Psalmii

Psalmul 38 (37)
Tânguirea omului bolnav

1 Psalm. Al lui Davíd. Pentru comemorare.
2 Doamne, să nu mă mustri în mânia ta
și să nu mă pedepsești în furia ta!
3 Căci săgețile tale s-au înfipt în mine
și mâna ta apasă peste mine.
4 Nimic nu este sănătos în trupul meu
în fața indignării tale
și nu este pace în oasele mele,
din cauza păcatelor mele.
5 Căci fărădelegile mi-au acoperit capul,
ca o povară grea m-au apăsat.
6 Au putrezit și s-au înveninat rănile mele,
din pricina nebuniei mele.
7 M-am încovoiat și m-am gârbovit cu totul;
toată ziua umblu în mâhnire.
8 Rărunchii îmi sunt cuprinși de febră
și nu mai e nimic sănătos în trupul meu.
9 Sunt istovit și frânt cu totul,
strig din cauza zbuciumului inimii mele.
10 Doamne, în fața ta e toată dorința mea
și suspinul meu nu este ascuns de tine.
11 Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile
și nu mai am nici măcar lumina ochilor.
12 Cei care mă iubesc și prietenii mei stau [departe],
din cauza rănii mele,
și apropiații stau deoparte.
13 Cei care caută sufletul meu îmi întind curse,
cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea
și vicleșuguri pun la cale ziua întreagă.
14 Iar eu, ca un surd, nu dau ascultare
și sunt ca un mut ce nu-și deschide gura,
15 ca omul ce nu aude
și nu iese răspuns din gura lui.
16 Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranța,
tu îmi vei răspunde, Doamne Dumnezeul meu!
17 Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine
când mi se clatină piciorul,
să nu se ridice [cu mândrie] împotriva mea!”.
18 Fiindcă sunt gata să mă prăbușesc
și durerea înaintea mea este pururea.
19 Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea
și mă neliniștesc din cauza păcatului meu.
20 Dușmanii mei sunt plini de viață
și sunt puternici și s-au înmulțit
cei care mă urăsc fără motiv.
21 Ei îmi răsplătesc binele cu rău
și mă acuză, pentru că eu urmăresc binele.
22 Să nu mă părăsești, Doamne;
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!
23 Grăbește-te să mă ajuți,
Doamne, mântuirea mea!

1 Psalm. Al lui Davíd. Pentru comemorare.

2 Doamne, să nu mă mustri în mânia ta și să nu mă pedepsești în furia ta!

3 Căci săgețile tale s-au înfipt în mine și mâna ta apasă peste mine.

4 Nimic nu este sănătos în trupul meu în fața indignării tale și nu este pace în oasele mele, din cauza păcatelor mele.

5 Căci fărădelegile mi-au acoperit capul, ca o povară grea m-au apăsat.

6 Au putrezit și s-au înveninat rănile mele, din pricina nebuniei mele.

7 M-am încovoiat și m-am gârbovit cu totul; toată ziua umblu în mâhnire.

8 Rărunchii îmi sunt cuprinși de febră și nu mai e nimic sănătos în trupul meu.

9 Sunt istovit și frânt cu totul, strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în fața ta e toată dorința mea și suspinul meu nu este ascuns de tine.

11 Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile și nu mai am nici măcar lumina ochilor.

12 Cei care mă iubesc și prietenii mei stau [departe], din cauza rănii mele, și apropiații stau deoparte.

13 Cei care caută sufletul meu îmi întind curse, cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea și vicleșuguri pun la cale ziua întreagă.

14 Iar eu, ca un surd, nu dau ascultare și sunt ca un mut ce nu-și deschide gura,

15 ca omul ce nu aude și nu iese răspuns din gura lui.

16 Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranța, tu îmi vei răspunde, Doamne Dumnezeul meu!

17 Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine când mi se clatină piciorul, să nu se ridice [cu mândrie] împotriva mea!”.

18 Fiindcă sunt gata să mă prăbușesc și durerea înaintea mea este pururea.

19 Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea și mă neliniștesc din cauza păcatului meu.

20 Dușmanii mei sunt plini de viață și sunt puternici și s-au înmulțit cei care mă urăsc fără motiv.

21 Ei îmi răsplătesc binele cu rău și mă acuză, pentru că eu urmăresc binele.

22 Să nu mă părăsești, Doamne; Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!

23 Grăbește-te să mă ajuți, Doamne, mântuirea mea!