1 Într-aceeași vreme s-a întâmplat de s-a întors și Antioh fără de cinste din locurile cele dinspre Persia.
2 Că intrând în Persepolis, s-a apucat a jefui templul de acolo și a asupri cetatea; și alergând mulțimea la arme, l-a biruit și așa s-a întors cu rușine.
3 Iar când era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au întâmplat lui Nicanor și cele ce au fost cu Timotei.
4 Și aprinzându-se de mânie, socotea că și răutatea celor ce l-au gonit pe el să și-o răzbune asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul său să mâne neîncetat, ca să sfârșească mai curând călătoria, silindu-l judecata cea cerească, căci cu trufie a zis: Mormânt Evreilor voi face Ierusalimul îndată ce voi sosi acolo.
5 Iar Atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel i-a lovit cu rană nevindecată și nevăzută, căci, cum a sfârșit cuvântul, l-a apucat nesuferită durere în pântece și amare chinuri ale celor dinlăuntrul lui.2Par 16,9 3Mac 1,23
6 Și suferea pe bună dreptate, căci el cu multe și neauzite munci a chinuit cele dinlăuntru ale altora, iar el nicidecum n-a încetat de la semeția sa.
7 Ci încă și de trufie era plin, de mânie foc suflând asupra Evreilor și, poruncind să grăbească cu mergerea, s-a întâmplat de a căzut din carul care mergea tare și căzătura fiind grea, toate mădularele trupului s-au zdruncinat.
8 Și celui care i se părea că și peste valurile mării împărățește din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, și socotea că va pune în cumpănă munții cei înalți, acum, smerit fiind până ia pământ, într-o lectică era purtat, arătând către toți puterea lui Dumnezeu prin pilda sa.
9 Căci din trupul acestui păgân izvorau viermi vii și, trăind în chinuri și în dureri, cădea de pe el carnea, și de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia, neputând suferi duhoarea.
10 Și pe cel care cu puțin mai înainte i se părea că se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhorii nesuferite.
11 Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulțimea trufiei și a veni întru cunoștința sa, sub bătaia lui Dumnezeu și sub sporul durerilor.
12 Și nici el singur nemaiputând a-și suferi greul miros, aceasta a zis: «Drept este a se supune lui Dumnezeu și cel care este pământean să nu se asemene Lui».
13 Și se ruga nelegiuitul acesta către Stăpânul Care nu voia a-l mai milui, așa zicând:
14 Că și cetatea cea sfântă, la care se grăbea a veni ca să o asemene cu pământul și să o facă mormânt, o va zidi și o va face slobodă.
15 Și pe Evreii, pe care nici de îngropare nu-i socotea vrednici, ci împreună cu pruncii lor să-i lepede să fie mâncare păsărilor și fiarelor, pe toți aceștia întocmai cu Atenienii să-i facă.
16 Și templul cel sfânt, pe care mai înainte îl prădase, cu frumoase daruri să-i împodobească și sfintele vase toate cu mult mai multe să le dea înapoi și cheltuielile care sunt trebuitoare la jertfe, din veniturile lui să le dea.
17 Afară de acestea, că și el se va face evreu și va merge în tot locul cel locuit de oameni, mărturisind puterea lui Dumnezeu.
18 Dar durerile nicidecum nu încetau, pentru că venise asupra lui judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu și, deznădăjduindu-se, a scris Evreilor carte cu rugăciune, astfel:
19 «Bunilor cetățeni Evrei, bucurie multă și sănătate și fericire, regele și căpetenia oștirilor, Antioh.
20 De sunteți sănătoși împreună cu pruncii voștri și ale voastre după voia voastră sunt, foarte bine ne pare, mulțumind prea marelui Dumnezeu cel din cer, întru Care nădăjduiesc.
21 Și eu bolnav zăcând, de cinstea și de bună inima voastră cu dragoste îmi aduc aminte; întorcându-mă de la locurile cele din Persia și căzând în boală grea, am socotit că este bine să mă îngrijesc de bunăstarea voastră.
22 Nu mă deznădăjduiesc de mine, ci mare nădejde am că voi scăpa de boală.
23 Și aducându-mi aminte că și tatăl meu, pe vremurile în care s-a războit în locurile cele de sus, a arătat pe cel care va fi după el,
24 Ca, întâmplându-se ceva neașteptat sau vreo neizbândă, să știe cei din țări cui s-a lăsat domnia și să nu se tulbure.
25 Afară de acestea, văzând că puternicii cei de aproape și vecinii împărăției păzesc vremurile, așteptând să vadă ce se va întâmpla, am pus în scaun pe fiul meu Antioh, pe care de multe ori, când umblam prin țările cele de sus, la cei mai mulți dintre voi îl adeveream și-l întăream, și am scris și lui cele ce mai jos sunt scrise.
26 Deci vă îndemn și vă rog pe voi, ca, aducându-vă aminte de facerile de bine cele de obște și deosebi, fiecare să păzească credința către mine și către fiul meu.
27 Că bună nădejde am că el cu blândețe și cu iubire de oameni, urmând voia mea, va petrece cu voi.
28 Astfel ucigătorul acela de oameni și hulitorul a pătimit, foarte rele chinuri, și așa cum el altora a făcut, cu ticăloasă moarte, în țară străină și în loc muntos, și-a sfârșit viața.
29 Și i-a adus trupul Filip, tovarășul lui, care temându-se de Antioh, fiul lui, s-a dus în Egipt la Ptolomeu Filometor.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cam în acel timp, Antióh s-a întors fără glorie din ținuturile Pérsiei.
1 Într-aceeași vreme s-a întâmplat de s-a întors și Antioh fără de cinste din locurile cele dinspre Persia.
2 Căci fusese în [cetatea] numită Persépolis și încercase să prade templul și să captureze cetatea. Dar, răsculându-se, mulțimile au pus mâna pe arme, iar Antióh, fiind învins de dușmani, a trebuit să fugă cu rușine.
2 Că intrând în Persepolis, s-a apucat a jefui templul de acolo și a asupri cetatea; și alergând mulțimea la arme, l-a biruit și așa s-a întors cu rușine.
3 Pe când se afla la Ecbatána, a aflat cele întâmplate lui Nicanór și celor care erau cu Timotéi.
3 Iar când era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au întâmplat lui Nicanor și cele ce au fost cu Timotei.
4 Cuprins de mânie, se gândea să-i facă pe iudei să plătească pentru răul făcut de cei care-l puseseră pe fugă; de aceea, i-a poruncit celui care conducea carul său să alerge fără încetare pentru a ajunge repede la sfârșitul călătoriei. Însă judecata din cer era deja asupra lui, căci, în trufia lui, spusese: „Voi face Ierusalímul groapă comună pentru iudei când voi ajunge acolo”.
4 Și aprinzându-se de mânie, socotea că și răutatea celor ce l-au gonit pe el să și-o răzbune asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul său să mâne neîncetat, ca să sfârșească mai curând călătoria, silindu-l judecata cea cerească, căci cu trufie a zis: Mormânt Evreilor voi face Ierusalimul îndată ce voi sosi acolo.
5 Dar Domnul care vede toate, Dumnezeul lui Israél, l-a lovit cu o boală nevăzută și incurabilă: de îndată ce a spus cuvântul [acesta], l-a cuprins o durere fără leac în măruntaie însoțită de groaznice chinuri lăuntrice.
5 Iar Atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel i-a lovit cu rană nevindecată și nevăzută, căci, cum a sfârșit cuvântul, l-a apucat nesuferită durere în pântece și amare chinuri ale celor dinlăuntrul lui.
6 Era întru-totul drept, pentru că torturase măruntaiele altora cu multe și ciudate chinuri.
6 Și suferea pe bună dreptate, căci el cu multe și neauzite munci a chinuit cele dinlăuntru ale altora, iar el nicidecum n-a încetat de la semeția sa.
7 Însă el nu-și potolea în niciun fel mândria, ba chiar se umplea mai mult de trufie, suflând focul furiei împotriva iudeilor și poruncind să grăbească mersul. Deodată a căzut din carul care gonea cu zgomot, iar căzătura a fost atât de puternică, încât și-a zdrobit toate mădularele trupului.
7 Ci încă și de trufie era plin, de mânie foc suflând asupra Evreilor și, poruncind să grăbească cu mergerea, s-a întâmplat de a căzut din carul care mergea tare și căzătura fiind grea, toate mădularele trupului s-au zdruncinat.
8 El, care mai înainte credea că poruncește [până și] valurilor mării, din cauza unei aroganțe omenești, și-și închipuia că pune pe cântar înălțimile munților, zăcea pe pământ și a fost așezat pe o targă, arătând tuturor puterea evidentă a lui Dumnezeu.
8 Și celui care i se părea că și peste valurile mării împărățește din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, și socotea că va pune în cumpănă munții cei înalți, acum, smerit fiind până ia pământ, într-o lectică era purtat, arătând către toți puterea lui Dumnezeu prin pilda sa.
9 Din trupul acelui nelegiuit colcăiau viermi și, fiind încă viu, în dureri și chinuri, carnea cădea de pe el; iar din cauza duhorii sale, toată armata avea greață de putreziciune.
9 Căci din trupul acestui păgân izvorau viermi vii și, trăind în chinuri și în dureri, cădea de pe el carnea, și de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia, neputând suferi duhoarea.
10 Pe cel care puțin mai înainte credea că poate să culeagă stelele cerului nu mai putea să-l ducă nimeni din cauza duhorii de nesuferit.
10 Și pe cel care cu puțin mai înainte i se părea că se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhorii nesuferite.
11 Abia acum, doborât, a început să mai modereze din aroganța lui cea mare și să ajungă să-și dea seama de starea lui, deoarece, sub lovitura biciului dumnezeiesc, era hărțuit de chinuri ce sporeau în fiecare clipă.
11 Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulțimea trufiei și a veni întru cunoștința sa, sub bătaia lui Dumnezeu și sub sporul durerilor.
12 Cum nu mai putea răbda propria-i duhoare, a spus: „Este drept să te supui lui Dumnezeu și, muritor fiind, să nu te crezi egal cu el”.
12 Și nici el singur nemaiputând a-și suferi greul miros, aceasta a zis: «Drept este a se supune lui Dumnezeu și cel care este pământean să nu se asemene Lui».
13 Însă acest ticălos se ruga Domnului – care nu avea să se îndure de el –, spunând
13 Și se ruga nelegiuitul acesta către Stăpânul Care nu voia a-l mai milui, așa zicând:
14 că va lăsa liberă Cetatea Sfântă spre care se grăbea să o radă la pământ și să facă din ea o groapă comună.
14 Că și cetatea cea sfântă, la care se grăbea a veni ca să o asemene cu pământul și să o facă mormânt, o va zidi și o va face slobodă.
15 Iar pe iudei, pe care nu-i considera vrednici nici de mormânt, ci, împreună cu copiii lor, să fie dați păsărilor de pradă și fiarelor, pe toți îi va face egali cu atenienii.
15 Și pe Evreii, pe care nici de îngropare nu-i socotea vrednici, ci împreună cu pruncii lor să-i lepede să fie mâncare păsărilor și fiarelor, pe toți aceștia întocmai cu Atenienii să-i facă.
16 Cât despre templul sfânt, pe care mai înainte îl prădase, îl va împodobi cu cele mai frumoase daruri, va da înapoi toate obiectele sfinte și va plăti cu abundență dintr-ale sale pentru jertfe.
16 Și templul cel sfânt, pe care mai înainte îl prădase, cu frumoase daruri să-i împodobească și sfintele vase toate cu mult mai multe să le dea înapoi și cheltuielile care sunt trebuitoare la jertfe, din veniturile lui să le dea.
17 Ba mai mult, se va face el însuși iudeu și va umbla prin toată lumea locuită vestind puterea lui Dumnezeu.
17 Afară de acestea, că și el se va face evreu și va merge în tot locul cel locuit de oameni, mărturisind puterea lui Dumnezeu.
18 Cum nu i se potoleau nicidecum chinurile, întrucât judecata dreaptă a lui Dumnezeu îl lovise și își pierduse orice speranță cu privire la sine însuși, le-a scris iudeilor scrisoarea de mai jos sub forma unei cereri care avea acest conținut:
18 Dar durerile nicidecum nu încetau, pentru că venise asupra lui judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu și, deznădăjduindu-se, a scris Evreilor carte cu rugăciune, astfel:
19 „Regele și generalul Antióh le urează bunilor cetățeni iudei multă bucurie, sănătate și bunăstare.
19 «Bunilor cetățeni Evrei, bucurie multă și sănătate și fericire, regele și căpetenia oștirilor, Antioh.
20 Dacă voi și copiii voștri sunteți bine și dacă cele ale voastre sunt după așteptări, eu mi-am pus speranță în cer.
20 De sunteți sănătoși împreună cu pruncii voștri și ale voastre după voia voastră sunt, foarte bine ne pare, mulțumind prea marelui Dumnezeu cel din cer, întru Care nădăjduiesc.
21 Îmi amintesc de cinstea și bunăvoința voastră față de mine: pe când mă întorceam din ținuturile Pérsiei, căzând într-o boală îngrijorătoare, am socotit urgent să mă îngrijesc de siguranța comună a tuturor.
21 Și eu bolnav zăcând, de cinstea și de bună inima voastră cu dragoste îmi aduc aminte; întorcându-mă de la locurile cele din Persia și căzând în boală grea, am socotit că este bine să mă îngrijesc de bunăstarea voastră.
22 Nu disper pentru starea mea, ba chiar am mari speranțe că voi scăpa de boală.
22 Nu mă deznădăjduiesc de mine, ci mare nădejde am că voi scăpa de boală.
23 Dar considerând că și tatăl meu, când făcea expediții în ținuturile de sus, își desemna urmașul,
23 Și aducându-mi aminte că și tatăl meu, pe vremurile în care s-a războit în locurile cele de sus, a arătat pe cel care va fi după el,
24 pentru ca, dacă s-ar fi întâmplat ceva neprevăzut sau s-ar fi vestit vreo nenorocire, cei din țară, știind cui îi sunt încredințate treburile, să nu se tulbure
24 Ca, întâmplându-se ceva neașteptat sau vreo neizbândă, să știe cei din țări cui s-a lăsat domnia și să nu se tulbure.
25 văzând că cei puternici din apropiere și vecini cu regatul nostru pândesc momentul și așteaptă să vadă ce va urma, l-am lăsat în locul meu ca rege pe Antióh, fiul [meu] pe care de multe ori, având de pornit în grabă spre satrapiile de sus, vi l-am încredințat și recomandat celor mai mulți dintre voi. Iar lui i-am scris cele de mai jos.
25 Afară de acestea, văzând că puternicii cei de aproape și vecinii împărăției păzesc vremurile, așteptând să vadă ce se va întâmpla, am pus în scaun pe fiul meu Antioh, pe care de multe ori, când umblam prin țările cele de sus, la cei mai mulți dintre voi îl adeveream și-l întăream, și am scris și lui cele ce mai jos sunt scrise.
26 Deci, vă rog și vă implor ca, amintindu-vă de binefacerile [mele], toți împreună și fiecare în parte să aveți față de fiul [meu] aceeași bunăvoință ca și față de mine.
26 Deci vă îndemn și vă rog pe voi, ca, aducându-vă aminte de facerile de bine cele de obște și deosebi, fiecare să păzească credința către mine și către fiul meu.
27 Sunt încredințat că el, împlinind această decizie cu blândețe și dragoste de oameni, se va înțelege bine cu voi”.
27 Că bună nădejde am că el cu blândețe și cu iubire de oameni, urmând voia mea, va petrece cu voi.
28 Însă [acest] ucigaș și blasfemator, suferind chinuri foarte mari așa cum i-a chinuit el pe alții, a murit între străini în munți într-un mod jalnic.
28 Astfel ucigătorul acela de oameni și hulitorul a pătimit, foarte rele chinuri, și așa cum el altora a făcut, cu ticăloasă moarte, în țară străină și în loc muntos, și-a sfârșit viața.
29 Fílip, prietenul său apropiat, i-a adus trupul, dar, temându-se de fiul lui, Antióh, a fugit în Egipt la Ptoleméu Filométor.
29 Și i-a adus trupul Filip, tovarășul lui, care temându-se de Antioh, fiul lui, s-a dus în Egipt la Ptolomeu Filometor.
