1 Când sfânta cetate cu toată pacea se locuia, și legile foarte bine se păzeau pentru evlavia lui Onia arhiereul și ura împotriva răutății,
2 S-a întâmplat că înșiși regii au cinstit locul acesta și templului i-au trimis daruri foarte bune,
3 Atât încât chiar și Seleuc, regele Asiei, a dat din veniturile sale toate cheltuielile la slujbele cele de obște ale jertfelor.
4 Și un oarecare Simon, din neamul lui Veniamin, fiind pus ispravnic al templului Domnului, s-a certat cu arhiereul pentru treburile târgului din cetate.
5 Și neputând birui pe Onia, a mers la Apoloniu, feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea era cârmuitor în Cele-Siria și în Fenicia,
6 Și i-a spus cum că vistieria sa din Ierusalim este plină de nenumărați bani, căci mulțimea banilor ce se adună din biruri este nenumărată și fără legătură cu ce se cheltuiește la jertfe, și s-ar putea ca aceste comori să vină sub puterea regelui.
7 Și întâlnindu-se Apoloniu cu regele, l-a înștiințat de banii despre care i s-a spus, iar el, chemând pe Eliodor, care era mai mare peste bani, l-a trimis și i-a poruncit să aducă banii mai sus pomeniți.
8 Și Eliodor îndată a pornit la călătorie, însă dând veste că merge în cetățile Cele-Siriei și ale Feniciei, iar cu fapta plinind porunca regelui.
9 Și după ce a sosit la Ierusalim, a fost primit cu cinste de arhiereul cetății, și a spus de înștiințarea aceea, și i-a arătat pentru ce pricină a venit, și a întrebat de sunt adevărate acestea.
10 Iar arhiereul a arătat că bogățiile sunt pentru văduve și pentru săraci,
11 Iar o seamă sunt și ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte de cinste; iar nu precum a făcut pâra necredinciosul Simon; dacă se scad toate aceste bogății, toți banii sunt patru sute de talanți de argint și două sute de aur.
12 Și cum că strâmbătate se face celor care au încredințat lucrurile lor sfințeniei locului aceluia și templului Domnului, care în toată lumea se cinstește pentru mărirea și sfințenia lui. Aceea nicidecum nu poate să fie.
13 Iar Eliodor, potrivit poruncilor împărătești ce avea, a zis că acelea în vistieria domnească trebuie să fie duse.
14 Dar într-o zi, când el s-a dus să vadă cu de-amănuntul vistieria templului, s-a făcut mare zarvă în toată cetatea.
15 Preoții îmbrăcați cu veșmintele cele sfințite, căzând înaintea altarului, chemau din cer pe Cel care a dat legea pentru punerile acestea, ca să păzească întregi banii celor care îi încredințaseră acolo.
16 Și oricine vedea fața arhiereului nu putea să nu se mâhnească adânc în inima lui, că vederea lui și schimbarea feței arăta necazul cel dinăuntru al sufletului lui.
17 Că se revărsase peste omul acela oarecare temere și groază a trupului, din care cei care vedeau cunoșteau durerea din inima lui.
18 Iar alții din case alergau cu grămada spre rugăciunea obștească, ca să nu ajungă locul cel sfânt spre defăimare.
19 Și femeile, încinse pe sub sâni cu saci de pocăință, umpleau căile, iar fecioarele, care erau închise în casă, unele alergau la porți, unele la ziduri și altele se plecau pe ferestre.
20 Și toate cu mâinile ridicate spre cer se rugau.
21 Și era jalnică privire, cum cădea mulțimea amestecată și, în necaz mare fiind arhiereul, aștepta ce avea să fie.
22 Aceștia dar se rugau Atotputernicului Dumnezeu, ca bogățiile încredințate întregi și cu toată siguranța, să se păzească pentru cei care le-au încredințat.
23 Iar Eliodor vrând să îndeplinească porunca, fiind cu ostașii la vistierie,
24 Domnul părinților și Stăpânul a toată puterea a făcut o minunată arătare, încât toți cei ce îndrăzniseră să vină, spăimântându-se de puterea lui Dumnezeu, au leșinat și s-au înfricoșat.
25 Că li s-a arătat un cal care avea pe el un călăreț groaznic și era împodobit cu foarte frumos acoperământ și, pornindu-se iute, a lovit pe Eliodor cu copitele cele dinainte; iar cel care ședea pe cal se vedea având arme de aur.
26 Și încă alți doi tineri s-au arătat înaintea lui, puternici foarte, strălucind de mărire și cu îmbrăcăminte luminoasă, care, stând de amândouă părțile, neîncetat îl băteau cu multe lovituri, copleșindu-l.
27 Și fără de veste, căzând Eliodor pe pământ și cu mult întuneric împresurându-se, l-au apucat și l-au pus într-o lectică.
28 Pe cel care cu puțin mai înainte cu mulți alergători și ostași a intrat în mai sus-arătata vistierie, l-au dus, neputând avea nici un ajutor de la arme.
29 Aievea cunoscând puterea lui Dumnezeu, și Dumnezeu lucrând așa, acela zăcea mut și lipsit de toată nădejdea de mântuire.
30 Iar aceia binecuvântau pe Domnul, Cel care a mărit locul Său și templul Său, care cu puțin mai înainte fusese plin de frică și de tulburare iar când S-a arătat Domnul Atotțiitorul, s-a umplut de veselie și de bucurie.
31 Și unii dintr-ai lui Eliodor curând s-au rugat lui Onia ca să cheme pe Cel Preaînalt și să dăruiască viața celui care zăcea în ghearele morții.
32 Atunci, temându-se arhiereul ca nu cumva să socotească regele că Iudeii au făcut ceva vicleșug asupra lui Eliodor, a adus jertfă pentru izbăvirea omului.
33 Și după ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăși s-au arătat lui Eliodor cu aceleași haine îmbrăcați și, stând, au zis: «Multă mulțumire să aduci lui Onia arhiereul că pentru el ți-a dăruit Domnul viață.
34 Iar tu din cer fiind bătut, spune la toți puterea cea prea mare a lui Dumnezeu». Și după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuți.
35 Iar Eliodor aducând jertfă Domnului și făgăduințe foarte mari făcând Celui care i-a dăruit viața, și mulțumind lui Onia, s-a întors la rege,
36 Mărturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, pe care le-a văzut.
37 Și regele, întrebând pe Eliodor cine ar fi vrednic, care să se mai trimită odată în Ierusalim, el a răspuns:
38 «De ai pe cineva vrăjmaș sau pânditor domniei tale, trimite-l pe acela acolo și bătut îl vei primi, chiar de va scăpa; pentru că în locul acela este cu adevărat puterea lui Dumnezeu.
39 Că Cel care locuiește în cer este privitor și ajutător locului aceluia, și pe cei care vin ca să facă rău, îi bate și îi pierde».
40 Și așa s-a întâmplat cu Eliodor și cu paza vistieriei.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când locuitorii Cetății Sfinte trăiau în deplină pace și păzeau cât mai bine legile datorită evlaviei marelui preot Onías și a urii sale față de rău,
1 Când sfânta cetate cu toată pacea se locuia, și legile foarte bine se păzeau pentru evlavia lui Onia arhiereul și ura împotriva răutății,
2 se întâmpla că și regii onorau locul [sfânt] și cinsteau templul cu daruri mărețe,
2 S-a întâmplat că înșiși regii au cinstit locul acesta și templului i-au trimis daruri foarte bune,
3 așa încât și Seleúcus, regele Asiei, se îngrijea să trimită din bunurile sale tot ce era necesar pentru cheltuielile slujirii sacrificiilor.
3 Atât încât chiar și Seleuc, regele Asiei, a dat din veniturile sale toate cheltuielile la slujbele cele de obște ale jertfelor.
4 Un oarecare Simon din tribul lui Beniamín, stabilit administrator al templului, nu s-a înțeles cu marele preot cu privire la piețele din cetate.
4 Și un oarecare Simon, din neamul lui Veniamin, fiind pus ispravnic al templului Domnului, s-a certat cu arhiereul pentru treburile târgului din cetate.
5 Neputând să se impună asupra lui Onías, a mers la Apolónius din Tars, care în timpul acela era strateg al Celesíriei și al Feníciei.
5 Și neputând birui pe Onia, a mers la Apoloniu, feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea era cârmuitor în Cele-Siria și în Fenicia,
6 I-a relatat că vistieria din Ierusalím este plină de bogății de nedescris, încât mulțimea banilor nu poate fi numărată, că aceștia sunt cu mult peste necesitățile jertfelor și că toate pot ajunge în stăpânirea regelui.
6 Și i-a spus cum că vistieria sa din Ierusalim este plină de nenumărați bani, căci mulțimea banilor ce se adună din biruri este nenumărată și fără legătură cu ce se cheltuiește la jertfe, și s-ar putea ca aceste comori să vină sub puterea regelui.
7 Apolónius s-a întâlnit cu regele și i-a dezvăluit despre bogățiile care-i fuseseră făcute cunoscute; regele l-a ales pe Heliodór, care era [responsabil] peste lucrări, și l-a trimis dându-i porunci să aducă bogăția despre care s-a vorbit înainte.
7 Și întâlnindu-se Apoloniu cu regele, l-a înștiințat de banii despre care i s-a spus, iar el, chemând pe Eliodor, care era mai mare peste bani, l-a trimis și i-a poruncit să aducă banii mai sus pomeniți.
8 Heliodór a plecat imediat în călătorie, în aparență pentru a vizita cetățile Celesíriei și Feníciei, dar de fapt pentru a împlini ce-i poruncise regele.
8 Și Eliodor îndată a pornit la călătorie, însă dând veste că merge în cetățile Cele-Siriei și ale Feniciei, iar cu fapta plinind porunca regelui.
9 Când a ajuns la Ierusalím și a fost primit cu bucurie de marele preot al cetății, i-a spus acestuia ce i se dezvăluise și pentru ce venise. Apoi l-a întrebat dacă așa stau lucrurile cu adevărat.
9 Și după ce a sosit la Ierusalim, a fost primit cu cinste de arhiereul cetății, și a spus de înștiințarea aceea, și i-a arătat pentru ce pricină a venit, și a întrebat de sunt adevărate acestea.
10 Însă marele preot i-a explicat că sunt depozitele văduvelor și ale orfanilor.
10 Iar arhiereul a arătat că bogățiile sunt pentru văduve și pentru săraci,
11 O parte este a lui Hircán, [fiul] lui Tobía, un bărbat de rang foarte înalt, așa că nelegiuitul Simon mințise: sunt cu totul patru sute de talánți de argint și două sute de aur;
11 Iar o seamă sunt și ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte de cinste; iar nu precum a făcut pâra necredinciosul Simon; dacă se scad toate aceste bogății, toți banii sunt patru sute de talanți de argint și două sute de aur.
12 că nu se cuvine să fie nedreptățiți cei care au avut încredere în sfințenia locului, în seriozitatea și inviolabilitatea unui templu cinstit de toată lumea.
12 Și cum că strâmbătate se face celor care au încredințat lucrurile lor sfințeniei locului aceluia și templului Domnului, care în toată lumea se cinstește pentru mărirea și sfințenia lui. Aceea nicidecum nu poate să fie.
13 Însă Heliodór, pentru că avea porunci de la rege, a spus că acestea trebuie luate pentru [vistieria] regească.
13 Iar Eliodor, potrivit poruncilor împărătești ce avea, a zis că acelea în vistieria domnească trebuie să fie duse.
14 Au fixat o zi în care să intre și să organizeze calcularea [lucrurilor din vistierie]. Dar a fost o mare agitație în toată cetatea.
14 Dar într-o zi, când el s-a dus să vadă cu de-amănuntul vistieria templului, s-a făcut mare zarvă în toată cetatea.
15 Atunci, preoții s-au aruncat înaintea altarului în veșminte preoțești și strigau către cer – care făcuse legea pentru ce era depozitat – să păstreze neatinși [banii] pentru cei care-i depuseseră.
15 Preoții îmbrăcați cu veșmintele cele sfințite, căzând înaintea altarului, chemau din cer pe Cel care a dat legea pentru punerile acestea, ca să păzească întregi banii celor care îi încredințaseră acolo.
16 Dacă cineva privea înfățișarea marelui preot, rămânea mirat, căci privirea lui și schimbarea culorii feței îi trădau zbuciumul sufletesc.
16 Și oricine vedea fața arhiereului nu putea să nu se mâhnească adânc în inima lui, că vederea lui și schimbarea feței arăta necazul cel dinăuntru al sufletului lui.
17 Frica și tremuratul trupului care-l cuprinsese pe acest om scoteau în evidență, pentru cei care îl vedeau, zbuciumul pe care-l avea în inimă.
17 Că se revărsase peste omul acela oarecare temere și groază a trupului, din care cei care vedeau cunoșteau durerea din inima lui.
18 Din case ieșeau [oamenii] în grupe ca să se roage împreună, pentru că locul era pe punctul să fie disprețuit.
18 Iar alții din case alergau cu grămada spre rugăciunea obștească, ca să nu ajungă locul cel sfânt spre defăimare.
19 Femeile, încinse cu sac pe sub sâni, au umplut străzile. Fecioarele, închise în case, unele alergau la porți, altele la ziduri, altele priveau pe ferestre.
19 Și femeile, încinse pe sub sâni cu saci de pocăință, umpleau căile, iar fecioarele, care erau închise în casă, unele alergau la porți, unele la ziduri și altele se plecau pe ferestre.
20 Toate își întindeau mâinile spre cer făcându-și rugăciunile.
20 Și toate cu mâinile ridicate spre cer se rugau.
21 Ți-era milă [când vedeai] cum cade la pământ mulțimea învălmășită și chinul marelui preot în așteptare.
21 Și era jalnică privire, cum cădea mulțimea amestecată și, în necaz mare fiind arhiereul, aștepta ce avea să fie.
22 Strigau către Domnul cel Atotputernic să le păzească în toată siguranța [bunurile] încredințate de cei care avuseseră încredere.
22 Aceștia dar se rugau Atotputernicului Dumnezeu, ca bogățiile încredințate întregi și cu toată siguranța, să se păzească pentru cei care le-au încredințat.
23 Însă Heliodór ducea la îndeplinire ceea ce hotărâse.
23 Iar Eliodor vrând să îndeplinească porunca, fiind cu ostașii la vistierie,
24 Ajunsese deja aproape de vistierie împreună cu trupa sa de pază când Stăpânul duhurilor și a toată puterea a provocat o arătare măreață, încât toți cei care avuseseră curaj să vină acolo au fost loviți de puterea lui Dumnezeu și au fost învăluiți de spaimă și deznădejde.
24 Domnul părinților și Stăpânul a toată puterea a făcut o minunată arătare, încât toți cei ce îndrăzniseră să vină, spăimântându-se de puterea lui Dumnezeu, au leșinat și s-au înfricoșat.
25 Li s-a arătat un cal înfricoșător, cu o platoșă foarte frumoasă, având pe el un călăreț înfricoșător. S-a repezit și l-a izbit pe Heliodór cu copitele din față. Iar călărețul părea să aibă o armură de aur.
25 Că li s-a arătat un cal care avea pe el un călăreț groaznic și era împodobit cu foarte frumos acoperământ și, pornindu-se iute, a lovit pe Eliodor cu copitele cele dinainte; iar cel care ședea pe cal se vedea având arme de aur.
26 Alți doi tineri i s-au mai arătat [lui Heliodór], uimitori în putere, frumoși în glorie și cu veșminte strălucitoare. Stând de o parte și de alta, aceștia îl biciuiau fără încetare, dându-i multe lovituri.
26 Și încă alți doi tineri s-au arătat înaintea lui, puternici foarte, strălucind de mărire și cu îmbrăcăminte luminoasă, care, stând de amândouă părțile, neîncetat îl băteau cu multe lovituri, copleșindu-l.
27 [Heliodór], căzând dintr-o dată la pământ, a fost cuprins de un întuneric mare. L-au luat și l-au dus pe o targă.
27 Și fără de veste, căzând Eliodor pe pământ și cu mult întuneric împresurându-se, l-au apucat și l-au pus într-o lectică.
28 Pe cel care intrase mai înainte cu mult alai și cu toată garda, acum îl purtau fără vlagă cei care recunoșteau pe față puterea lui Dumnezeu.
28 Pe cel care cu puțin mai înainte cu mulți alergători și ostași a intrat în mai sus-arătata vistierie, l-au dus, neputând avea nici un ajutor de la arme.
29 Prin puterea dumnezeiască el zăcea fără glas și lipsit de orice speranță de scăpare.
29 Aievea cunoscând puterea lui Dumnezeu, și Dumnezeu lucrând așa, acela zăcea mut și lipsit de toată nădejdea de mântuire.
30 [Iudeii] îl binecuvântau pe Domnul, cel care își preamărise în chip minunat lăcașul; templul, care cu puțin înainte era plin de spaimă și de zbucium, acum, la arătarea Stăpânului Atotputernic, se umpluse de bucurie și de veselie.
30 Iar aceia binecuvântau pe Domnul, Cel care a mărit locul Său și templul Său, care cu puțin mai înainte fusese plin de frică și de tulburare iar când S-a arătat Domnul Atotțiitorul, s-a umplut de veselie și de bucurie.
31 Imediat, unii dintre cei apropiați lui Heliodór l-au rugat pe Onías să-l roage pe Cel Preaînalt să-i dăruiască viața lui, care zăcea [dându-și] ultima suflare.
31 Și unii dintr-ai lui Eliodor curând s-au rugat lui Onia ca să cheme pe Cel Preaînalt și să dăruiască viața celui care zăcea în ghearele morții.
32 Marele preot, temându-se ca nu cumva regele să creadă că cineva dintre iudei a atentat împotriva lui Heliodór, a adus o jertfă pentru salvarea bărbatului.
32 Atunci, temându-se arhiereul ca nu cumva să socotească regele că Iudeii au făcut ceva vicleșug asupra lui Eliodor, a adus jertfă pentru izbăvirea omului.
33 În timp ce marele preot făcea ispășirea, cei doi tineri i-au apărut lui Heliodór din nou, înveșmântați și stând [lângă el]; i-au spus să-i aducă multe mulțumiri lui Onías, marele preot, pentru că datorită lui Domnul i-a dăruit viața.
33 Și după ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăși s-au arătat lui Eliodor cu aceleași haine îmbrăcați și, stând, au zis: «Multă mulțumire să aduci lui Onia arhiereul că pentru el ți-a dăruit Domnul viață.
34 „Tu, însă, care ai fost biciuit din cer, vestește tuturor puterea cea mare a lui Dumnezeu!”. Și după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuți.
34 Iar tu din cer fiind bătut, spune la toți puterea cea prea mare a lui Dumnezeu». Și după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuți.
35 Heliodór a adus jertfă Domnului și a făcut multe rugăciuni celui care-l readusese la viață. După ce s-a despărțit prietenește de Onías, a plecat la rege.
35 Iar Eliodor aducând jertfă Domnului și făgăduințe foarte mari făcând Celui care i-a dăruit viața, și mulțumind lui Onia, s-a întors la rege,
36 Dădea mărturie tuturor despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu pe care le văzuse cu ochii săi.
36 Mărturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, pe care le-a văzut.
37 Apoi, când regele l-a întrebat pe Heliodór pe cine ar fi mai potrivit să-l trimită la Ierusalím, el a zis:
37 Și regele, întrebând pe Eliodor cine ar fi vrednic, care să se mai trimită odată în Ierusalim, el a răspuns:
38 „Dacă ai pe cineva dușman și adversar în treburi, trimite-l pe el! Îl vei reprimi biciuit, chiar dacă va scăpa. Căci, cu adevărat, în jurul acelui loc este o putere a lui Dumnezeu!”.
38 «De ai pe cineva vrăjmaș sau pânditor domniei tale, trimite-l pe acela acolo și bătut îl vei primi, chiar de va scăpa; pentru că în locul acela este cu adevărat puterea lui Dumnezeu.
39 Cel care are locuința deasupra cerurilor veghează și ajută locul acela. Iar pe toți cei care se apropie ca să facă rău, îi lovește și îi nimicește.
39 Că Cel care locuiește în cer este privitor și ajutător locului aceluia, și pe cei care vin ca să facă rău, îi bate și îi pierde».
40 Acestea sunt cele legate de Heliodór și de păstrarea vistieriei.
40 Și așa s-a întâmplat cu Eliodor și cu paza vistieriei.
