1 Și au mers ei până s-au apropiat de Caserin în fața Ninivei.
2 Și a zis Rafael către Tobie: «Tu, frate, nu știi cum ai lăsat pe tatăl tău?
3 Să mergem acasă înaintea femeii tale și să pregătim locuința.
4 Ia cu tine fierea peștelui». Și au mers ei și după ei venea câinele.
5 În vremea aceea Ana ședea și se uita pe drum ca să vadă pe fiul său.
6 Și zărindu-l că vine, a zis către tatăl lui: «Iată, vine fiul tău cu tovarășul său de drum».
7 Și Rafael a zis: «Tobie, știu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă.
8 Să ungi ochii lui cu fiere și el va simți usturime, îi va freca și va cădea albeața și te va vedea».
9 Și, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului său și i-a zis: «Bine că te-am văzut, copilul meu! De acum pot să mor!» Și au plâns amândoi.
10 Atunci Tobit a ieșit în ușă și s-a împiedicat. Fiul său a alergat înaintea lui,
11 A sprijinit pe tatăl său și i-a uns ochii cu fiere, zicând: «Ai încredere, tată!» și l-a lăsat câtva timp.
12 Și au început să-l usture ochii și el i-a șters și s-a desprins albeața de pe marginea ochilor lui.
13 Și văzând pe fiul său a căzut pe grumazul lui
14 Și a plâns și a strigat: «Te văd fiul meu, lumina ochilor mei!» Și a zis: Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, și binecuvântat este numele Tău în veci, și binecuvântați sunt toți sfinții Tăi îngeri,
15 Pentru că m-ai pedepsit și m-ai miluit. Iată, acum eu văd pe Tobie, fiul meu!» Și a intrat fiul său cu bucurie și a povestit tatălui său despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu el în Media.
16 Și a ieșit Tobit întru întâmpinarea nurorii sale, către poarta Ninivei, bucurându-se și binecuvântând pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umblând se mirau cum de vede. Și Tobit mărturisea înaintea lor că Dumnezeu l-a miluit.
17 Și dacă s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvântat-o și a zis: «Bine ai venit, fiică! Binecuvântat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi! Binecuvântați să fie tatăl tău și mama ta! Binecuvântat să fie fiul meu Tobie și binecuvântată să fii tu, fiica mea! Binevenită să fii în casa ta, în bucurie și binecuvântare! Intră, fiica mea!»
18 Și s-au bucurat în ziua aceea toți frații lui din Ninive.
19 Și a venit Ahiacar și Nadab, rudele lui, și au prăznuit cu veselie nunta lui Tobie șapte zile.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când s-au apropiat de Caserís, Rafaél a zis:
1 Și au mers ei până s-au apropiat de Caserin în fața Ninivei.
2 „Tu știi cum l-am lăsat pe tatăl tău.
2 Și a zis Rafael către Tobie: «Tu, frate, nu știi cum ai lăsat pe tatăl tău?
3 Să mergem înaintea soției tale și să pregătim casa în timp ce ei vin!”.
3 Să mergem acasă înaintea femeii tale și să pregătim locuința.
4 Au mers amândoi împreună, iar [Rafaél] i-a zis: „Ia fierea în mână!”. Cu ei a mers câinele, în urma lui și a lui Tobía.
4 Ia cu tine fierea peștelui». Și au mers ei și după ei venea câinele.
5 Ána stătea privind la drum după fiul ei.
5 În vremea aceea Ana ședea și se uita pe drum ca să vadă pe fiul său.
6 Presimțind că el vine, i-a zis tatălui lui: „Iată, fiul tău vine împreună cu omul care a mers cu el!”.
6 Și zărindu-l că vine, a zis către tatăl lui: «Iată, vine fiul tău cu tovarășul său de drum».
7 Rafaél i-a zis lui Tobía înainte să se apropie de tatăl [lui]: „Știu că ochii lui vor fi deschiși”.
7 Și Rafael a zis: «Tobie, știu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă.
8 Întinde-i fierea peștelui pe ochi; medicamentul se va contracta și va îndepărta albeața de pe ochi, iar tatăl tău va privi și va vedea lumina”.
8 Să ungi ochii lui cu fiere și el va simți usturime, îi va freca și va cădea albeața și te va vedea».
9 Ána a alergat, a căzut pe grumazul fiului ei și i-a zis: „Te-am văzut, fiule! De acum pot să mor”. Și a plâns.
9 Și, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului său și i-a zis: «Bine că te-am văzut, copilul meu! De acum pot să mor!» Și au plâns amândoi.
10 Tobít s-a ridicat și, împiedicându-se în picioare, a venit la ieșirea curții.
10 Atunci Tobit a ieșit în ușă și s-a împiedicat. Fiul său a alergat înaintea lui,
11 Tobía a mers către el cu fierea peștelui în mână. I-a suflat pe ochi, l-a prins și i-a zis: „Ai încredere, tată!”. A pus medicamentul și l-a ținut acolo.
11 A sprijinit pe tatăl său și i-a uns ochii cu fiere, zicând: «Ai încredere, tată!» și l-a lăsat câtva timp.
12 Apoi a desprins cu amândouă mâinile sale [albeața] din colțul ochilor săi.
12 Și au început să-l usture ochii și el i-a șters și s-a desprins albeața de pe marginea ochilor lui.
13 [Tobít] a căzut pe grumazul lui, a plâns și i-a spus: „Te văd, fiule, lumina ochilor mei!”.
13 Și văzând pe fiul său a căzut pe grumazul lui
14 Apoi a zis:
„Binecuvântat este Dumnezeu
și binecuvântat este numele său cel mare!
Binecuvântați sunt toți îngerii săi sfinți!
Să fie peste noi numele său cel mare
și binecuvântați să fie toți îngerii în toți vecii!
Pentru că el m-a pedepsit,
dar, iată, îl văd pe Tobía, fiul meu!”.
14 Și a plâns și a strigat: «Te văd fiul meu, lumina ochilor mei!» Și a zis: Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, și binecuvântat este numele Tău în veci, și binecuvântați sunt toți sfinții Tăi îngeri,
15 Tobía a intrat bucurându-se și binecuvântându-l pe Dumnezeu cu glas puternic. Tobía i-a făcut cunoscut tatălui său că drumul a fost bun, că a adus argintul și cum a luat-o pe Sára, fiica lui Raguél, de soție: iată, vine și este aproape de poarta [cetății] Niníve!
15 Pentru că m-ai pedepsit și m-ai miluit. Iată, acum eu văd pe Tobie, fiul meu!» Și a intrat fiul său cu bucurie și a povestit tatălui său despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu el în Media.
16 Tobít a ieșit în întâmpinarea nurorii sale bucurându-se și binecuvântându-l pe Dumnezeu către poarta [cetății] Niníve. Cei din Niníve, văzându-l că umblă și străbate [cetatea] în toată puterea și fără a fi dus de mână de nimeni, s-au mirat. Iar Tobít a mărturisit înaintea lor că Dumnezeu a avut milă de el și i-a deschis ochii.
16 Și a ieșit Tobit întru întâmpinarea nurorii sale, către poarta Ninivei, bucurându-se și binecuvântând pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umblând se mirau cum de vede. Și Tobit mărturisea înaintea lor că Dumnezeu l-a miluit.
17 Tobít s-a apropiat de Sára, soția lui Tobía, fiul său, a binecuvântat-o și i-a zis: „Intră sănătoasă, fiică! Binecuvântat să fie Dumnezeul tău, care te-a adus la noi, fiică! Binecuvântat să fie tatăl tău, binecuvântat să fie Tobía, fiul meu, și binecuvântată să fii tu, fiică! Intră sănătoasă în casa mea cu binecuvântare și bucurie! Intră, fiică!”.
17 Și dacă s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvântat-o și a zis: «Bine ai venit, fiică! Binecuvântat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi! Binecuvântați să fie tatăl tău și mama ta! Binecuvântat să fie fiul meu Tobie și binecuvântată să fii tu, fiica mea! Binevenită să fii în casa ta, în bucurie și binecuvântare! Intră, fiica mea!»
18 În acea zi a fost bucurie mare pentru toți iudeii care erau în Niníve.
18 Și s-au bucurat în ziua aceea toți frații lui din Ninive.
19 Au venit Ahicár și Nadáb, nepoții lui, bucurându-se pentru Tobít.
19 Și a venit Ahiacar și Nadab, rudele lui, și au prăznuit cu veselie nunta lui Tobie șapte zile.
