1 Iar după puțină vreme Lisias, care era epitrop al regelui și rudenie și ispravnic peste toate treburile regelui foarte greu supărându-se pentru lucrul acesta ce s-a făcut,
2 A adunat aproape optzeci de mii și toată călărimea, și a venit împotriva Iudeilor, gândind să facă cetatea locaș Elinilor,
3 Templul să-l vândă cu bani, ca și pe celelalte capiști ale păgânilor, și arhieria în fiecare an să o scoată în vânzare.
4 Și nicidecum nu se gândea la puterea lui Dumnezeu, ci se semețea cu zecile de mii de pedestrași și cu miile de călăreți și cu optzeci de elefanți.
5 Deci intrând în Iudeea, s-a îndreptat spre Betțur, care era în loc greu de ajuns și departe de Ierusalim ca la cinci stadii, și l-a împresurat.
6 Iar dacă au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul că bate cetățile, cu plângere și cu lacrimi se rugau Domnului împreună cu tot poporul ca să trimită înger bun spre izbăvirea lui Israel.
7 Și Macabeu, luând cel dintâi armele, a îndemnat pe ceilalți să stea împreună cu el la primejdii și să ajute pe frații săi.
8 Și împreună cu osârdie pornind, și la Ierusalim fiind ei, s-a arătat un călăreț cu haină albă mergând înaintea lor și cu arme de aur sclipind.
9 Și toți împreună au binecuvântat pe milostivul Dumnezeu și s-au întărit cu inimile, fiind gata a năvăli nu numai asupra oamenilor, ci și asupra fiarelor sălbatice și a zidurilor de fier.
10 Deci, apropiindu-se cu bună rânduială, având ajutor pe Domnul cel din car, Care Se milostivea spre ei,
11 Și ca niște lei năvălind asupra vrăjmașilor, au doborât la pământ din ei unsprezece mii de pedestrași, precum și o mie șase sute de călăreți.
12 Și pe toți i-au pus pe fugă și mai mulți dintre ei răniți, goi au scăpat și însuși Lisias a scăpat fugind cu ocară.
13 Și pentru că nu era lipsit de minte, chibzuind asupra înjosirii ce i s-a făcut și socotind că Evreii sunt nebiruiți, pentru că Atotputernicul Dumnezeu le ajută,
14 Trimițând la ei, a făgăduit că toate cele drepte le va primi și că și pe rege îl va îndupleca să le fie prieten.
15 Și a ascultat Macabeu de rugăciunile lui Lisias, în toate purtând grijă de cele de folos; căci câte a cerut Macabeu lui Lisias prin scrisori în privința Iudeilor, regele le-a îngăduit.
16 Iar cărțile cele scrise de Lisias Iudeilor erau astfel: «Lisias, mulțimii Iudeilor, bucurie.
17 Ioan și Abesalom, pe care voi i-ați trimis, dând scrisorile cele de la voi, au cerut să împlinesc cele scrise în ele.
18 Deci câte se cădeau a se arăta regelui, am arătat, și cele ce s-au întâmplat le-a iertat.
19 Deci de veți păzi bunăvoința față de stăpânire, și de aici înainte mă voi nevoi a mă face pricină de bunătăți pentru voi.
20 Și pentru acestea am poruncit și acestora și celor de la mine trimiși, cu de-amănuntul să vă vorbească.
21 Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, a lunii lui Distros, ziua a douăzeci și patra».
22 Iar epistola regelui cuprindea acestea: «Regele Antioh fratelui Lisias bucurie.
23 După ce tatăl nostru s-a mutat între zei, noi vrem ca acei de sub cârmuirea noastră să fie netulburați întru a lor purtare de grijă;
24 Auzind că Iudeii n-au voit a asculta de tatăl meu, ca să treacă la obiceiurile elinești, ci mai bine voiesc să-și țină legea lor, iar acum se roagă de noi, ca să-i îngăduim să-și țină legea lor,
25 Voind noi ca și neamul acesta să fie fără tulburare, am judecat ca și templul să li se întoarcă și să petreacă după obiceiurile strămoșilor lor.
26 Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei și vei încheia pace cu ei, ca știind voia noastră să fie cu inimă bună și veseli să-și isprăvească lucrurile lor».
27 Iar Epistola pe care a scris-o regele către neamul Iudeilor era astfel: «Regele Antioh, marelui sfat al Iudeilor și celorlalți Iudei bucurie.
28 De sunteți sănătoși, sunteți precum voim, și noi suntem sănătoși.
29 Arătatu-ne-a Menelau cum că voi voiți a merge în patrie și a fi la ale voastre.
30 Drept aceea, celor care se vor întoarce până în treizeci de zile ale lunii Xantic, le dăm liberă voie,
31 Ca Iudeii să-și țină bucatele și legile lor ca și mai înainte, și nimeni dintre ei nici o supărare să nu aibă pentru cele ce prin neștiință s-au făcut.
32 Și am trimis și pe Menelau să vă mângâie.
33 Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic».
34 Trimis-au și Romanii la ei carte așa scrisă: «Quintus Memius, și Titus Manlius, împuterniciții Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie!
35 Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a îngăduit, și noi le îngăduim.
36 Iar pentru cele ce a judecat să se supună împăratului, trimiteți pe cineva îndată, după ce veți fi cercetat toată pricina, ca să înfățișăm totul împăratului precum voiți voi, fiindcă noi venim la Antiohia.
37 Drept aceea, grăbiți și trimiteți pe careva, ca și noi să știm ce voiți.
38 Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic».
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Puțin timp după, Lýsias, tutore și rudă a regelui, [responsabil] peste treburile [regatului], acceptând cu greu cele întâmplate,
1 Iar după puțină vreme Lisias, care era epitrop al regelui și rudenie și ispravnic peste toate treburile regelui foarte greu supărându-se pentru lucrul acesta ce s-a făcut,
2 a adunat cam optzeci de mii [de pedestrași] și toți călăreții și a pornit împotriva iudeilor, plănuind să facă Ierusalímul o cetate unde să locuiască grecii;
2 A adunat aproape optzeci de mii și toată călărimea, și a venit împotriva Iudeilor, gândind să facă cetatea locaș Elinilor,
3 să supună la impozit templul asemenea celorlalte sanctuare ale neamurilor și să scoată la vânzare funcția de mare preot în fiecare an,
3 Templul să-l vândă cu bani, ca și pe celelalte capiști ale păgânilor, și arhieria în fiecare an să o scoată în vânzare.
4 fără a lua în seamă câtuși de puțin puterea lui Dumnezeu, ci încrezându-se pe zecile de mii de pedestrași, pe miile de călăreți și pe cei optzeci de elefanți.
4 Și nicidecum nu se gândea la puterea lui Dumnezeu, ci se semețea cu zecile de mii de pedestrași și cu miile de călăreți și cu optzeci de elefanți.
5 A venit în Iudéea și s-a apropiat de Baitsúr, loc întărit, aflat cam la cinci stádii de Ierusalím, și a început să-l asedieze.
5 Deci intrând în Iudeea, s-a îndreptat spre Betțur, care era în loc greu de ajuns și departe de Ierusalim ca la cinci stadii, și l-a împresurat.
6 Când cei care erau cu [Iúda] Macabéul au aflat că [Lýsias] bate cetățile, au început cu suspine și lacrimi să se roage Domnului împreună cu mulțimea să-l trimită pe îngerul cel bun ca să-l salveze pe Israél.
6 Iar dacă au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul că bate cetățile, cu plângere și cu lacrimi se rugau Domnului împreună cu tot poporul ca să trimită înger bun spre izbăvirea lui Israel.
7 Însuși Macabéul a pus cel dintâi mâna pe arme și i-a încurajat pe ceilalți să-i ajute pe frații lor aflați în pericol; și toți împreună s-au avântat cu entuziasm.
7 Și Macabeu, luând cel dintâi armele, a îndemnat pe ceilalți să stea împreună cu el la primejdii și să ajute pe frații săi.
8 Fiind încă în Ierusalím, li s-a arătat mergând înaintea lor un călăreț în haine albe, zăngănindu-și armele de aur.
8 Și împreună cu osârdie pornind, și la Ierusalim fiind ei, s-a arătat un călăreț cu haină albă mergând înaintea lor și cu arme de aur sclipind.
9 Atunci, toți împreună l-au binecuvântat pe Dumnezeul cel îndurător și au prins curaj, fiind pregătiți să străpungă nu numai oameni, ci și fiarele cele mai sălbatice și ziduri de fier.
9 Și toți împreună au binecuvântat pe milostivul Dumnezeu și s-au întărit cu inimile, fiind gata a năvăli nu numai asupra oamenilor, ci și asupra fiarelor sălbatice și a zidurilor de fier.
10 Înaintau în linie de luptă împreună cu aliatul [venit] din cer, întrucât Domnul se îndurase de ei.
10 Deci, apropiindu-se cu bună rânduială, având ajutor pe Domnul cel din car, Care Se milostivea spre ei,
11 Năpustindu-se ca niște lei asupra dușmanilor, au doborât la pământ unsprezece mii [de pedestrași], o mie șase sute de călăreți, iar pe ceilalți i-au pus pe fugă.
11 Și ca niște lei năvălind asupra vrăjmașilor, au doborât la pământ din ei unsprezece mii de pedestrași, precum și o mie șase sute de călăreți.
12 Cei mai mulți dintre ei au scăpat cu răni și dezbrăcați; însuși Lýsias a scăpat fugind în chip rușinos.
12 Și pe toți i-au pus pe fugă și mai mulți dintre ei răniți, goi au scăpat și însuși Lisias a scăpat fugind cu ocară.
13 Dar cum nu era lipsit de minte, s-a gândit la înfrângerea care i s-a întâmplat și a înțeles că evreii sunt de neînvins, pentru că Dumnezeul cel puternic este aliatul lor.
13 Și pentru că nu era lipsit de minte, chibzuind asupra înjosirii ce i s-a făcut și socotind că Evreii sunt nebiruiți, pentru că Atotputernicul Dumnezeu le ajută,
14 Le-a trimis mesageri ca să se înțeleagă în toate cele drepte, [garantându-le] că-l va convinge și-l va constrânge pe rege să le fie prieten.
14 Trimițând la ei, a făgăduit că toate cele drepte le va primi și că și pe rege îl va îndupleca să le fie prieten.
15 Macabéul a fost de acord cu toate câte le propunea Lýsias, gândindu-se la ce era de folos tuturor. Și toate cele pe care Macabéul i le trimisese lui Lýsias în scris cu privire la iudei au fost aprobate de rege.
15 Și a ascultat Macabeu de rugăciunile lui Lisias, în toate purtând grijă de cele de folos; căci câte a cerut Macabeu lui Lisias prin scrisori în privința Iudeilor, regele le-a îngăduit.
16 Scrisoarea pe care Lýsias le-a trimis-o iudeilor era scrisă astfel: „Lýsias, mulțimii iudeilor, sănătate!
16 Iar cărțile cele scrise de Lisias Iudeilor erau astfel: «Lisias, mulțimii Iudeilor, bucurie.
17 Ioán și Abesalóm, trimișii voștri, mi-au înmânat înscrisul de mai jos și m-au rugat cu privire la cele cuprinse în el.
17 Ioan și Abesalom, pe care voi i-ați trimis, dând scrisorile cele de la voi, au cerut să împlinesc cele scrise în ele.
18 Cele care trebuiau să-i fie transmise regelui, i le-am făcut cunoscute, iar el a fost de acord cu ceea ce se cuvenea.
18 Deci câte se cădeau a se arăta regelui, am arătat, și cele ce s-au întâmplat le-a iertat.
19 Dacă veți păstra bunăvoință față de treburile [țării], mă voi strădui și pe mai departe să fiu în slujba binelui vostru.
19 Deci de veți păzi bunăvoința față de stăpânire, și de aici înainte mă voi nevoi a mă face pricină de bunătăți pentru voi.
20 Cât despre acestea și despre detalii, am dat porunci și alor voștri și alor mei să discute cu voi.
20 Și pentru acestea am poruncit și acestora și celor de la mine trimiși, cu de-amănuntul să vă vorbească.
21 Fiți sănătoși! Anul o sută patruzeci și opt, ziua a douăzeci și patra a lui Dioscór”.
21 Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, a lunii lui Distros, ziua a douăzeci și patra».
22 Scrisoarea regelui avea acest conținut: „Regele Antióh, fratelui Lýsias, sănătate!
22 Iar epistola regelui cuprindea acestea: «Regele Antioh fratelui Lisias bucurie.
23 După ce tatăl nostru s-a mutat la zei, voind noi ca [toți] cei din regat să fie liniștiți ca să se poată ocupa de cele ale lor,
23 După ce tatăl nostru s-a mutat între zei, noi vrem ca acei de sub cârmuirea noastră să fie netulburați întru a lor purtare de grijă;
24 întrucât am auzit că iudeii nu vor să se supună [hotărârii] tatălui [meu] de a trece la [obiceiurile] grecești, ci își urmează propriul mod de viață, cer să li se permită datinile proprii.
24 Auzind că Iudeii n-au voit a asculta de tatăl meu, ca să treacă la obiceiurile elinești, ci mai bine voiesc să-și țină legea lor, iar acum se roagă de noi, ca să-i îngăduim să-și țină legea lor,
25 Deoarece vrem ca acest neam să fie în afara oricărei tulburări, am hotărât să li se dea înapoi templul și să trăiască după obiceiurile strămoșilor lor.
25 Voind noi ca și neamul acesta să fie fără tulburare, am judecat ca și templul să li se întoarcă și să petreacă după obiceiurile strămoșilor lor.
26 Așadar, vei face bine dacă vei trimite la ei și le vei întinde [mâna] dreaptă ca, văzând ei hotărârea noastră, să prindă curaj și să-și petreacă timpul ocupându-se fiecare de ale sale”.
26 Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei și vei încheia pace cu ei, ca știind voia noastră să fie cu inimă bună și veseli să-și isprăvească lucrurile lor».
27 Iar scrisoarea regelui către popor era aceasta: „Regele Antióh, către sfatul bătrânilor iudeilor și către ceilalți iudei, sănătate!
27 Iar Epistola pe care a scris-o regele către neamul Iudeilor era astfel: «Regele Antioh, marelui sfat al Iudeilor și celorlalți Iudei bucurie.
28 Dacă sunteți sănătoși, este ceea ce ne dorim. Și noi suntem sănătoși.
28 De sunteți sănătoși, sunteți precum voim, și noi suntem sănătoși.
29 Meneláu ne-a făcut cunoscut că vreți să vă întoarceți fiecare la ale sale.
29 Arătatu-ne-a Menelau cum că voi voiți a merge în patrie și a fi la ale voastre.
30 Celor care se întorc până la treizeci ale [lunii] Xanticós li se va da [mâna] dreaptă cu aprobare.
30 Drept aceea, celor care se vor întoarce până în treizeci de zile ale lunii Xantic, le dăm liberă voie,
31 Iudeii să se folosească de mâncărurile lor și de legile lor ca mai înainte și nimeni dintre ei să nu fie tulburat în niciun fel pentru [vreo greșeală] făcută din neștiință.
31 Ca Iudeii să-și țină bucatele și legile lor ca și mai înainte, și nimeni dintre ei nici o supărare să nu aibă pentru cele ce prin neștiință s-au făcut.
32 L-am trimis la voi pe Meneláu ca să vă liniștească.
32 Și am trimis și pe Menelau să vă mângâie.
33 Fiți sănătoși! Anul o sută patruzeci și opt, ziua a cincisprezecea a [lunii] Xanticós”.
33 Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic».
34 Le-au trimis și románii o scrisoare care avea următorul [conținut]: „Quíntus Mémmius și Títus Maníus, trimișii románilor, către poporul iudeilor, sănătate!
34 Trimis-au și Romanii la ei carte așa scrisă: «Quintus Memius, și Titus Manlius, împuterniciții Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie!
35 Cât despre cele pe care vi le-a permis Lýsias, ruda regelui, vi le permitem și noi.
35 Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a îngăduit, și noi le îngăduim.
36 Cele pe care a hotărât să le înainteze regelui, cercetați-le și trimiteți imediat pe cineva ca să le prezentăm [regelui] așa cum este bine pentru voi, căci noi vom merge la Antiohía!
36 Iar pentru cele ce a judecat să se supună împăratului, trimiteți pe cineva îndată, după ce veți fi cercetat toată pricina, ca să înfățișăm totul împăratului precum voiți voi, fiindcă noi venim la Antiohia.
37 De aceea, grăbiți-vă să trimiteți câțiva ca să știm și noi care este părerea voastră!
37 Drept aceea, grăbiți și trimiteți pe careva, ca și noi să știm ce voiți.
38 Fiți sănătoși! Anul o sută patruzeci și opt, ziua a cincisprezecea a [lunii] Xanticós”.
38 Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic».
