1 Atunci Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat cântarea aceasta:
2 „Când se arată judecători în Israel, poporul merge de bunăvoie la război; Binecuvântați pe Domnul!
3 Ascultați dar, regilor! Căpetenii, luați aminte! Căci cântare voi cânta Domnului. Cânta-voi Domnului Dumnezeului lui Israel:
4 Când ieșeai Tu, Doamne, din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile Edomului, Pământul se cutremura și cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie,Dt 33,2 Ps 67,8-10
5 Munții se năruiau înaintea Domnului, Ca și acest Sinai, la vederea Dumnezeului lui Israel.Ies 19,18
6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii; Călătorii umblau atunci pe poteci ascunse.Jd 3,31
7 Satele în Israel erau pustii… pustii… Până m-am sculat eu, Debora, Până m-am ridicat eu, mamă în Israel.
8 Pe atunci Israel își alesese dumnezei noi, De aceea războiul bătea la porți; Dar nu se vedea nici scut, nici lance în mâini, La cei patruzeci de mii din Israel.1Rg 13,19.22
9 Inima îmi e la căpeteniile lui Israel, La cei ce plecau din popor de voie la război. Binecuvântați pe Domnul!
10 Aceia călăreau pe asine murge, Sau ședeau în căruțe, sub coviltire de scoarțe scumpe și mergeau pe drum cântând.Jd 10,4
11 Și în rândurile oștirii, ce tabăra la fântâni, Și acolo răsuna lauda Domnului, Lauda căpeteniilor lui Israel. Atunci poporul Domnului ieșea la porți.
12 Deșteaptă-te, Debora, deșteaptă-te! Deșteaptă-te, deșteaptă-te și cântă! Scoală și tu, Barac! Scoală fiul lui Abinoam Și ia în robie pe cei ce te-au robit!
13 Atunci poporul Domnului s-a trezit. Rămășița lui s-a strâns cu cei viteji.
14 Din Efraim au purces căpetenii în vale la Chișon. Fratele tău Veniamin a fost printre oștenii tăi. Din Machir au venit căpetenii Și din Zabulon cârmuitori de oștire.Jd 3,15
15 Principii din Israel au fost lângă Debora. Isahar, credincios lui Barac, se îndrepta în urma lui spre vale. La pâraiele lui Ruben Sunt grele cumpene sufletești!Fc 49,14
16 Pentru ce ai rămas tu în mijlocul staulelor? Ca să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben, sunt grele cumpene sufletești!
17 Galaadul șade liniștit dincolo de Iordan. Și Dan de ce stă el la corăbiile sale? Așer stă pe malul mării și se odihnește în limanurile sale.Ios 13,24 Ios 19,24.40
18 Zabulon este un popor ce înfruntă moartea, Și este gata a-și da viața în luptă. Nu mai puțin ca el e Neftali, care locuiește podișurile înalte.Jd 4,10 Fa 15,26
19 Atunci au venit regi să se războiască, războitu-s-au atunci regii Canaanului La Taanac, pe apa Meghidonului, dar n-au luat pradă, nici argint, nici bani.Ps 75,5
20 Stelele de sus s-au luptat atunci, din mersul lor s-au războit cu Sisera.Ies 14,14 Ios 10,11
21 Pârâul Chișon, pârâu străvechi! Pârâul Chișon i-a măturat. Suflete al meu, calcă-i în picioare!Jd 4,7
22 Atunci copitele cailor în ropot loveau pământul, fugeau vitejii lor să-și frângă gâtul.Ps 75,6
23 Blestem cetății Meroz, zice îngerul Domnului! Blestem, blestem celor ce locuiesc în ea! Că n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului cu cei viteji.Jd 2,1
24 Binecuvântată să fie între femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvântată fie între femeile țării.Lc 1,42
25 Sisera i-a cerut apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat cel mai bun lapte.Jd 4,19
26 Cu stânga a apucat țărușul, Iar cu dreapta ciocan greu de lucrător. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu țărușul i-a străpuns tâmpla.Idt 9,11-12 Idt 13,9
27 Atunci a căzut îndată la picioarele ei și acolo a rămas. Căzut-a la picioarele ei și nu s-a mai sculat. Unde a căzut, acolo a rămas zdrobit.
28 Pe fereastră printre gratii privește, Se uită mama lui Sisera și strigă: „De ce nu mai vin oare carele lui Oare de ce zăbovesc ele așa de mult?”
29 Cea mai pricepută din femeile ei zice Și singură răspunde la întrebarea sa:
30 „Se vede că au găsit și împart pradă: O fată sau două de cap de om, Haine pestrițe pradă pentru Sisera, Pradă de haine pestrițe cu aur cusute; Două, trei șaluri vărgate, cusute cu aur, Pentru grumajii viteazului”.
31 Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te iubesc să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea lui”. După aceea țara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.2Rg 23,4 Ps 82,17 Dn 12,3
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În ziua aceea, Debóra și Barác, fiul lui Abinóam, au cântat:
1 Atunci Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat cântarea aceasta:
2 „Pentru că [acei] conducători
au condus în Israél
și pentru că poporul s-a oferit de bunăvoie,
binecuvântați-l pe Domnul!
2 „Când se arată judecători în Israel, poporul merge de bunăvoie la război; Binecuvântați pe Domnul!
3 Ascultați, regilor!
Plecați urechea, voi care conduceți!
Eu voi cânta Domnului,
voi cânta Domnului Dumnezeului lui Israél.
3 Ascultați dar, regilor! Căpetenii, luați aminte! Căci cântare voi cânta Domnului. Cânta-voi Domnului Dumnezeului lui Israel:
4 Doamne, când ai ieșit din Seír,
când ai mers din câmpia Edóm,
pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
și norii au lăsat să cadă ploaie.
4 Când ieșeai Tu, Doamne, din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile Edomului, Pământul se cutremura și cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie,
5 Munții s-au clătinat înaintea Domnului;
așa și Sináiul, înaintea Domnului
Dumnezeului lui Israél.
5 Munții se năruiau înaintea Domnului, Ca și acest Sinai, la vederea Dumnezeului lui Israel.
6 În zilele lui Șamgár, fiul lui Anát,
în zilele Iaélei,
drumurile erau pustii
și călătorii mergeau pe căi ocolite.
6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii; Călătorii umblau atunci pe poteci ascunse.
7 Satele erau pustii în Israél,
erau pustii
până când m-am ridicat eu, Debóra,
m-am ridicat eu, mamă a lui Israél.
7 Satele în Israel erau pustii… pustii… Până m-am sculat eu, Debora, Până m-am ridicat eu, mamă în Israel.
8 El își alesese dumnezei noi.
Războiul era la porți,
dar nu se vedea nici scut, nici suliță
între cei patruzeci de mii ai lui Israél.
8 Pe atunci Israel își alesese dumnezei noi, De aceea războiul bătea la porți; Dar nu se vedea nici scut, nici lance în mâini, La cei patruzeci de mii din Israel.
9 Inima mea este alături
de cei care hotărăsc în Israél,
de cei din popor care se oferă de bunăvoie.
Binecuvântați-l pe Domnul!
9 Inima îmi e la căpeteniile lui Israel, La cei ce plecau din popor de voie la război. Binecuvântați pe Domnul!
10 Voi care călăriți pe măgărițe albe,
voi care ședeți pe covoare
și voi care mergeți pe drum, cântați!
10 Aceia călăreau pe asine murge, Sau ședeau în căruțe, sub coviltire de scoarțe scumpe și mergeau pe drum cântând.
11 Din glasul arcașilor, la adăpătoare,
acolo să se audă faptele de dreptate
ale Domnului,
faptele de dreptate pentru satele din Israél.
Atunci poporul Domnului va coborî la porți.
11 Și în rândurile oștirii, ce tabăra la fântâni, Și acolo răsuna lauda Domnului, Lauda căpeteniilor lui Israel. Atunci poporul Domnului ieșea la porți.
12 Ridică-te, ridică-te, Debóra!
Ridică-te, ridică-te! Fă o cântare!
Ridică-te, Barác,
urmărește-i pe cei care te-au urmărit,
fiule al lui Abinóam!
12 Deșteaptă-te, Debora, deșteaptă-te! Deșteaptă-te, deșteaptă-te și cântă! Scoală și tu, Barac! Scoală fiul lui Abinoam Și ia în robie pe cei ce te-au robit!
13 Atunci cei care au rămas din popor
au coborât cu nobilii.
Domnul [însuși]
a coborât pentru mine printre eroi.
13 Atunci poporul Domnului s-a trezit. Rămășița lui s-a strâns cu cei viteji.
14 Din Efraím sunt cei a căror rădăcină
este în Amaléc;
După tine era Beniamín între popoarele tale;
Din Machír au coborât cei care hotărau
și din Zabulón,
cei care mânuiau toiagul conducătorului.
14 Din Efraim au purces căpetenii în vale la Chișon. Fratele tău Veniamin a fost printre oștenii tăi. Din Machir au venit căpetenii Și din Zabulon cârmuitori de oștire.
15 Căpeteniile lui Isahár erau cu Debóra;
Isahár, ca și Barác,
a fost trimis pe jos în vale.
La pâraiele lui Rubén
s-au făcut planuri mari.
15 Principii din Israel au fost lângă Debora. Isahar, credincios lui Barac, se îndrepta în urma lui spre vale. La pâraiele lui Ruben Sunt grele cumpene sufletești!
16 De ce ai rămas în mijlocul staulelor?
Ca să asculți behăitul turmelor?
La pâraiele lui Rubén s-au făcut planuri mari.
16 Pentru ce ai rămas tu în mijlocul staulelor? Ca să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben, sunt grele cumpene sufletești!
17 Galaád a rămas dincolo de Iordán.
De ce trăiește Dan străin pe corăbii?
Așér a stat pe țărmul mării
și s-a odihnit pe malurile ei.
17 Galaadul șade liniștit dincolo de Iordan. Și Dan de ce stă el la corăbiile sale? Așer stă pe malul mării și se odihnește în limanurile sale.
18 Zabulón este un popor
care a înfruntat moartea
și Neftáli, pe înălțimile din câmpie.
18 Zabulon este un popor ce înfruntă moartea, Și este gata a-și da viața în luptă. Nu mai puțin ca el e Neftali, care locuiește podișurile înalte.
19 Au venit regii și s-au luptat;
atunci s-au luptat regii din Canaán
la Taanác, la apele Meghído,
însă pradă de argint nu au luat.
19 Atunci au venit regi să se războiască, războitu-s-au atunci regii Canaanului La Taanac, pe apa Meghidonului, dar n-au luat pradă, nici argint, nici bani.
20 Din ceruri se luptau,
stelele de pe cărările lor
se luptau împotriva lui Siséra.
20 Stelele de sus s-au luptat atunci, din mersul lor s-au războit cu Sisera.
21 Pârâul Chișón i-a măturat,
străvechiul pârâu, pârâul Chișón!
Suflete al meu,
calcă în picioare puterea [lor]!
21 Pârâul Chișon, pârâu străvechi! Pârâul Chișon i-a măturat. Suflete al meu, calcă-i în picioare!
22 Atunci copitele cailor ropoteau de goana,
de fuga războinicilor lor.
22 Atunci copitele cailor în ropot loveau pământul, fugeau vitejii lor să-și frângă gâtul.
23 «Blestemat să fie Meróz!»,
a zis îngerul Domnului,
«blestemați, blestemați pe locuitorii lui!
Căci nu a venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului, printre eroi».
23 Blestem cetății Meroz, zice îngerul Domnului! Blestem, blestem celor ce locuiesc în ea! Că n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului cu cei viteji.
24 Binecuvântată să fie între femei Iaéla,
soția lui Héber, chenéul!
Binecuvântată să fie ea
între femeile care locuiesc în cort!
24 Binecuvântată să fie între femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvântată fie între femeile țării.
25 A cerut apă și ea i-a dat lapte;
în cupă de nobili i-a adus smântână.
25 Sisera i-a cerut apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat cel mai bun lapte.
26 Cu o mână a luat țărușul
și cu dreapta, ciocanul fierarilor;
l-a lovit pe Siséra, i-a zdrobit capul,
i-a sfărâmat și i-a străpuns tâmpla.
26 Cu stânga a apucat țărușul, Iar cu dreapta ciocan greu de lucrător. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu țărușul i-a străpuns tâmpla.
27 S-a ghemuit între genunchii ei:
a căzut și s-a culcat la picioarele ei;
s-a ghemuit și a căzut;
acolo unde s-a ghemuit,
acolo a căzut și a murit.
27 Atunci a căzut îndată la picioarele ei și acolo a rămas. Căzut-a la picioarele ei și nu s-a mai sculat. Unde a căzut, acolo a rămas zdrobit.
28 Pe fereastră, printre zăbrele
se uită mama lui Siséra și strigă:
«De ce zăbovește carul lui să vină?
De ce întârzie carele lui?».
28 Pe fereastră printre gratii privește, Se uită mama lui Sisera și strigă: „De ce nu mai vin oare carele lui Oare de ce zăbovesc ele așa de mult?”
29 Cele mai înțelepte dintre prințese îi răspund
și ea însăși își răspunde singură:
29 Cea mai pricepută din femeile ei zice Și singură răspunde la întrebarea sa:
30 «Oare nu au luat prada și acum o împart?
O fată sau două fete pe cap de viteaz!
O porție de haine colorate pentru Siséra!
O porție de haine colorate și brodate!
Una colorată și două brodate
pentru gâtul prădătorului!».
30 „Se vede că au găsit și împart pradă: O fată sau două de cap de om, Haine pestrițe pradă pentru Sisera, Pradă de haine pestrițe cu aur cusute; Două, trei șaluri vărgate, cusute cu aur, Pentru grumajii viteazului”.
31 Așa să piară toți dușmanii tăi, Doamne!
Dar cei ce-l iubesc sunt ca soarele
când se arată în puterea lui”.
Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.
31 Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te iubesc să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea lui”. După aceea țara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.
