Psalmii

traducerea catolică

Capitolul 44

Psalmul 44 (43)
Lamentația Israélului în timpul nenorocirii

1 Maestrului de cor.
Al fiilor lui Córe. Poem.

2 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit;
părinții noștri ne-au povestit
lucrarea pe care ai săvârșit-o
în zilele lor, în zilele de demult.

3 Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri
și i-ai sădit pe ei,
ai zdrobit popoare
și i-ai lăsat pe ei [să se răspândească].

4 Căci nu prin sabia lor
au luat în stăpânire pământul
și nu brațul lor i-a mântuit,
ci dreapta ta și brațul tău
și lumina feței tale,
pentru că în ei ți-ai găsit plăcerea.

5 Tu ești regele meu, Dumnezeule,
cel care hotărăști victoriile lui Iacób!

6 Prin tine i-am respins pe asupritori
și în numele tău i-am călcat în picioare
pe cei care s-au ridicat împotriva noastră.

7 Căci nu mi-am pus încrederea în arcul meu
și nu sabia mi-a adus salvarea,

8 ci tu ne-ai salvat de asupritorii noștri
și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.

9 În Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua,
lăudând mereu numele tău. Sélah

10 Acum însă tu ne respingi și ne umilești
și nu mai ieși alături de oștirile noastre.

11 Ne faci să dăm înapoi în fața vrăjmașului
și cei care ne urăsc ne pradă.

12 Ne dai ca pe niște oi la tăiere
și ne risipești printre națiunile păgâne.

13 Îți vinzi poporul tău fără câștig
și nu te îmbogățești prin vânzarea lui.

14 Tu ne faci de ocară în fața vecinilor noștri,
de râs și de batjocură pentru cei din jurul nostru.

15 Ne faci să fim de batjocură printre neamuri;
clatină din cap [la vederea noastră]
cei care nu sunt popor.

16 Toată ziua umilirea este înaintea mea
și rușinea îmi acoperă fața,

17 din cauza glasului ce mă insultă
și mă ocărăște, în fața dușmanului
și a celui dornic de răzbunare.

18 Toate acestea au venit peste noi,
dar n-am uitat de tine
și n-am călcat alianța ta.

19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi
și pașii noștri nu s-au abătut de pe calea ta.

20 Dar tu ne-ai zdrobit
în locul unde sunt șacalii
și ne-ai acoperit cu umbra morții.

21 Dacă am fi uitat de numele Dumnezeului nostru
și am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,

22 oare Dumnezeu nu ar fi băgat de seamă,
el, care cunoaște ascunzișurile inimii?

23 Căci pentru tine
suntem dați morții toată ziua,
suntem socotiți ca niște oi de înjunghiere.

24 Trezește-te, pentru ce dormi, Doamne?
Scoală-te, nu ne respinge la nesfârșit!

25 Pentru ce îți ascunzi fața?
Pentru ce uiți de umilirea
și de oprimarea noastră?

26 Căci sufletul nostru este doborât în praf
și trupul nostru s-a lipit de pământ.

27 Ridică-te! Vino în ajutorul nostru
și, pentru îndurarea ta, mântuiește-ne!

Textul a fost copiat în clipboard