1 În anul o sută patruzeci și nouă au aflat cei care erau cu Iuda că vine Antioh Eupator cu mulțime asupra Iudeii.
2 Și împreună cu el venea și Lisias epitropul, care era mai mare peste treburile tării, fiecare având oștire elinească: pedestrași o sută și zece mii, călăreți cinci mii trei sute, elefanți douăzeci și doi și trei sute de care de război purtătoare de seceri.
3 Și s-a întovărășit cu ei și Menelau și cu multă înșelăciune îndemna pe Antioh, nu la izbăvirea patriei gândind, ci nădăjduind că-l va pune căpetenie.
4 Ci împăratul împăraților a întărâtat mânia lui Antioh asupra celui păcătos, și arătând Lisias că acesta este pricina tuturor răutăților, a poruncit, precum este obiceiul într-acel loc, să-l piardă, ducându-l în Bereea.
5 Și era în locul acela un turn de cincizeci de coți înalt plin cu cenușă, și acesta avea o unealtă cu meșteșug făcută de se pleca în toate părțile și aluneca în cenușă.
6 Aici se aruncau toți cei care erau furi de cele sfinte sau vinovați cu alte răutăți mari.
7 Cu această moarte s-a întâmplat a muri nelegiuitul Menelau, neînvrednicindu-se nici de înmormântare.
8 Pe bună dreptate, fiindcă multe păcate făcuse asupra jertfelnicului, ale cărui foc și cenușă erau curate și tocmai în cenușă și-a găsit moartea.
9 Iar regele venea cu gânduri barbare, ca să facă Iudeilor mai mari rele decât s-au făcut în zilele tatălui său.
10 Și aflând Iuda acestea, a poruncit poporului să se roage Domnului, ziua și noaptea ca, precum alteori, așa și acum să ajute
11 Celor care erau să fie lipsiți de lege, de patrie și de sfântul locaș, iar pe poporul, care nu de multă vreme își venise în fire, să nu-l lase să fie supus neamurilor celor hulitoare.
12 Și toți împreună făcând aceasta și rugând pe milostivul Dumnezeu cu plângere și cu ajunări și cu cădere la pământ trei zile neîncetat, i-a mângâiat Iuda și le-a poruncit să se gătească.
13 Iar Iuda împreună cu cei mai bătrâni s-a sfătuit ca, mai înainte de a intra oștirea regelui în Iudeea și de a birui Ierusalimul, să le iasă înainte și cu ajutorul Domnului să hotărască lucrul.
14 Deci, încredințându-se purtării de grijă a Celui care a făcut lumea și îndemnând pe cei care erau cu el ca bărbătește să se nevoiască până la moarte pentru legi, pentru templul Domnului, pentru cetate, pentru patrie și pentru datină, și-a pus tabăra împrejurul Modeinului.
15 Și dând la ai săi cuvântul de taină: «Domnul este izbânda noastră», cu voinici preabuni aleși a lovit noaptea tabăra regească și a omorât ca la vreo patru mii de bărbați și pe cel care era mai mare peste elefanți cu toți ai săi.
16 Mai pe urmă, după ce a umplut tabăra de frică și de tulburare, s-a întors cu bine.
17 Aceasta s-a făcut când se lumina de ziuă, ajutându-i ocrotirea Domnului.
18 Iar regele, îndată ce a văzut îndrăznirea Iudeilor, cu meșteșug a ispitit locurile.
19 Și înaintând împotriva Betțurului care era pază tare a Iudeilor, a fost bătut, respins Și păgubit în ostași.
20 Iar Iuda trimitea celor dinăuntru cele trebuitoare.
21 Și un oarecare Rodocos din tabăra Iudeilor a spus vrăjmașilor tainele. Și, cercetându-se, a fost prins și închis.
22 Iar regele a doua oară a stat de vorbă cu cei care erau în Betțur și dându-le sfat de pace, s-a dus și s-a ciocnit cu cei care erau cu Iuda și a fost biruit.
23 Deci aflând că s-ar fi sculat asupră-i la Antiohia Filip, pe care îl lăsase mai-mare peste treburi, s-a tulburat și, rugându-se de Iudei, li s-a supus și a jurat pe toate cele drepte și, împăcându-se, a adus jertfă și a cinstit templul Domnului și locul l-a miluit.
24 Și pe Iuda Macabeul l-a primit bine și l-a făcut cârmuitor de la Ptolemaida până la ținutul Gherar.
25 Apoi, regele a venit de acolo la Ptolemaida, iar locuitorii din Ptolemaida erau nemulțumiți de această înțelegere și voiau să calce legătura făcută cu Iudeii.
26 Atunci a intrat în divan Lisias și a spus tot lucrul și i-a așezat și i-a potolit și i-a făcut cu voie bună. După aceea s-a întors la Antiohia; așa a fost înaintarea și întoarcerea regelui.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În anul o sută patruzeci și nouă, a ajuns [vestea] la cei ai lui Iúda că Antióh Eupátor s-a apropiat cu armatele de Iudéea.
1 În anul o sută patruzeci și nouă au aflat cei care erau cu Iuda că vine Antioh Eupator cu mulțime asupra Iudeii.
2 Cu el era Lýsias, tutorele și [responsabilul] peste treburile [statului]. Fiecare avea o armată grecească de o sută zece mii de pedestrași, cinci mii trei sute de călăreți, douăzeci și doi de elefanți și trei sute de care de luptă dotate cu coase.
2 Și împreună cu el venea și Lisias epitropul, care era mai mare peste treburile tării, fiecare având oștire elinească: pedestrași o sută și zece mii, călăreți cinci mii trei sute, elefanți douăzeci și doi și trei sute de care de război purtătoare de seceri.
3 Lor li s-a alăturat Meneláu, care, cu multă prefăcătorie, îl încuraja pe Antióh nu pentru salvarea patriei, ci gândind că își va redobândi funcția.
3 Și s-a întovărășit cu ei și Menelau și cu multă înșelăciune îndemna pe Antioh, nu la izbăvirea patriei gândind, ci nădăjduind că-l va pune căpetenie.
4 Dar Regele regilor a stârnit mânia lui Antióh împotriva nelegiuitului, iar Lýsias a arătat că el este cauza tuturor relelor și a poruncit să fie dus la Beréea și să fie ucis după cum este obiceiul locului.
4 Ci împăratul împăraților a întărâtat mânia lui Antioh asupra celui păcătos, și arătând Lisias că acesta este pricina tuturor răutăților, a poruncit, precum este obiceiul într-acel loc, să-l piardă, ducându-l în Bereea.
5 Este în acel loc un turn de cincizeci de coți plin cu cenușă. Acesta avea un mecanism circular care arunca de peste tot în cenușă.
5 Și era în locul acela un turn de cincizeci de coți înalt plin cu cenușă, și acesta avea o unealtă cu meșteșug făcută de se pleca în toate părțile și aluneca în cenușă.
6 Acolo era dus orice vinovat de sacrilegiu sau cel care a comis vreo faptă foarte gravă; și toți îl împingeau ca să-l facă să piară.
6 Aici se aruncau toți cei care erau furi de cele sfinte sau vinovați cu alte răutăți mari.
7 Astfel s-a întâmplat să moară nelegiuitul Meneláu, pentru a nu fi așezat în pământ.
7 Cu această moarte s-a întâmplat a muri nelegiuitul Menelau, neînvrednicindu-se nici de înmormântare.
8 Pe bună dreptate, căci săvârșise multe păcate împotriva altarului al cărui foc și a cărui cenușă erau curate. Și și-a găsit moartea în cenușă.
8 Pe bună dreptate, fiindcă multe păcate făcuse asupra jertfelnicului, ale cărui foc și cenușă erau curate și tocmai în cenușă și-a găsit moartea.
9 Regele înainta cu gânduri barbare spre a le da iudeilor să vadă [nenorociri] mai mari decât cele pe care le făcuse tatăl său.
9 Iar regele venea cu gânduri barbare, ca să facă Iudeilor mai mari rele decât s-au făcut în zilele tatălui său.
10 Iúda a aflat acestea și a poruncit mulțimii să-l invoce pe Domnul ziua și noaptea ca să le vină în ajutor ca altădată celor care erau pe punctul să piardă legea, patria și templul cel sfânt.
10 Și aflând Iuda acestea, a poruncit poporului să se roage Domnului, ziua și noaptea ca, precum alteori, așa și acum să ajute
11 Și să nu permită ca acest popor, care de curând se revigorase, să cadă iar în mâinile neamurilor ticăloase.
11 Celor care erau să fie lipsiți de lege, de patrie și de sfântul locaș, iar pe poporul, care nu de multă vreme își venise în fire, să nu-l lase să fie supus neamurilor celor hulitoare.
12 După ce au făcut toți împreună același lucru și l-au implorat pe Domnul cel milostiv cu plânsete, cu post și prostrați [la pământ] timp de trei zile fără încetare, Iúda i-a încurajat și le-a poruncit să stea lângă el.
12 Și toți împreună făcând aceasta și rugând pe milostivul Dumnezeu cu plângere și cu ajunări și cu cădere la pământ trei zile neîncetat, i-a mângâiat Iuda și le-a poruncit să se gătească.
13 Apoi, el a stat la sfat cu bătrânii și a hotărât să nu aștepte ca armata regelui să năvălească în Iudéea și să pună stăpânire pe cetate, ci să pornească și să hotărască lucrurile cu ajutorul lui Dumnezeu.
13 Iar Iuda împreună cu cei mai bătrâni s-a sfătuit ca, mai înainte de a intra oștirea regelui în Iudeea și de a birui Ierusalimul, să le iasă înainte și cu ajutorul Domnului să hotărască lucrul.
14 Încredințând soarta Creatorului lumii, i-a îndemnat pe ai săi să lupte cu vitejie până la moarte pentru legi, templu, cetate, patrie și obiceiuri și și-a așezat armata aproape de Modiín.
14 Deci, încredințându-se purtării de grijă a Celui care a făcut lumea și îndemnând pe cei care erau cu el ca bărbătește să se nevoiască până la moarte pentru legi, pentru templul Domnului, pentru cetate, pentru patrie și pentru datină, și-a pus tabăra împrejurul Modeinului.
15 Dându-le alor săi [cuvântul] de ordine: „Victoria lui Dumnezeu”, a năvălit noaptea, împreună cu cei mai buni tineri aleși, asupra cortului regesc și a ucis cam la două mii de oameni; a străpuns elefantul cel mai mare împreună cu cel care îl conducea.
15 Și dând la ai săi cuvântul de taină: «Domnul este izbânda noastră», cu voinici preabuni aleși a lovit noaptea tabăra regească și a omorât ca la vreo patru mii de bărbați și pe cel care era mai mare peste elefanți cu toți ai săi.
16 La sfârșit, după ce au umplut tabăra de spaimă și de derută, s-au întors victorioși.
16 Mai pe urmă, după ce a umplut tabăra de frică și de tulburare, s-a întors cu bine.
17 Aceasta s-a întâmplat la ivirea zorilor datorită ajutorului cu care Domnul îl protejase [pe Iúda].
17 Aceasta s-a făcut când se lumina de ziuă, ajutându-i ocrotirea Domnului.
18 Când regele a simțit curajul iudeilor, a încercat să cucerească locurile [lor] prin viclenie.
18 Iar regele, îndată ce a văzut îndrăznirea Iudeilor, cu meșteșug a ispitit locurile.
19 S-a apropiat de Baitsúr, o puternică fortăreață a iudeilor, dar a fost respins, lovit și înfrânt.
19 Și înaintând împotriva Betțurului care era pază tare a Iudeilor, a fost bătut, respins Și păgubit în ostași.
20 Iúda le-a trimis celor dinăuntrul [fortăreței] cele necesare.
20 Iar Iuda trimitea celor dinăuntru cele trebuitoare.
21 Dar un oarecare Rodocós din tabăra iudeilor le-a dezvăluit dușmanilor tainele; a fost căutat, prins și închis.
21 Și un oarecare Rodocos din tabăra Iudeilor a spus vrăjmașilor tainele. Și, cercetându-se, a fost prins și închis.
22 Dar regele a stat iar de vorbă cu cei din Baitsúr, le-a întins dreapta, a primit-o [de la ei], a plecat, s-a năpustit asupra celor care erau cu Iúda, dar a fost înfrânt.
22 Iar regele a doua oară a stat de vorbă cu cei care erau în Betțur și dându-le sfat de pace, s-a dus și s-a ciocnit cu cei care erau cu Iuda și a fost biruit.
23 [Regele] a aflat că Fílip, pe care-l lăsase la Antiohía [responsabil] peste treburile [statului], se răsculase. S-a tulburat, i-a chemat pe iudei și a recunoscut înfrângerea; a jurat că le va împlini toate cele drepte. A adus jertfă, a cinstit templul și a fost generos cu locul [sfânt].
23 Deci aflând că s-ar fi sculat asupră-i la Antiohia Filip, pe care îl lăsase mai-mare peste treburi, s-a tulburat și, rugându-se de Iudei, li s-a supus și a jurat pe toate cele drepte și, împăcându-se, a adus jertfă și a cinstit templul Domnului și locul l-a miluit.
24 L-a salutat pe Macabéu și l-a pus strateg pe Heghemonídes, de la Ptolemáis până la [ținutul] gherénilor.
24 Și pe Iuda Macabeul l-a primit bine și l-a făcut cârmuitor de la Ptolemaida până la ținutul Gherar.
25 Apoi a venit la Ptolemáis, iar cei din Ptolemáis erau nemulțumiți de înțelegerea încheiată. Erau furioși și au voit să-i încalce hotărârile.
25 Apoi, regele a venit de acolo la Ptolemaida, iar locuitorii din Ptolemaida erau nemulțumiți de această înțelegere și voiau să calce legătura făcută cu Iudeii.
26 Lýsias a urcat la tribună și le-a apărat cât a putut. I-a convins, i-a îmblânzit, i-a îmbunat și apoi a plecat la Antiohía.
Așa s-au petrecut venirea și plecarea regelui.
26 Atunci a intrat în divan Lisias și a spus tot lucrul și i-a așezat și i-a potolit și i-a făcut cu voie bună. După aceea s-a întors la Antiohia; așa a fost înaintarea și întoarcerea regelui.
