Psalmii

Psalmul 17 (16)
Rugăciunea celui nevinovat împotriva persecutorilor

1 Rugăciune. A lui Davíd.
Ascultă, Doamne, dreptatea mea,
ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ți urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înșelăciune!
2 Judecata mea să vină de la tine,
ochii tăi să vadă cele drepte!
3 Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea,
încearcă-mă în foc,
dar nu vei găsi [în mine nimic rău]!
Răutate nu a trecut prin gura mea
4 [fiind părtaș] la faptele oamenilor;
pentru cuvintele buzelor tale,
m-am păzit de căile celui lacom.
5 Tu îmi păstrezi pașii pe căile tale,
ca să nu se clatine picioarele mele.
6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculți!
Pleacă-ți urechea spre mine
și ascultă cuvintele mele!
7 Arată-ți milostivirea ta cea mare, tu,
care cu dreapta ta îi scapi de dușmani
pe cei care caută refugiul în tine!
8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor;
adăpostește-mă la umbra aripilor tale
9 de fața celor nelegiuiți care mă asupresc!
Dușmanii sufletului meu
mă împresoară [cu furie],
10 ei și-au închis inima,
gura lor vorbește cu aroganță.
11 Acum, vin asupra mea, mă înconjoară,
ochii lor mă ațintesc ca să mă doboare la pământ,
12 cu înfățișare ca de leu
care tânjește după pradă și ca un pui de leu
ce stă [la pândă] în ascunzișuri.
13 Ridică-te, Doamne! Ieși în calea lor
și împiedică-i!
Cu sabia ta, scapă sufletul meu
de cel nelegiuit!
14 Adăpostește-mă, Doamne,
cu mâna ta de acești morți,
de muritorii ce și-au luat partea
în viața aceasta!
Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor,
se vor sătura fiii lor
și va rămâne destul și pentru copiii lor.
15 Dar eu, în dreptate, voi vedea fața ta,
când mă voi trezi mă voi sătura de chipul tău.

1 Rugăciune. A lui Davíd. Ascultă, Doamne, dreptatea mea, ia aminte la strigarea mea; pleacă-ți urechea la rugăciunea mea, de pe buze care nu au înșelăciune!

2 Judecata mea să vină de la tine, ochii tăi să vadă cele drepte!

3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc, dar nu vei găsi [în mine nimic rău]! Răutate nu a trecut prin gura mea

4 [fiind părtaș] la faptele oamenilor; pentru cuvintele buzelor tale, m-am păzit de căile celui lacom.

5 Tu îmi păstrezi pașii pe căile tale, ca să nu se clatine picioarele mele.

6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculți! Pleacă-ți urechea spre mine și ascultă cuvintele mele!

7 Arată-ți milostivirea ta cea mare, tu, care cu dreapta ta îi scapi de dușmani pe cei care caută refugiul în tine!

8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor; adăpostește-mă la umbra aripilor tale

9 de fața celor nelegiuiți care mă asupresc! Dușmanii sufletului meu mă împresoară [cu furie],

10 ei și-au închis inima, gura lor vorbește cu aroganță.

11 Acum, vin asupra mea, mă înconjoară, ochii lor mă ațintesc ca să mă doboare la pământ,

12 cu înfățișare ca de leu care tânjește după pradă și ca un pui de leu ce stă [la pândă] în ascunzișuri.

13 Ridică-te, Doamne! Ieși în calea lor și împiedică-i! Cu sabia ta, scapă sufletul meu de cel nelegiuit!

14 Adăpostește-mă, Doamne, cu mâna ta de acești morți, de muritorii ce și-au luat partea în viața aceasta! Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor, se vor sătura fiii lor și va rămâne destul și pentru copiii lor.

15 Dar eu, în dreptate, voi vedea fața ta, când mă voi trezi mă voi sătura de chipul tău.