Psalmii

traducerea catolică

Capitolul 146

Psalmul 146 (145)
Dumnezeu, speranța celor oprimați

1 Aleluia! Laudă, suflete al meu, pe Domnul!
2 Voi lăuda pe Domnul în [toată] viața mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi.

3 Nu vă puneți încrederea în cei nobili,
în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască!

4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în țărână
și în aceeași zi se destramă planurile lor.

5 Fericit este acela care îl are ca ajutor
pe Dumnezeul lui Iacób;
care-și pune speranța
în Domnul Dumnezeul său!

6 El a făcut cerul și pământul,
marea și toate câte se află în ele.
El păstrează fidelitatea în veci.

7 El face judecată pentru cei asupriți,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închiși.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovărați,
Domnul îi iubește pe cei drepți,

9 Domnul are grijă de cei străini,
sprijină pe văduvă și pe orfan,
dar nimicește calea celor nelegiuiți.

10 Domnul Dumnezeul tău, Siónule,
domnește în veci,
din generație în generație. Aleluia!

Textul a fost copiat în clipboard