1 Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul Gadarenilor.Mt 8,26.28-29 Lc 8,26-29
2 Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,Mt 8,26.28-29 Lc 8,26-29
3 care își avea locuința în morminte, și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri,Mt 8,26.28-29 Lc 8,26-29
4 pentru că de multe ori fiind legat în obezi și lanțuri, el rupea lanțurile, și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească;Mt 8,26.28-29 Lc 8,26-29
5 și neîncetat noaptea și ziua era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre.Mt 8,26.28-29 Lc 8,26-29
6 Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui.Mt 8,26.28-29 Lc 8,26-29
7 Și strigând cu glas puternic, a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești.”Mt 8,26.28-29 Lc 8,26-29
8 Căci îi zicea: „Ieși duh necurat din omul acesta”.Mt 8,30 Lc 8,29-32
9 Și l-a întrebat: „Care îți este numele?” Și I-a răspuns: „Legiune este numele meu, căci suntem mulți”.Mt 8,30 Lc 8,29-32
10 Și Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut.Mt 8,30 Lc 8,29-32
11 Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea.Mt 8,30 Lc 8,29-32
12 Și L-au rugat, zicând: „Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei”.Mt 8,31-32 Lc 8,32-35
13 Și El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la două mii și s-au înecat în mare.Mt 8,31-32 Lc 8,32-35
14 Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.Mt 8,31-32 Lc 8,32-35
15 Și s-au dus la Iisus și au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat.Lc 8,35-36
16 Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci.Lc 8,35-36
17 Și ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.Mt 8,34 Lc 8,37 Fa 16,39
18 Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.Lc 8,37-38
19 Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le câte ți-a făcut ție Domnul și cum te-a miluit.Lc 8,39
20 Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; și toți se minunau.Lc 8,39
21 Și trecând Iisus cu corabia iarăși de partea cealaltă, s-a adunat la El mulțime multă și era lângă mare.Mt 9,1.18 Lc 8,40-42
22 Și a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, și văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui,Mt 9,1.18 Lc 8,40-42
23 și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască.Mt 9,1.18 Lc 8,40-42
24 Și a mers cu el. Și mulțime multă îl urma pe Iisus și îl îmbulzea.Mt 9,19 Lc 8,42
25 Și era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.Lv 15,25 Mt 9,20 Lc 8,43
26 Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău.Lc 8,43
27 Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulțime și pe la spate s-a atins de haina Lui.Mt 9,20 Lc 8,44
28 Căci își zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca!Mt 9,21
29 Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală.Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
30 Și îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El, întorcându-Se către mulțime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
31 Și I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a atins de Mine?Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
32 Și Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta.Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
33 Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a mărturisit tot adevărul;Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
34 iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta!”Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
35 Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul?”Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
36 Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai.”Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
37 Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov.Sir 23,15 Mt 9,22 Lc 6,19 Lc 8,44-50 Lc 17,19
38 Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult.Fc 50,10 Mt 9,23 Lc 8,25
39 Și intrând, le-a zis: „De vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.”Mt 9,24 Lc 8,52 In 11,11
40 Și-L luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau și a intrat unde era copila.Mt 9,24 Lc 8,53-54 Fa 9,40
41 Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te!Mc 7,14 Lc 8,54
42 Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare.Mt 9,25 Lc 8,55
43 Dar El le-a poruncit, cu stăruință, ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce.Mt 8,4 Mt 9,30 Mt 12,16 Mt 17,9 Mc 3,12 Lc 5,14 Lc 8,56
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Au venit pe țărmul [celălalt] al mării, în ținutul gherasénilor.
1 Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul Gadarenilor.
2 După ce [Isus] a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat,
2 Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
3 care își avea locuința în morminte și nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanțuri.
3 care își avea locuința în morminte, și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri,
4 Pentru că fusese legat de multe ori cu cătușe și lanțuri, dar cătușele au fost sfărâmate și lanțurile, rupte de către el și nimeni nu-l putea îmblânzi.
4 pentru că de multe ori fiind legat în obezi și lanțuri, el rupea lanțurile, și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească;
5 În fiecare noapte și zi, prin morminte și-n munți, striga și se lovea cu pietre.
5 și neîncetat noaptea și ziua era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre.
6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui
6 Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui.
7 și a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”.
7 Și strigând cu glas puternic, a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești.”
8 Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieși din om!”.
8 Căci îi zicea: „Ieși duh necurat din omul acesta”.
9 Și l-a întrebat: „Care îți este numele?”. El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulți”.
9 Și l-a întrebat: „Care îți este numele?” Și I-a răspuns: „Legiune este numele meu, căci suntem mulți”.
10 Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ținut.
10 Și Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut.
11 Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care pășteau
11 Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea.
12 și l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei!”.
12 Și L-au rugat, zicând: „Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei”.
13 Și le-a permis. După ce au ieșit, duhurile rele au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, [în număr] de cam două mii, și s-au înecat în mare.
13 Și El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la două mii și s-au înecat în mare.
14 Paznicii au alergat și au dat de știre în cetate și în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.
14 Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.
15 Apoi au venit la Isus și l-au văzut pe cel posedat de diavol șezând îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiunea; și i-a cuprins frica.
15 Și s-au dus la Iisus și au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat.
16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol și despre porci.
16 Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci.
17 Atunci au început să-l roage să plece din ținuturile lor.
17 Și ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.
18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el.
18 Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.
19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi și povestește-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine și cum s-a îndurat el de tine!”.
19 Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le câte ți-a făcut ție Domnul și cum te-a miluit.
20 El a plecat și a început să vestească în Decápole ceea ce a făcut Isus pentru el. Și toți se minunau.
20 Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; și toți se minunau.
21 După ce Isus a trecut din nou cu barca pe țărmul [celălalt], o mare mulțime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare.
21 Și trecând Iisus cu corabia iarăși de partea cealaltă, s-a adunat la El mulțime multă și era lângă mare.
22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iaír, și, văzându-l, a căzut la picioarele lui
22 Și a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, și văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui,
23 și l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetița mea e pe moarte. Vino și pune-ți mâinile peste ea ca să fie salvată și să trăiască!”.
23 și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască.
24 Și a plecat cu el.
O mare mulțime îl urma și îl îmbulzea.
24 Și a mers cu el. Și mulțime multă îl urma pe Iisus și îl îmbulzea.
25 Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani
25 Și era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.
26 și care suferise multe de la mulți medici și își cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău,
26 Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău.
27 auzind despre Isus și venind din spate prin mulțime, i-a atins haina;
27 Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulțime și pe la spate s-a atins de haina Lui.
28 căci își zicea: „De voi atinge chiar și numai hainele lui, voi fi salvată”.
28 Căci își zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca!
29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit și a știut în trupul ei că a fost vindecată de boală.
29 Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală.
30 Isus și-a dat seama îndată că o putere ieșise din el și, întorcându-se către mulțime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”.
30 Și îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El, întorcându-Se către mulțime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?
31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulțimea te îmbulzește și tu spui «Cine m-a atins?»”.
31 Și I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a atins de Mine?
32 Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta.
32 Și Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta.
33 Femeia, cuprinsă de frică și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut în fața lui și i-a spus tot adevărul.
33 Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a mărturisit tot adevărul;
34 Atunci el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de suferința ta!”.
34 iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta!”
35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe învățătorul?”.
35 Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul?”
36 Dar Isus, neținând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”.
36 Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai.”
37 Și nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacób și Ioan, fratele lui Iacób.
37 Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov.
38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare și pe cei care plângeau și boceau mult.
38 Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult.
39 Intrând, le-a spus: „De ce vă agitați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme”.
39 Și intrând, le-a zis: „De vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.”
40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toți, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu el și a intrat acolo unde era copila.
40 Și-L luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau și a intrat unde era copila.
41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talithá qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiță, scoală-te!”.
41 Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te!
42 Fetița s-a ridicat îndată și [a început] să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiți peste măsură.
42 Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare.
43 El le-a poruncit cu insistență ca nimeni să nu afle aceasta și le-a spus să i se dea să mănânce.
43 Dar El le-a poruncit, cu stăruință, ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce.
