Psalmii

Psalmul 79 (78)
Lamentare pentru distrugerea Israélului

1 Psalm. Al lui Asáf.
Dumnezeule, popoarele păgâne
au năvălit în moștenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalímul
într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
și carnea credincioșilor tăi
au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa
împrejurul Ierusalímului
și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârșit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
6 Revarsă mânia ta asupra neamurilor
care nu te cunosc,
asupra domniilor care nu cheamă numele tău,
7 căci l-au devorat pe Iacób
și locuința sa au devastat-o.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiți de putere.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău!
10 De ce să spună neamurile [păgâne]:
„Unde este Dumnezeul lor?”.
Să se cunoască între neamuri
răzbunarea înaintea ochilor noștri,
pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!
11 Să ajungă până la tine
gemetele celor prinși în război,
scapă cu brațul tău puternic
pe cei [condamnați] la moarte.
12 Fă să se întoarcă
asupra vecinilor noștri înșeptit insulta
cu care te-au insultat, Doamne!
13 Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale,
te vom lăuda în veci
și vom vesti lauda ta
din generație în generație.

1 Psalm. Al lui Asáf. Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moștenirea ta, au întinat templul tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalímul într-o grămadă de pietre.

2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului și carnea credincioșilor tăi au dat-o fiarelor pământului.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalímului și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.

4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.

5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârșit? Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?

6 Revarsă mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc, asupra domniilor care nu cheamă numele tău,

7 căci l-au devorat pe Iacób și locuința sa au devastat-o.

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră nelegiuirile celor de odinioară, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta! Căci suntem cu totul lipsiți de putere.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!

10 De ce să spună neamurile [păgâne]: „Unde este Dumnezeul lor?”. Să se cunoască între neamuri răzbunarea înaintea ochilor noștri, pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!

11 Să ajungă până la tine gemetele celor prinși în război, scapă cu brațul tău puternic pe cei [condamnați] la moarte.

12 Fă să se întoarcă asupra vecinilor noștri înșeptit insulta cu care te-au insultat, Doamne!

13 Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale, te vom lăuda în veci și vom vesti lauda ta din generație în generație.