Psalmii

Psalmul 73 (72)
Încrederea celui drept, pusă la încercare

1 Psalm. Al lui Asáf.
Cât de bun este Dumnezeu cu Israél,
cu cei curați cu inima!
2 Dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele,
puțin [a lipsit] să-mi alunece pașii,
3 căci i-am invidiat pe cei orgolioși
când vedeam prosperitatea nelegiuiților.
4 Ei nu au [parte] de suferință până la moarte
și trupul lor e bine hrănit [și sănătos].
5 Ei nu au parte de truda oamenilor
și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6 De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei
și violența e haina cu care se îmbracă.
7 Din grăsimea lor iese nelegiuire
și din inimile lor se revarsă gânduri rele.
8 Batjocoresc, vorbesc cu răutate,
vorbesc de sus asuprind.
9 Își înalță gura lor până la ceruri
și limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea, poporul se ia după ei
și puhoiul de ape nu-i satură.
11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu să știe aceasta?
Există cumva cunoaștere în Cel Preaînalt?”.
12 Iată, aceștia sunt nelegiuiții: liniștiți
întotdeauna, acumulează bogății!
13 Așadar, în zadar mi-am păstrat inima curată
și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
14 căci sunt lovit ziua întreagă
și pedepsit [încă] de dimineață.
15 De-aș fi zis: „Voi vorbi ca ei”,
aș fi trădat neamul fiilor tăi.
16 Și am cugetat ca să înțeleg aceasta,
dar anevoios lucru a fost în ochii mei
17 până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu
și am înțeles [care este] sfârșitul lor.
18 Într-adevăr, îi așezi în loc lunecos
și-i faci să cadă în dezolare.
19 Cum sunt ei abandonați ruinării,
într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă!
20 Ca un vis la deșteptare, Doamne,
când te trezești, faci să se risipească chipul lor.
21 Când mi se frământa inima
și mă simțeam străpuns în rărunchi,
22 eram nepriceput și nu înțelegeam nimic,
eram ca un dobitoc înaintea ta.
23 Dar eu sunt pururea cu tine,
m-ai prins de mâna dreaptă.
24 Cu sfatul tău mă vei călăuzi,
apoi mă vei lua în glorie.
25 Pe cine am eu în ceruri, [afară de tine]?
Și, fiind cu tine,
nu mai am altă dorință pe pământ.
26 Chiar dacă se mistuie trupul meu și inima mea,
stânca inimii mele și partea mea
sunt Dumnezeu în veci.
27 Iată, cel care se îndepărtează de tine va pieri,
îi vei nimici pe toți cei care se desfrânează.
28 Iar pentru mine,
binele meu este să mă apropii de Dumnezeu:
am căutat refugiul în Domnul Dumnezeu,
ca să vestesc toate lucrările tale
[în fața porților fiicei Siónului].

1 Psalm. Al lui Asáf. Cât de bun este Dumnezeu cu Israél, cu cei curați cu inima!

2 Dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele, puțin [a lipsit] să-mi alunece pașii,

3 căci i-am invidiat pe cei orgolioși când vedeam prosperitatea nelegiuiților.

4 Ei nu au [parte] de suferință până la moarte și trupul lor e bine hrănit [și sănătos].

5 Ei nu au parte de truda oamenilor și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

6 De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei și violența e haina cu care se îmbracă.

7 Din grăsimea lor iese nelegiuire și din inimile lor se revarsă gânduri rele.

8 Batjocoresc, vorbesc cu răutate, vorbesc de sus asuprind.

9 Își înalță gura lor până la ceruri și limba lor cutreieră pământul.

10 De aceea, poporul se ia după ei și puhoiul de ape nu-i satură.

11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu să știe aceasta? Există cumva cunoaștere în Cel Preaînalt?”.

12 Iată, aceștia sunt nelegiuiții: liniștiți întotdeauna, acumulează bogății!

13 Așadar, în zadar mi-am păstrat inima curată și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,

14 căci sunt lovit ziua întreagă și pedepsit [încă] de dimineață.

15 De-aș fi zis: „Voi vorbi ca ei”, aș fi trădat neamul fiilor tăi.

16 Și am cugetat ca să înțeleg aceasta, dar anevoios lucru a fost în ochii mei

17 până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu și am înțeles [care este] sfârșitul lor.

18 Într-adevăr, îi așezi în loc lunecos și-i faci să cadă în dezolare.

19 Cum sunt ei abandonați ruinării, într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă!

20 Ca un vis la deșteptare, Doamne, când te trezești, faci să se risipească chipul lor.

21 Când mi se frământa inima și mă simțeam străpuns în rărunchi,

22 eram nepriceput și nu înțelegeam nimic, eram ca un dobitoc înaintea ta.

23 Dar eu sunt pururea cu tine, m-ai prins de mâna dreaptă.

24 Cu sfatul tău mă vei călăuzi, apoi mă vei lua în glorie.

25 Pe cine am eu în ceruri, [afară de tine]? Și, fiind cu tine, nu mai am altă dorință pe pământ.

26 Chiar dacă se mistuie trupul meu și inima mea, stânca inimii mele și partea mea sunt Dumnezeu în veci.

27 Iată, cel care se îndepărtează de tine va pieri, îi vei nimici pe toți cei care se desfrânează.

28 Iar pentru mine, binele meu este să mă apropii de Dumnezeu: am căutat refugiul în Domnul Dumnezeu, ca să vestesc toate lucrările tale [în fața porților fiicei Siónului].