Psalmii

Psalmul 142 (141)
Rugăciune în timpul persecuției

1 Poem. Al lui Davíd.
Când era în peșteră. Rugăciune.
2 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu caut har de la Domnul meu,
3 înaintea lui îmi vărs necazul,
înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea.
4 Și când slăbește în mine duhul meu,
tu cunoști cărările mele.
Pe calea pe care umblam,
mi-au întins cursă.
5 Privește la dreapta mea și vezi:
nu este nimeni care să mă cunoască!
Niciun [loc de] refugiu nu mai este pentru mine
și nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu.
6 Am strigat către tine, Doamne,
am zis: tu ești refugiul meu,
tu ești partea mea pe pământul celor vii.
7 Ia aminte la strigarea mea, căci sunt atât de slab!
Eliberează-mă de cei care mă urmăresc,
căci sunt mai tari decât mine!
8 Fă să iasă sufletul meu din închisoare,
ca să laud numele tău;
drepții se vor strânge în jurul meu
atunci când mă vei răsplăti.

1 Poem. Al lui Davíd. Când era în peșteră. Rugăciune.

2 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu caut har de la Domnul meu,

3 înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea.

4 Și când slăbește în mine duhul meu, tu cunoști cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă.

5 Privește la dreapta mea și vezi: nu este nimeni care să mă cunoască! Niciun [loc de] refugiu nu mai este pentru mine și nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu.

6 Am strigat către tine, Doamne, am zis: tu ești refugiul meu, tu ești partea mea pe pământul celor vii.

7 Ia aminte la strigarea mea, căci sunt atât de slab! Eliberează-mă de cei care mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine!

8 Fă să iasă sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău; drepții se vor strânge în jurul meu atunci când mă vei răsplăti.