1 Și după ce au sfârșit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.
2 Iar acesta, mergând, și-a adus aminte de cuvintele lui Rafael și a luat cățuia și a pus inima și ficatul peștelui și a afumat.
3 Și simțind demonul mirosul acesta, a fugit în părțile de sus ale Egiptului, și îngerul l-a legat.
4 Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat și a zis: «Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!»
5 Și a început Tobie a zice: «Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile și toate făpturile Tale!
6 Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: «Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui».Fc 22,7.21-22 Fc 3,20
7 Și acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce împreună până la bătrânețe!»
8 Și a zis și ea cu el: «Amin!»
9 Apoi au dormit amândoi liniștiți în noaptea aceea.
10 Iar Raguel, sculându-se, s-a dus și a săpat o groapă, zicând: «Nu cumva va muri și acesta?»
11 Și, venind în casă, Raguel a zis către Edna, femeia sa:
12 «Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să știe nimeni».
13 Și, deschizând slujnica ușa, a intrat și a văzut că dorm amândoi.
14 Și ieșind, le-a spus că este viu.
15 Și a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu și a zis: «Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare curată și sfântă! Să Te binecuvânteze pe Tine drepții Tăi și toate făpturile Tale și toți îngerii Tăi, și toți aleșii Tăi să Te binecuvânteze în veci!
16 Binecuvântat ești Tu că m-ai bucurat și nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu noi după mila Ta cea mare!
17 Binecuvântat ești Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinții lor! Miluiește-i pe ei, Stăpâne, și dă-le să-și termine viața cu sănătate, cu veselie și cu milă!»
18 Apoi a poruncit robilor săi să astupe groapa.
19 Și le-a făcut ospăț de nuntă, paisprezece zile.
20 Și a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a se isprăvi zilele ospățului de nuntă: «Nu pleca până nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nunții.
21 Și atunci, luând jumătate din avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă jumătate o vei primi când voi muri eu și femeia mea».
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când au terminat de mâncat și de băut, au vrut să se culce. L-au luat pe tânăr și l-au dus în cameră.
1 Și după ce au sfârșit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.
2 Tobía și-a amintit de cuvântul lui Rafaél și a luat ficatul peștelui și inima din desaga pe care o avea și le-a pus pe jăratecul pentru tămâie.
2 Iar acesta, mergând, și-a adus aminte de cuvintele lui Rafael și a luat cățuia și a pus inima și ficatul peștelui și a afumat.
3 Mirosul peștelui l-a oprit și l-a îndepărtat pe demon spre părțile Egiptului. Rafaél a mers, l-a împiedicat acolo și l-a legat imediat.
3 Și simțind demonul mirosul acesta, a fugit în părțile de sus ale Egiptului, și îngerul l-a legat.
4 [Părinții] au ieșit și au închis ușa camerei. Tobía s-a ridicat de pe pat și i-a zis: „Scoală, soră, să ne rugăm și să cerem de la Dumnezeul nostru să arate față de noi îndurare și grijă!”.
4 Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat și a zis: «Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!»
5 S-a ridicat și au început să se roage și să ceară să aibă grijă de ei. Și a început să zică:
„Binecuvântat ești tu,
Dumnezeul părinților noștri,
și binecuvântat este numele tău
în toate generațiile viitoare!
Să te binecuvânteze cerurile
și toată creația ta în toți vecii!
5 Și a început Tobie a zice: «Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile și toate făpturile Tale!
6 Tu l-ai făcut pe Adám
și i-ai dat-o pe Eva, soția lui, ca ajutor și sprijin.
Din amândoi s-a născut tot neamul omenesc.
Tu ai spus:
«Nu este bine ca omul să fie singur.
Să-i facem un ajutor pe potriva lui!».
6 Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: «Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui».
7 Și acum, nu din desfrânare
o iau pe această soră a mea, ci întru adevăr.
Binevoiește să te înduri de mine și de ea
și să îmbătrânim împreună!”.
7 Și acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce împreună până la bătrânețe!»
8 Și au zis împreună: „Amin! Amin!”.
8 Și a zis și ea cu el: «Amin!»
9 Apoi au dormit peste noapte.
9 Apoi au dormit amândoi liniștiți în noaptea aceea.
10 Raguél, sculându-se, i-a chemat pe slujitori la sine, au mers și au săpat o groapă. Căci spunea: „În caz că a murit, să nu ajungem de râs și de rușine!”.
10 Iar Raguel, sculându-se, s-a dus și a săpat o groapă, zicând: «Nu cumva va muri și acesta?»
11 Când au terminat de săpat groapa, Raguél a venit acasă și a chemat-o pe soția lui.
11 Și, venind în casă, Raguel a zis către Edna, femeia sa:
12 I-a zis: „Trimite-o pe una dintre slujitoare să meargă să vadă dacă trăiește! Dacă a murit, să-l îngropăm, ca să nu știe nimeni!”.
12 «Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să știe nimeni».
13 Ei au trimis-o pe slujitoare. Au luat candela, au deschis ușa. Ea a intrat și i-a găsit întinși și dormind împreună.
13 Și, deschizând slujnica ușa, a intrat și a văzut că dorm amândoi.
14 Slujitoarea a ieșit și le-a făcut cunoscut că el trăiește și că nu s-a întâmplat nimic rău.
14 Și ieșind, le-a spus că este viu.
15 Atunci, ei l-au binecuvântat pe Dumnezeul cerului, zicând:
„Binecuvântat ești tu, Dumnezeule,
cu toată binecuvântarea curată!
Să te binecuvânteze în toate veacurile!
15 Și a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu și a zis: «Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare curată și sfântă! Să Te binecuvânteze pe Tine drepții Tăi și toate făpturile Tale și toți îngerii Tăi, și toți aleșii Tăi să Te binecuvânteze în veci!
16 Binecuvântat ești pentru că mi-ai făcut bine,
nu după temerile mele,
ci după îndurarea ta cea mare
pe care ai arătat-o față de noi!
16 Binecuvântat ești Tu că m-ai bucurat și nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu noi după mila Ta cea mare!
17 Binecuvântat ești tu pentru că ai arătat îndurare
față de doi [fii] singuri [la părinți]!
Arată-le, Stăpâne, îndurare și mântuire
și împlinește-le viața cu bucurie și îndurare!”.
17 Binecuvântat ești Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinții lor! Miluiește-i pe ei, Stăpâne, și dă-le să-și termine viața cu sănătate, cu veselie și cu milă!»
18 Atunci le-a poruncit slujitorilor lui să astupe groapa înainte să se facă dimineață.
18 Apoi a poruncit robilor săi să astupe groapa.
19 Apoi i-a zis soției sale să facă multe pâini, să meargă la staul și să aducă doi boi și patru berbeci. A zis să-i taie și au început să-i pregătească.
19 Și le-a făcut ospăț de nuntă, paisprezece zile.
20 L-a chemat pe Tobía și i-a zis: „Paisprezece zile să nu te miști de aici! Rămâi să mâncăm și să bem la mine! Fă să se bucure inima fiicei mele care a fost întristată!”.
20 Și a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a se isprăvi zilele ospățului de nuntă: «Nu pleca până nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nunții.
21 Din câte am, ia de aici jumătate și mergi sănătos la tatăl tău! Iar cealaltă jumătate, când vom muri eu și soția mea, este a voastră. Ai încredere, copile: eu sunt tatăl tău și Édna, mama ta! Noi suntem alături de tine și de sora ta de acum și până-n veac. Ai încredere, copile!”.
21 Și atunci, luând jumătate din avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă jumătate o vei primi când voi muri eu și femeia mea».
