel a rămas la Cadeș.
18 Apoi a mers prin pustiu, a ocolit țara Edóm și țara Moáb și a venit la est de țara lui Moáb; și-au fixat tabăra dincolo de Arnón și nu au intrat în teritoriul lui Moáb pentru că [râul] Arnón era hotarul lui Moáb.
18 Apoi a plecat în pustiu și a ocolit pământul Edomului și pământul Moabului, ajungând la răsăritul lui. Atunci au tăbărât dincolo de Arnon, dar n-au intrat în hotarele Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului.
19 Israél a trimis mesageri la Sihón, regele amoréilor, regele din Heșbón. Israél i-a zis: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta până la locul meu!›.
19 De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heșbonului și a zis Israel către el: „Dă-ne voie să trecem prin țara ta la locul nostru!”
20 Dar Sihón n-a avut încredere în Israél ca să-l lase să treacă prin ținutul lui; și-a adunat tot poporul, și-a fixat tabăra la Iáhaț și a luptat împotriva lui Israél.
20 Dar Sihon nu s-a învoit să dea drumul lui Israel prin hotarele sale și a adunat Sihon tot poporul său și a tăbărât în Iahța și s-a bătut cu Israel.
21 Domnul Dumnezeul lui Israél l-a dat pe Sihón și tot poporul lui în mâinile lui Israél care i-a bătut. Israél a luat în stăpânire toată țara amoréilor care locuiau în ținutul acela.
21 Și a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon și tot poporul lui în mâinile lui Israel și acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de moștenire toată țara Amoreilor, care locuiau în țara aceea.
22 A luat în stăpânire toată țara amoréilor, de la Arnón până la Iabóc și de la pustiu până la Iordán.
22 Și atunci au primit ei de moștenire toate hotarele Amoreilor de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan.
23 Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israél i-a alungat pe amoréi dinaintea poporului său, Israél, tu vrei să stăpânești [țara] lor?
23 Și așa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la fața poporului Său Israel și tu voiești acum să-i iei moștenirea lui?
24 Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemóș, dumnezeul tău? Și noi stăpânim ceea ce eliberează Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră.
24 Nu stăpânești tu oare ceea ce ți-a dat ție Chemoș, dumnezeul tău? Și noi stăpânim de asemenea ceea ce ne-a dat de moștenire Domnul Dumnezeul nostru.
25 Acum, ești tu mai bun decât Bálac, fiul lui Țipór, regele din Moáb? S-a certat el cu Israél sau a făcut el război împotriva lui?
25 Oare tu ești mai bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele Moabiților? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu el?
26 Iată, Israél locuiește de trei sute de ani la Heșbón și în satele lui, la Aroér și în satele lui și în toate cetățile care sunt pe malurile [râului] Arnón. De ce nu l-ați luat înapoi în acel timp?
26 Israel trăiește acum de mai bine de trei sute de ani în Heșbon și în cetățile care țin de el și în Aroer și în toate împrejurimile lui și în toate cetățile din apropierea Arnonului; de ce nu le-ați luat voi în vremea aceea?
27 Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israél și fiii lui Amón»!”.
27 Eu însă nu sunt vinovat față de tine; dar tu-mi faci un rău, venind asupra mea cu război. Domnul să fie judecător între fiii lui Israel și Amoniți!”
28 Regele fiilor lui Amón n-a ascultat cuvintele pe care i le-a transmis Iéfte.
28 Dar regele Amoniților n-a ținut seamă de cuvintele lui Ieftae, cu care îi trimisese acesta pe soli la el.
29 Duhul Domnului a venit peste Iéfte. Iéfte a traversat [ținutul triburilor lui] Galaád și Manáse; a trecut la Míțpa, în Galaád; și din Míțpa, din Galaád, a trecut la fiii lui Amón.
29 Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului și a străbătut Ieftae pământul Galaadului și al lui Manase, apoi a ajuns până la Mițpa Galaadului și de la Mițpa Galaadului a plecat asupra Amoniților.
30 Iéfte a făcut un vot Domnului și a zis: „Dacă îi vei da pe fiii lui Amón în mâna mea,
30 În acel timp a făcut Ieftae făgăduință Domnului și a zis: „De vei da pe Amoniți în mâinile mele,
31 oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amón va fi al Domnului și-l voi aduce ca ardere de tot”.
31 Când mă voi întoarce biruitor de la Amoniți, oricine va ieși din porțile casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului și-l voi aduce ardere de tot”.
32 Iéfte a mers împotriva fiilor lui Amón și Domnul i-a dat în mâna lui.
32 Apoi a venit Ieftae la Amoniți să se bată cu ei și i-a dat Domnul în mâinile lui.
33 Le-a provocat o înfrângere grea de la Aroér până spre Minít – douăzeci de cetăți – și până la Ábel-Cheramím. Fiii lui Amón au fost umiliți înaintea fiilor lui Israél.
33 Și i-a bătut cumplit de la Aroer până spre Minit în douăzeci de cetăți și până la Abel-Cheramim și au fost umiliți Amoniții în fața fiilor lui Israel.
34 Iéfte a venit acasă la Míțpa. Și iată, fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil: nu mai avea în afară de ea nici fiu, nici fiică.
34 După aceea a venit Ieftae în la casa sa și iată fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu timpane și jocuri; aceasta era singurul lui copil, căci el nu mai avea nici băieți, nici fete.
35 Când a văzut-o, și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fiica mea! M-ai dărâmat! Tu ești dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul și n-o mai pot întoarce!”.
35 Și când a văzut-o el, și-a sfâșiat haina și a zis: „Ah, fiica mea! Tu m-ai răpus și ești dintre cei ce-mi tulbură biruința. Eu mi-am deschis gura pentru tine înaintea Domnului și nu mă voi putea lepăda!”
36 Ea i-a zis: „Tată, dacă ți-ai deschis gura către Domnul, fă-mi și mie conform cu ceea ce a ieșit din gura ta, după cum Domnul a făcut răzbunare împotriva dușmanilor fiilor tăi, împotriva lui Amón!”.
36 Iar ea a zis către el: „Tatăl meu, dacă tu ți-ai deschis gura pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a săvârșit prin tine răzbunarea împotriva Amoniților, vrăjmașii tăi!”
37 Apoi a zis tatălui ei: „Să mi se permită lucrul acesta: lasă-mă două luni să urc și să cobor în munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!”.
37 Apoi a zis iarăși către tatăl său: „Iartă numai ce să-mi faci: Lasă-mă două luni, să mă duc să mă sui pe munte și să-mi plâng fecioria cu prietenele mele!”
38 El i-a răspuns: „Du-te!”. Și a lăsat-o două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți.
38 Atunci el a zis: „Du-te!” Și a lăsat-o două luni. Și s-a dus cu prietenele sale și și-a plâns fecioria în munți.
39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el și-a împlinit cu ea votul pe care îl făcuse. Ea nu cunoscuse bărbat. De atunci s-a făcut în Israél obiceiul
39 Apoi după trecerea celor două luni ea s-a întors la tatăl său și acesta a făcut cu ea cum făgăduise; și ea n-a cunoscut bărbat.
40 ca, în fiecare an, fetele lui Israél să meargă și să o celebreze pe fiica lui Iéfte din Galaád timp de patru zile pe an.
40 Și s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.
