Capitolul 79
Psalmii 79Psalmul 79 (78)
Lamentare pentru distrugerea Israélului
1 Psalm. Al lui Asáf.
Dumnezeule, popoarele păgâne
au năvălit în moștenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalímul
într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
și carnea credincioșilor tăi
au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa
împrejurul Ierusalímului
și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârșit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
6 Revarsă mânia ta asupra neamurilor
care nu te cunosc,
asupra domniilor care nu cheamă numele tău,
7 căci l-au devorat pe Iacób
și locuința sa au devastat-o.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiți de putere.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău!
10 De ce să spună neamurile [păgâne]:
„Unde este Dumnezeul lor?”.
Să se cunoască între neamuri
răzbunarea înaintea ochilor noștri,
pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!
11 Să ajungă până la tine
gemetele celor prinși în război,
scapă cu brațul tău puternic
pe cei [condamnați] la moarte.
12 Fă să se întoarcă
asupra vecinilor noștri înșeptit insulta
cu care te-au insultat, Doamne!
13 Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale,
te vom lăuda în veci
și vom vesti lauda ta
din generație în generație.
1 Psalm. Al lui Asáf.
Dumnezeule, popoarele păgâne
au năvălit în moștenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalímul
într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
și carnea credincioșilor tăi
au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa
împrejurul Ierusalímului
și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârșit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
6 Revarsă mânia ta asupra neamurilor
care nu te cunosc,
asupra domniilor care nu cheamă numele tău,
7 căci l-au devorat pe Iacób
și locuința sa au devastat-o.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiți de putere.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău!
10 De ce să spună neamurile [păgâne]:
„Unde este Dumnezeul lor?”.
Să se cunoască între neamuri
răzbunarea înaintea ochilor noștri,
pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!
11 Să ajungă până la tine
gemetele celor prinși în război,
scapă cu brațul tău puternic
pe cei [condamnați] la moarte.
12 Fă să se întoarcă
asupra vecinilor noștri înșeptit insulta
cu care te-au insultat, Doamne!
13 Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale,
te vom lăuda în veci
și vom vesti lauda ta
din generație în generație.
Traducerea catolică (Psalmii 79)
Traducerea ortodoxă (Psalmii 78)
1 Psalm. Al lui Asáf.
Dumnezeule, popoarele păgâne
au năvălit în moștenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalímul
într-o grămadă de pietre.
1 Dumnezeule, intrat-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
2 Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
și carnea credincioșilor tăi
au dat-o fiarelor pământului.
2 Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa
împrejurul Ierusalímului
și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
3 Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.
4 Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
5 Până când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârșit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
5 Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
6 Revarsă mânia ta asupra neamurilor
care nu te cunosc,
asupra domniilor care nu cheamă numele tău,
6 Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n-au chemat numele Tău.
7 căci l-au devorat pe Iacób
și locuința sa au devastat-o.
7 Că au mâncat pe Iacob și locul lui l-au pustiit.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiți de putere.
8 Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău!
9 Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăvește-ne pe noi și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.
10 De ce să spună neamurile [păgâne]:
„Unde este Dumnezeul lor?”.
Să se cunoască între neamuri
răzbunarea înaintea ochilor noștri,
pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!
10 Ca nu cumva să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri,
11 Să ajungă până la tine
gemetele celor prinși în război,
scapă cu brațul tău puternic
pe cei [condamnați] la moarte.
11 Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați.
12 Fă să se întoarcă
asupra vecinilor noștri înșeptit insulta
cu care te-au insultat, Doamne!
12 După măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.
13 Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale,
te vom lăuda în veci
și vom vesti lauda ta
din generație în generație.
13 Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
14 Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, mărturisi-ne-vom ție, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Psalm. Al lui Asáf.
Dumnezeule, popoarele păgâne
au năvălit în moștenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalímul
într-o grămadă de pietre.
1 Ψαλμὸς τῷ Ασαφ. Ὁ θεός, ἤλθοσαν ἔθνη εἰς τὴν κληρονομίαν σου, ἐμίαναν τὸν ναὸν τὸν ἅγιόν σου, ἔθεντο Ιερουσαλημ εἰς ὀπωροφυλάκιον.
2 Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
și carnea credincioșilor tăi
au dat-o fiarelor pământului.
2 ἔθεντο τὰ θνησιμαῖα τῶν δούλων σου βρώματα τοῖς πετεινοῖς τοῦ οὐρανοῦ, τὰς σάρκας τῶν ὁσίων σου τοῖς θηρίοις τῆς γῆς·
3 Le-au vărsat sângele ca apa
împrejurul Ierusalímului
și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
3 ἐξέχεαν τὸ αἷμα αὐτῶν ὡς ὕδωρ κύκλῳ Ιερουσαλημ, καὶ οὐκ ἦν ὁ θάπτων.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.
4 ἐγενήθημεν ὄνειδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν, μυκτηρισμὸς καὶ χλευασμὸς τοῖς κύκλῳ ἡμῶν.
5 Până când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârșit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
5 ἕως πότε, κύριε, ὀργισθήσῃ εἰς τέλος, ἐκκαυθήσεται ὡς πῦρ ὁ ζῆλός σου;
6 Revarsă mânia ta asupra neamurilor
care nu te cunosc,
asupra domniilor care nu cheamă numele tău,
6 ἔκχεον τὴν ὀργήν σου ἐπὶ ἔθνη τὰ μὴ γινώσκοντά σε καὶ ἐπὶ βασιλείας, αἳ τὸ ὄνομά σου οὐκ ἐπεκαλέσαντο,
7 căci l-au devorat pe Iacób
și locuința sa au devastat-o.
7 ὅτι κατέφαγον τὸν Ιακωβ καὶ τὸν τόπον αὐτοῦ ἠρήμωσαν.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiți de putere.
8 μὴ μνησθῇς ἡμῶν ἀνομιῶν ἀρχαίων· ταχὺ προκαταλαβέτωσαν ἡμᾶς οἱ οἰκτιρμοί σου, ὅτι ἐπτωχεύσαμεν σφόδρα.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău!
9 βοήθησον ἡμῖν, ὁ θεὸς ὁ σωτὴρ ἡμῶν· ἕνεκα τῆς δόξης τοῦ ὀνόματός σου, κύριε, ῥῦσαι ἡμᾶς καὶ ἱλάσθητι ταῖς ἁμαρτίαις ἡμῶν ἕνεκα τοῦ ὀνόματός σου,
10 De ce să spună neamurile [păgâne]:
„Unde este Dumnezeul lor?”.
Să se cunoască între neamuri
răzbunarea înaintea ochilor noștri,
pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!
10 μήποτε εἴπωσιν τὰ ἔθνη Ποῦ ἐστιν ὁ θεὸς αὐτῶν; καὶ γνωσθήτω ἐν τοῖς ἔθνεσιν ἐνώπιον τῶν ὀφθαλμῶν ἡμῶν ἡ ἐκδίκησις τοῦ αἵματος τῶν δούλων σου τοῦ ἐκκεχυμένου.
11 Să ajungă până la tine
gemetele celor prinși în război,
scapă cu brațul tău puternic
pe cei [condamnați] la moarte.
11 εἰσελθάτω ἐνώπιόν σου ὁ στεναγμὸς τῶν πεπεδημένων, κατὰ τὴν μεγαλωσύνην τοῦ βραχίονός σου περιποίησαι τοὺς υἱοὺς τῶν τεθανατωμένων.
12 Fă să se întoarcă
asupra vecinilor noștri înșeptit insulta
cu care te-au insultat, Doamne!
12 ἀπόδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν ἑπταπλασίονα εἰς τὸν κόλπον αὐτῶν τὸν ὀνειδισμὸν αὐτῶν, ὃν ὠνείδισάν σε, κύριε.
13 Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale,
te vom lăuda în veci
și vom vesti lauda ta
din generație în generație.
13 ἡμεῖς δὲ λαός σου καὶ πρόβατα τῆς νομῆς σου ἀνθομολογησόμεθά σοι εἰς τὸν αἰῶνα, εἰς γενεὰν καὶ γενεὰν ἐξαγγελοῦμεν τὴν αἴνεσίν σου.