Psalmii

Psalmul 42 (41)
Dorul după Dumnezeu și după templul său

1 Maestrului de cor. Poem. Al fiilor lui Córe.
2 Cum dorește cerbul izvoarele de apă,
așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,
de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și voi vedea
fața lui Dumnezeu?
4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua și noaptea,
când mi se zice în fiecare zi:
„Unde este Dumnezeul tău?”.
5 Îmi aduc aminte de aceasta
și sufletul se topește în mine,
cum treceam prin mulțime,
ducându-mă până la casa lui Dumnezeu
în strigătele de bucurie și de mulțumire
ale unei mulțimi în sărbătoare.
6 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu,
și pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu,
căci iarăși îl voi lăuda
pe el, care este mântuirea mea
și Dumnezeul meu!
7 E mâhnit în mine sufletul,
de aceea, îmi amintesc de tine
din țara Iordánului și din Hermón,
de pe muntele Misár.
8 Un abis cheamă un alt abis
la vuietul cascadelor tale;
toate talazurile și valurile tale trec peste mine!
9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa
și noaptea cântarea lui mă însoțește
ca o rugăciune către Dumnezeul vieții mele.
10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce umblu mâhnit,
oprimat de dușmanii [mei]?”.
11 Mi se sfărâmă oasele
când mă batjocoresc asupritorii mei
și mă întreabă toată ziua:
„Unde este Dumnezeul tău?”.
12 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu,
și pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu,
căci iarăși îl voi lăuda pe el,
care este mântuirea mea și Dumnezeul meu!

1 Maestrului de cor. Poem. Al fiilor lui Córe.

2 Cum dorește cerbul izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule.

3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?

4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua și noaptea, când mi se zice în fiecare zi: „Unde este Dumnezeul tău?”.

5 Îmi aduc aminte de aceasta și sufletul se topește în mine, cum treceam prin mulțime, ducându-mă până la casa lui Dumnezeu în strigătele de bucurie și de mulțumire ale unei mulțimi în sărbătoare.

6 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce gemi înlăuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăși îl voi lăuda pe el, care este mântuirea mea și Dumnezeul meu!

7 E mâhnit în mine sufletul, de aceea, îmi amintesc de tine din țara Iordánului și din Hermón, de pe muntele Misár.

8 Un abis cheamă un alt abis la vuietul cascadelor tale; toate talazurile și valurile tale trec peste mine!

9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa și noaptea cântarea lui mă însoțește ca o rugăciune către Dumnezeul vieții mele.

10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce umblu mâhnit, oprimat de dușmanii [mei]?”.

11 Mi se sfărâmă oasele când mă batjocoresc asupritorii mei și mă întreabă toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?”.

12 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce gemi înlăuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăși îl voi lăuda pe el, care este mântuirea mea și Dumnezeul meu!