1 Și cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns și m-am rugat cu durere, zicând:
2 «Drept ești Tu, Doamne, și toate lucrurile Tale sunt drepte și căile Tale sunt milă și adevăr, și Tu ești judecătorul lumii!
3 Adu-ți aminte de mine și caută spre mine și nu mă pedepsi pentru păcatele mele și pentru greșelile mele și ale părinților mei. Căci noi am păcătuit înaintea Ta!
4 Și am călcat poruncile Tale, și Tu ne-ai dat spre jaf la robie și la moarte, ca să fim pildă de batjocură și de ocară la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!Dt 28,15
5 Și acum toate hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după păcatele mele și după păcatele părinților mei, pentru că n-am împlinit poruncile Tale și n-am umblat întru adevăr înaintea Ta.
6 Fă deci cu mine ceea ce binevoiești! Poruncește să mi se ia duhul, ca să mă desfac și să mă întorc în pământ, fiindcă mi-e mai bine să mor decât să trăiesc, căci mi s-au făcut învinuiri nedrepte și sunt cumplit de amărât! Poruncește să fiu scăpat de această povară în locașul de veci, și nu-ți întoarce fața Ta de la mine!»
7 Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca și Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său,
8 Pentru că ea fusese măritată după șapte bărbați. Și Asmodeu, duhul cel rău, îi ucisese înainte de a trăi ea cu ei! Și-i zicea slujnica: «Da, tu ești cea care ți-ai ucis bărbații? Căci, iată, ai fost dată în căsătorie la șapte, și n-ai avut noroc de nici unul!
9 Dacă bărbații tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiți pe noi. Du-te și tu după ei, ca să nu vedem de la tine fiu sau fiică niciodată!»
10 Auzind acestea, în acea zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote și s-a suit în camera tatălui său cu gândul să se spânzure, dar chibzuind ea, gândi: «Sunt singură la tatăl meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el și voi coborî bătrânețea lui cu amărăciune în locașul morților. Aș face mai bine să nu mă spânzur, ci să rog pe Domnul să-mi dea moarte, ca să nu mai aud ocări în viața mea!»
11 Și în clipa aceea, întinzând brațele spre fereastră se ruga astfel: «Binecuvântat ești Tu, Doamne Dumnezeul meu și binecuvântat să fie numele Tău cel sfânt și slăvit în veci! Să Te binecuvânteze pe Tine toate făpturile Tale în veci!1Rg 8,44 Dn 6,10
12 Și acum către Tine, Doamne, îmi întorc ochii și fața mea și mă rog.
13 Ia-mă de pe pământul acesta și nu-mi da să mai aud ocări!
14 Tu știi, Doamne, că sunt curată, că nici un bărbat nu s-a atins de mine.
15 Și nu mi-am necinstit numele, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele. Sunt singură la tatăl meu, el n-are alt copil ca să-l moștenească, nici frate pe lângă el, nici rudă, pentru care să fiu păstrată spre a-i fi soție. Până acum am pierdut șapte bărbați. De ce aș mai trăi? Iar dacă Tu nu binevoiești să faci să mor, atunci binevoiește a căuta spre mine și a mă milui, ca să nu mai aud ocări!»
16 Și a fost auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu.Mt 18,10 Evr 1,4
17 Și Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeața lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu și să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soție lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o moștenească. Și în același timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foișorul său.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Având inima mâhnită și suspinând, am plâns și am început să mă rog cu suspine:
1 Și cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns și m-am rugat cu durere, zicând:
2 „Drept ești tu, Doamne,
și toate faptele tale sunt drepte.
Toate căile tale sunt îndurare și adevăr.
Tu judeci veacurile.
2 «Drept ești Tu, Doamne, și toate lucrurile Tale sunt drepte și căile Tale sunt milă și adevăr, și Tu ești judecătorul lumii!
3 Acum, Doamne, amintește-ți de mine!
Privește și nu mă pedepsi
pentru păcatele și neștiința mea
și ale părinților mei
cu care am păcătuit înaintea ta!
3 Adu-ți aminte de mine și caută spre mine și nu mă pedepsi pentru păcatele mele și pentru greșelile mele și ale părinților mei. Căci noi am păcătuit înaintea Ta!
4 Nu am ascultat de poruncile tale,
iar tu ne-ai dat prăzii, captivității și morții
și am devenit de exemplu,
de batjocură și de rușine
pentru toate popoarele
între care ne-ai împrăștiat.
4 Și am călcat poruncile Tale, și Tu ne-ai dat spre jaf la robie și la moarte, ca să fim pildă de batjocură și de ocară la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
5 Acum, multele tale judecăți sunt adevărate
căci faci cu mine după păcatele mele,
fiindcă nu am împlinit poruncile tale
și nu am umblat în adevăr în fața ta.
5 Și acum toate hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după păcatele mele și după păcatele părinților mei, pentru că n-am împlinit poruncile Tale și n-am umblat întru adevăr înaintea Ta.
6 Fă cu mine după cum îți place!
Poruncește să fie luat duhul meu din mine,
ca să fiu dezlegat de pe fața pământului
și să devin pământ!
Căci mai de folos îmi este să mor
decât să trăiesc,
pentru că am auzit reproșuri mincinoase
și am multă durere în mine.
Poruncește, Doamne,
să fiu dezlegat de strâmtorarea aceasta!
Dezleagă-mă înspre locul de veci
și nu-ți întoarce fața de la mine, Doamne!
Căci îmi este mai de folos să mor
decât să privesc strâmtorare multă
în viața mea și să mai aud reproșuri!”.
6 Fă deci cu mine ceea ce binevoiești! Poruncește să mi se ia duhul, ca să mă desfac și să mă întorc în pământ, fiindcă mi-e mai bine să mor decât să trăiesc, căci mi s-au făcut învinuiri nedrepte și sunt cumplit de amărât! Poruncește să fiu scăpat de această povară în locașul de veci, și nu-ți întoarce fața Ta de la mine!»
7 În aceeași zi, i s-a întâmplat Sárei, fiica lui Raguél din Ecbatána Médiei, să audă reproșuri de la una dintre slujitoarele tatălui său.
7 Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca și Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său,
8 Căci fusese dată [ca soție] la șapte bărbați, iar Asmodéu, demonul cel rău, îi ucisese pe aceștia înainte de a fi ei împreună cu ea, așa cum se cuvine soțiilor. Slujitoarea i-a zis: „Tu i-ai ucis pe bărbați. Iată, ai fost dată la șapte bărbați și nu ai rămas cu numele de la niciunul!
8 Pentru că ea fusese măritată după șapte bărbați. Și Asmodeu, duhul cel rău, îi ucisese înainte de a trăi ea cu ei! Și-i zicea slujnica: «Da, tu ești cea care ți-ai ucis bărbații? Căci, iată, ai fost dată în căsătorie la șapte, și n-ai avut noroc de nici unul!
9 De ce ne lovești pe noi pentru bărbații tăi, fiindcă au murit? Du-te după ei și să nu vedem nici fiu, nici fiică de la tine în veci!”.
9 Dacă bărbații tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiți pe noi. Du-te și tu după ei, ca să nu vedem de la tine fiu sau fiică niciodată!»
10 În aceeași zi, a fost mâhnită în suflet și a plâns. Mergând în camera de sus a tatălui, a vrut să se spânzure. Dar, înainte, s-a gândit și a zis: „Să nu i se aducă reproșuri tatălui meu și să i se spună: «Ai avut o singură fiică iubită și aceasta s-a spânzurat din cauza relelor!». Voi duce bătrânețea tatălui meu cu durere în locuința morților! Este mai bine pentru mine să nu mă spânzur și să mă rog Domnului să mor și să nu mai aud reproșuri în viața mea!”.
10 Auzind acestea, în acea zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote și s-a suit în camera tatălui său cu gândul să se spânzure, dar chibzuind ea, gândi: «Sunt singură la tatăl meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el și voi coborî bătrânețea lui cu amărăciune în locașul morților. Aș face mai bine să nu mă spânzur, ci să rog pe Domnul să-mi dea moarte, ca să nu mai aud ocări în viața mea!»
11 În acel moment, întinzându-și mâinile spre fereastră, s-a rugat și a spus:
„Binecuvântat ești tu, Dumnezeule al îndurărilor,
și binecuvântat este numele tău în veci!
Să te binecuvânteze toate lucrările tale în veci!
11 Și în clipa aceea, întinzând brațele spre fereastră se ruga astfel: «Binecuvântat ești Tu, Doamne Dumnezeul meu și binecuvântat să fie numele Tău cel sfânt și slăvit în veci! Să Te binecuvânteze pe Tine toate făpturile Tale în veci!
12 Acum, către tine îmi îndrept fața și ochii mei.
12 Și acum către Tine, Doamne, îmi întorc ochii și fața mea și mă rog.
13 Spune ca să fiu dezlegată de pe pământ
și să nu mai aud reproșuri!
13 Ia-mă de pe pământul acesta și nu-mi da să mai aud ocări!
14 Tu știi, stăpâne, că sunt pură
de orice impuritate cu vreun bărbat.
14 Tu știi, Doamne, că sunt curată, că nici un bărbat nu s-a atins de mine.
15 Nu mi-am pătat numele
și nici numele tatălui meu
în țara captivității mele.
Sunt singură la tatăl meu
și nu are un alt copil care să-l moștenească.
Nu are niciun frate apropiat, nici rudă,
ca să mă păstrez de soție pentru el.
Mi-au pierit deja șapte [soți]:
pentru ce să mai trăiesc?
Dar dacă ție nu-ți place
să mă dai morții, Doamne,
ascultă acum reproșul [adus] mie!”.
15 Și nu mi-am necinstit numele, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele. Sunt singură la tatăl meu, el n-are alt copil ca să-l moștenească, nici frate pe lângă el, nici rudă, pentru care să fiu păstrată spre a-i fi soție. Până acum am pierdut șapte bărbați. De ce aș mai trăi? Iar dacă Tu nu binevoiești să faci să mor, atunci binevoiește a căuta spre mine și a mă milui, ca să nu mai aud ocări!»
16 În același timp a fost ascultată rugăciunea amândurora înaintea gloriei lui Dumnezeu.
16 Și a fost auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu.
17 A fost trimis Rafaél ca să-i vindece pe cei doi. Pe Tobít să-l scape de albeața de pe ochi ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu, iar pe Sára, [fiica] lui Raguél, să i-o dea de soție lui Tobía, fiul lui Tobít, și să-l îndepărteze de la ea pe Asmodéu, demonul cel rău. Căci îi era menit lui Tobía să o aibă ca moștenire dintre toți cei care voiau să o ia. În aceeași clipă, Tobít s-a întors din curte spre casa lui, iar Sára, [fiica] lui Raguél, a coborât din camera de sus.
17 Și Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeața lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu și să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soție lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o moștenească. Și în același timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foișorul său.
