Psalmii

Psalmul 138 (137)
Domnul privește spre cel umil

1 Al lui Davíd.
Te laud, Doamne, din toată inima,
[fiindcă ai ascultat cuvintele gurii mele].
Îți cânt înaintea îngerilor.
2 Mă prostern spre templul tău cel sfânt.
Laud numele tău
pentru îndurarea și adevărul tău,
căci ți s-a mărit faima
prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat,
m-ai ascultat,
[m-ai îmbărbătat și] mi-ai întărit sufletul.
4 Toți regii pământului, Doamne,
te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii tale.
5 Ei vor cânta căile Domnului,
căci mare este gloria Domnului.
6 Oricât de sus ar fi Domnul,
el îl vede pe cel umil
și îl recunoaște din depărtare pe cel îngâmfat.
7 Chiar dacă trebuie să trec prin strâmtorare,
tu mă faci să trăiesc,
în ciuda mâniei dușmanilor mei;
tu îți întinzi mâna
și dreapta ta mă mântuiește.
8 Domnul va duce la bun sfârșit
[ceea ce a început] pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veșnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale!

1 Al lui Davíd. Te laud, Doamne, din toată inima, [fiindcă ai ascultat cuvintele gurii mele]. Îți cânt înaintea îngerilor.

2 Mă prostern spre templul tău cel sfânt. Laud numele tău pentru îndurarea și adevărul tău, căci ți s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.

3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, [m-ai îmbărbătat și] mi-ai întărit sufletul.

4 Toți regii pământului, Doamne, te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii tale.

5 Ei vor cânta căile Domnului, căci mare este gloria Domnului.

6 Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil și îl recunoaște din depărtare pe cel îngâmfat.

7 Chiar dacă trebuie să trec prin strâmtorare, tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei dușmanilor mei; tu îți întinzi mâna și dreapta ta mă mântuiește.

8 Domnul va duce la bun sfârșit [ceea ce a început] pentru mine. Doamne, bunătatea ta este veșnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale!