Psalmii

Psalmul 74 (73)
Sanctuarul devastat

1 Poem. Al lui Asáf.
De ce, Dumnezeule,
ne respingi pentru totdeauna?
Pentru ce s-a aprins mânia ta
împotriva turmei pășunii tale?
2 Adu-ți aminte de adunarea ta,
pe care ai câștigat-o odinioară,
de tribul pe care l-ai răscumpărat
ca moștenire a ta,
de Muntele Siónului,
pe care [ți-ai stabilit] locuința!
3 Îndreaptă-ți pașii spre aceste ruine fără sfârșit,
dușmanul a devastat totul
în sanctuarul tău!
4 Asupritorii tăi au scos răgete
în mijlocul templului tău.
În locul semnelor noastre,
și-au pus însemnele lor.
5 Ca unii ce ridică securea
într-un desiș de codru,
6 așa au sfărâmat cu lovituri de securi
și de ciocane porțile sale.
7 Au pus foc sanctuarului tău;
au pângărit și au dărâmat până la pământ
locuința numelui tău.
8 Au zis în inima lor:
„Să-i distrugem pe toți!”;
au ars toate lăcașurile lui Dumnezeu din țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem,
nu mai e niciun profet
și nimeni dintre noi nu știe până când.
10 Până când, Dumnezeule, ne va insulta asupritorul?
Oare va disprețui dușmanul numele tău
la nesfârșit?
11 De ce ți-ai îndepărtat mâna ta [de la noi]
și ții nemișcată dreapta ta?
12 Dar Dumnezeu este regele nostru
din timpuri străvechi,
cel care săvârșește mântuirea
pe fața pământului.
13 Tu ai despicat marea cu puterea ta,
ai sfărâmat capetele monștrilor în ape.
14 Tu ai zdrobit capetele Leviatánului,
le-ai dat ca hrană unui popor din pustiu.
15 Ai făcut să țâșnească izvoare și pâraie,
tu ai secat râurile veșnic [curgătoare].
16 A ta este ziua și a ta este noaptea,
tu ai creat luna și soarele.
17 Tu ai fixat toate marginile pământului,
vara și iarna tu le-ai făcut.
18 Adu-ți aminte: dușmanul l-a insultat
pe Domnul și un popor nebun
a defăimat numele tău!
19 Să nu dai fiarelor sufletul turturelei tale,
viața săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată!
20 Privește la alianța ta,
căci toate colțurile ascunse ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
21 Cel asuprit să nu plece umilit de la tine,
cel sărac și cel sărman să laude numele tău!
22 Ridică-te, Dumnezeule, apără cauza ta;
adu-ți aminte cum te insultă cel nebun
toată ziua!
23 Nu uita strigătul potrivnicilor tăi,
larma celor care se ridică împotriva ta!

1 Poem. Al lui Asáf. De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei pășunii tale?

2 Adu-ți aminte de adunarea ta, pe care ai câștigat-o odinioară, de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moștenire a ta, de Muntele Siónului, pe care [ți-ai stabilit] locuința!

3 Îndreaptă-ți pașii spre aceste ruine fără sfârșit, dușmanul a devastat totul în sanctuarul tău!

4 Asupritorii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău. În locul semnelor noastre, și-au pus însemnele lor.

5 Ca unii ce ridică securea într-un desiș de codru,

6 așa au sfărâmat cu lovituri de securi și de ciocane porțile sale.

7 Au pus foc sanctuarului tău; au pângărit și au dărâmat până la pământ locuința numelui tău.

8 Au zis în inima lor: „Să-i distrugem pe toți!”; au ars toate lăcașurile lui Dumnezeu din țară.

9 Semnele noastre nu le mai vedem, nu mai e niciun profet și nimeni dintre noi nu știe până când.

10 Până când, Dumnezeule, ne va insulta asupritorul? Oare va disprețui dușmanul numele tău la nesfârșit?

11 De ce ți-ai îndepărtat mâna ta [de la noi] și ții nemișcată dreapta ta?

12 Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri străvechi, cel care săvârșește mântuirea pe fața pământului.

13 Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape.

14 Tu ai zdrobit capetele Leviatánului, le-ai dat ca hrană unui popor din pustiu.

15 Ai făcut să țâșnească izvoare și pâraie, tu ai secat râurile veșnic [curgătoare].

16 A ta este ziua și a ta este noaptea, tu ai creat luna și soarele.

17 Tu ai fixat toate marginile pământului, vara și iarna tu le-ai făcut.

18 Adu-ți aminte: dușmanul l-a insultat pe Domnul și un popor nebun a defăimat numele tău!

19 Să nu dai fiarelor sufletul turturelei tale, viața săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată!

20 Privește la alianța ta, căci toate colțurile ascunse ale țării sunt pline de cuiburi ale violenței!

21 Cel asuprit să nu plece umilit de la tine, cel sărac și cel sărman să laude numele tău!

22 Ridică-te, Dumnezeule, apără cauza ta; adu-ți aminte cum te insultă cel nebun toată ziua!

23 Nu uita strigătul potrivnicilor tăi, larma celor care se ridică împotriva ta!