1 După ce s-au făcut legăturile acestea, Lisias s-a dus la rege; iar Iudeii au început să-și lucreze ogoarele.
2 Însă căpeteniile oștirilor cei care erau pe locurile acelea: Timotei și Apoloniu, fiul lui Geneu, precum și Ieronim și Demofon, și afară de aceștia Nicanor, cârmuitorul Ciprului, nu-i lăsau să petreacă în pace și liniște.
3 Și locuitorii din Iafa răutate ca aceasta au făcut, că au îndemnat pe Iudeii care locuiau cu ei, ca împreună cu femeile și cu pruncii, să intre în corăbiile pregătite de ei, ca și cum nici o vrăjmășie n-ar fi între ei;
4 Dar ei lucrau după sfatul cel de obște al cetății, iar Iudeii primind poftirea ca unii ce voiau să fie în pace, și neavând nici o bănuială, mergând cu corăbiile au fost înecați, fiind ei în număr ca la două sute.
5 Aflând Iuda răutatea ce s-a făcut celor din neamul său, poruncind bărbaților celor care erau cu sine,
6 Și chemând pe Judecătorul cel drept, Dumnezeu, a mers asupra ucigătorilor fraților săi și a aprins noaptea portul și corăbiile le-a ars, și pe cei care fugiseră acolo i-a omorât.
7 Și orașul fiind închis, s-a întors ca să vină a doua oară, și toată cetatea Iafa de tot să o distrugă.
8 Aflând că și cei din Iamnia vreau să facă la fel Iudeilor care locuiau la ei,
9 Năvălind asupra locuitorilor din Iamnia noaptea, a aprins portul cu corăbiile, încât se vedea lumina flăcării din Ierusalim, de la o depărtare de două sute patruzeci de stadii.
10 Și de acolo mergând nouă stadii, îndreptându-se asupra lui Timotei, au năvălit Arabii asupra lui Iuda ca la cinci mii cinci sute de călăreți.
11 Și făcându-se război tare, și, cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei care erau cu Iuda, și împuținându-se Arabii, s-au rugat de Iuda să facă pace cu ei, făgăduind că-i vor da dobitoace, și întru celelalte îi vor folosi.
12 Iar Iuda, socotind cu adevărat că în multe îi vor fi de folos, le-a dat pace și, primind învoiala cu ei, s-au dus la corturile lor.
13 Apoi Iuda a năvălit și asupra unei cetăți cu pod tare și cu ziduri înconjurată, în care multe feluri de neamuri locuiau și al cărui nume era Caspin.
14 Iar cei dinăuntru nădăjduind în tăria zidurilor și în mulțimea bucatelor ce-și strânseseră, se purtau trufaș, batjocorind pe cei care erau cu Iuda, și blestemându-i și grăind cele ce nu se cuvin.
15 Iar cei care erau cu Iuda, chemând pe puternicul Stăpân al lumii, Care fără de berbeci și fără unelte a surpat zidurile Ierihonului, pe vremea lui Iosua, au năvălit ca niște fiare asupra zidului.Ios 6,19
16 Și cu voia lui Dumnezeu, luând cetatea, măcel cumplit au făcut, încât lacul cel de lângă cetate, care era lat de două stadii, plin de curgerea sângelui se vedea.
17 Și de acolo, mergând șapte sute și cincizeci de stadii, au sosit în Haraca, la cei care se zic Iudei Tubieni.
18 Ci pe Timotei nu l-a apucat în locurile acelea, căci fără de nici o ispravă se întorsese de acolo, lăsând pază de oștire într-un loc foarte tare.
19 Iar Dositei și Sosipatru din căpeteniile care erau cu Iuda Macabeul, mergând, au omorât pe păzitorii cei lăsați de Timotei mai mulți decât zece mii de bărbați.
20 Iar Iuda Macabeul, punându-și în rând oștirea, i-a pus pe ei peste cete și a plecat împotriva lui Timotei care avea cu sine o sută douăzeci de mii de pedestrași și o mie cinci sute de călăreți.
21 Deci, aflând Timotei de venirea lui Iuda, a trimis femeile și pruncii și cealaltă avere la locul ce se chema Carnaim pentru că foarte anevoie se putea înconjura și nu lesne putea să se apropie acela din cauza strâmtorării tuturor locurilor.
22 De la început, când s-a ivit ceata lui Iuda, s-au îngrozit vrăjmașii și s-au înfricoșat de fața Celui care toate le vede și s-au pornit a fugi care cum putea, încât de multe ori ei între ei se vătămau și se tăiau cu ascuțișul săbiilor.
23 Iar Iuda, gonindu-i foarte tare, tăind pe nelegiuiții aceia, a ucis ca la vreo treizeci de mii de bărbați.
24 Iar Timotei a căzut în mâinile oștenilor lui Dositei și ai lui Sosipatru și se ruga cu multe rugăciuni să-l slobozească viu, pentru că el are în mână pe părinții și frații multora dintre Iudei și, dacă el va muri, acelora li se va întâmpla rău.
25 Și cu multe legându-se el înaintea lor, cum că pe toți aceia nevătămați îi va întoarce, l-a slobozit pentru izbăvirea fraților.
26 Iar Iuda mergând împotriva Carnaimului și împotriva templului zeiței Atargatis, a omorât douăzeci și cinci de mii de oameni.
27 Și după fuga și pierderea acestora, a tăbărât Iuda asupra Efronului, care era cetate tare, în care locuia Lisias și mulțime de tot felul de neamuri; iar înaintea zidurilor stau bărbați voinici, care se băteau vitejește. Arme multe și săgeți erau puse acolo.1Mac 5,46
28 Ci chemând pe Cel Puternic, Care cu tărie zdrobește puterea vrăjmașilor, a luat cetatea sub mâinile sale și, din cei care erau înăuntru, a omorât ca vreo douăzeci și cinci de mii.
29 Și mergând de acolo, a năvălit asupra cetății Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la șase sute de stadii;
30 Iar Iudeii, care locuiau acolo, mărturisind dragostea pe care o aveau față de ei Schitopolitenii, și cum că și în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,
31 Iuda și ai săi, mulțumindu-le, i-au îndemnat ca și de aici înainte să fie buni cu neamul Iudeilor, și au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea Cincizecimii.
32 Iar după praznicul Cincizecimii, au pornit împotriva lui Gorgias, mai marele Edomului.
33 Și a ieșit Gorgias cu trei mii de pedeștri și cu patru sute de călăreți,
34 Și bătându-se, s-a întâmplat de au căzut puțini dintre iudei.
35 Iar un oarecare Dositei dintre Tubieni, călăreț și bărbat tare, a prins pe Gorgias și, ținându-l de veșmânt, îl ținea vitejește, vrând viu să-l aducă rob pe blestematul acela; iar unul din călăreții Traci venind asupră-i și lovindu-l peste umăr, Gorgias a scăpat fugind în Mareșa.
36 Iar cei care erau cu Esdris mai mult bătându-se și ostenind, Iuda a chemat pe Domnul să-i fie ajutor și Căpetenie în luptă.
37 Începând în graiul părinților și cu cântări strigând și glas înălțând, fără de veste a năvălit asupra oștirilor lui Gorgias și le-a înfrânt.
38 Apoi, Iuda luând oștirea, s-a dus în cetatea Adulam și, sosind ziua a șaptea, s-a curățit după obicei și a petrecut acolo ziua de odihnă.
39 Iar a doua zi au venit cei care erau cu Iuda, precum a fost rânduit ca să ridice trupurile celor omorâți și să le așeze cu rudeniile în părinteștile morminte.
40 Și a aflat sub hainele fiecăruia din cei morți lucruri închinate idolilor Iamniei, de la care îi oprea legea pe Iudei, și tuturor vădit lucru a fost că pentru atare pricină au căzut aceștia.Dt 7,25
41 Și toți binecuvântând pe Judecătorul cel drept, pe Domnul, Cel care arată cele ascunse,
42 Și întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se șteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulțimea să se păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut.
43 Și strângând bani după numărul bărbaților care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților!
44 Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morți.
45 Și a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
46 Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După ce s-au făcut aceste înțelegeri, Lýsias s-a dus la rege, iar iudéii și-au reluat munca la câmp.
1 După ce s-au făcut legăturile acestea, Lisias s-a dus la rege; iar Iudeii au început să-și lucreze ogoarele.
2 Însă [unii] dintre strategii locului – Timotéi și Apolóniu, [fiul] lui Ghenáios, la fel ca și Ieroním și Demofón și, pe lângă ei, Nicanór, căpetenia ciprioților – nu-i lăsau [pe iudei] să se bucure nici de liniște, nici de odihnă.
2 Însă căpeteniile oștirilor cei care erau pe locurile acelea: Timotei și Apoloniu, fiul lui Geneu, precum și Ieronim și Demofon, și afară de aceștia Nicanor, cârmuitorul Ciprului, nu-i lăsau să petreacă în pace și liniște.
3 Cei din Iópe au săvârșit o nelegiuire mare: i-au chemat pe iudeii care locuiau cu ei în oraș să urce împreună cu femeile și copiii în niște bărci pregătite de ei ca și cum nu ar fi fost nicio dușmănie între ei.
3 Și locuitorii din Iafa răutate ca aceasta au făcut, că au îndemnat pe Iudeii care locuiau cu ei, ca împreună cu femeile și cu pruncii, să intre în corăbiile pregătite de ei, ca și cum nici o vrăjmășie n-ar fi între ei;
4 Pe baza unui decret votat de lumea din oraș, [iudeii] au acceptat propunerea lor pentru a arăta că doreau pacea fără suspiciune. Când au ajuns în larg, [cei din Iópe] i-au scufundat [și s-au înecat] nu mai puțin de două sute.
4 Dar ei lucrau după sfatul cel de obște al cetății, iar Iudeii primind poftirea ca unii ce voiau să fie în pace, și neavând nici o bănuială, mergând cu corăbiile au fost înecați, fiind ei în număr ca la două sute.
5 Iúda, când a aflat de cruzimea săvârșită față de cei de un neam cu el, le-a poruncit bărbaților care erau cu el,
5 Aflând Iuda răutatea ce s-a făcut celor din neamul său, poruncind bărbaților celor care erau cu sine,
6 s-a rugat lui Dumnezeu, judecătorul cel drept, a pornit împotriva ucigașilor fraților săi și, în timpul nopții, a dat foc portului și a ars corăbiile; iar pe cei care fugiseră acolo i-a străpuns.
6 Și chemând pe Judecătorul cel drept, Dumnezeu, a mers asupra ucigătorilor fraților săi și a aprins noaptea portul și corăbiile le-a ars, și pe cei care fugiseră acolo i-a omorât.
7 Cum locul era închis, a plecat [cu gândul] de a se întoarce din nou și de a distruge din temelii toată cetatea celor din Iópe.
7 Și orașul fiind închis, s-a întors ca să vină a doua oară, și toată cetatea Iafa de tot să o distrugă.
8 Când a aflat că și cei din Iámnia plănuiau să facă la fel cu iudeii care locuiau cu ei,
8 Aflând că și cei din Iamnia vreau să facă la fel Iudeilor care locuiau la ei,
9 s-a năpustit asupra lor noaptea, a dat foc portului și flotei, astfel încât strălucirea flăcărilor se vedea până la Ierusalím, la două sute patruzeci de stádii.
9 Năvălind asupra locuitorilor din Iamnia noaptea, a aprins portul cu corăbiile, încât se vedea lumina flăcării din Ierusalim, de la o depărtare de două sute patruzeci de stadii.
10 Când s-au îndepărtat la nouă stádii de acolo, deoarece se îndreptau spre Timotéi, i-au atacat niște arábi, nu mai puțin de cinci mii de pedestrași și cinci sute de călăreți.
10 Și de acolo mergând nouă stadii, îndreptându-se asupra lui Timotei, au năvălit Arabii asupra lui Iuda ca la cinci mii cinci sute de călăreți.
11 Întrucât s-a încins o luptă aprigă și oamenii lui Iúda aveau succes datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, înfrânți, l-au rugat pe Iúda să le dea mâna dreaptă, promițându-i că îi vor da animale și că îl vor ajuta și altădată.
11 Și făcându-se război tare, și, cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei care erau cu Iuda, și împuținându-se Arabii, s-au rugat de Iuda să facă pace cu ei, făgăduind că-i vor da dobitoace, și întru celelalte îi vor folosi.
12 Iúda, considerând că-i pot fi cu adevărat de ajutor în multe, a acceptat să încheie pace cu ei; după ce și-au dat mâna dreaptă, [arábii] s-au întors la corturile lor.
12 Iar Iuda, socotind cu adevărat că în multe îi vor fi de folos, le-a dat pace și, primind învoiala cu ei, s-au dus la corturile lor.
13 A mai atacat o altă cetate, care era întărită cu valuri de pământ și înconjurată cu ziduri, locuită de tot felul de neamuri, al cărei nume era Caspín.
13 Apoi Iuda a năvălit și asupra unei cetăți cu pod tare și cu ziduri înconjurată, în care multe feluri de neamuri locuiau și al cărui nume era Caspin.
14 Cei dinăuntru, încrezându-se în tăria zidurilor și în mulțimea proviziilor, se purtau grosolan cu cei ai lui Iúda, jignindu-i, rostind blasfémii și vorbind ce nu este permis.
14 Iar cei dinăuntru nădăjduind în tăria zidurilor și în mulțimea bucatelor ce-și strânseseră, se purtau trufaș, batjocorind pe cei care erau cu Iuda, și blestemându-i și grăind cele ce nu se cuvin.
15 Dar cei ai lui Iúda, invocându-l pe Stăpânul cel Mare al lumii care, fără berbece și fără mașini de război, dărâmase Ierihónul pe timpul lui Iósue, s-au năpustit ca niște fiare asupra zidurilor.
15 Iar cei care erau cu Iuda, chemând pe puternicul Stăpân al lumii, Care fără de berbeci și fără unelte a surpat zidurile Ierihonului, pe vremea lui Iosua, au năvălit ca niște fiare asupra zidului.
16 După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, așa încât lacul vecin, care avea o lățime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat.
16 Și cu voia lui Dumnezeu, luând cetatea, măcel cumplit au făcut, încât lacul cel de lângă cetate, care era lat de două stadii, plin de curgerea sângelui se vedea.
17 Îndepărtându-se de acolo șapte sute cincizeci de stádii, au ajuns la Hárax, la iudeii numiți tubiéni.
17 Și de acolo, mergând șapte sute și cincizeci de stadii, au sosit în Haraca, la cei care se zic Iudei Tubieni.
18 Pe Timotéi nu l-au prins în locurile acelea, pentru că plecase din ținut fără să facă nimic. Dar lăsase o garnizoană foarte puternică în locul acela.
18 Ci pe Timotei nu l-a apucat în locurile acelea, căci fără de nici o ispravă se întorsese de acolo, lăsând pază de oștire într-un loc foarte tare.
19 Dositéos și Sosípatros, care erau dintre căpeteniile Macabéului, s-au dus și i-au ucis pe cei pe care Timotéi îi lăsase în fortăreață, mai mult de zece mii de oameni.
19 Iar Dositei și Sosipatru din căpeteniile care erau cu Iuda Macabeul, mergând, au omorât pe păzitorii cei lăsați de Timotei mai mulți decât zece mii de bărbați.
20 [Iúda] Macabéul a împărțit armata în cohorte, i-a pus [pe Dositéos și pe Sosípatros] în fruntea lor și a pornit împotriva lui Timotéi, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestrași și două mii cinci sute de călăreți.
20 Iar Iuda Macabeul, punându-și în rând oștirea, i-a pus pe ei peste cete și a plecat împotriva lui Timotei care avea cu sine o sută douăzeci de mii de pedestrași și o mie cinci sute de călăreți.
21 Când Timotéi a aflat de apropierea lui Iúda, a trimis femeile, copiii și celelalte bunuri în [cetatea] numită Carnión – locul era de neînvins și se ajungea greu la el din cauza îngustimii [trecătorilor] din tot ținutul.
21 Deci, aflând Timotei de venirea lui Iuda, a trimis femeile și pruncii și cealaltă avere la locul ce se chema Carnaim pentru că foarte anevoie se putea înconjura și nu lesne putea să se apropie acela din cauza strâmtorării tuturor locurilor.
22 Cohorta lui Iúda a apărut cea dintâi, iar dușmanii au fost cuprinși de groaza și de spaima cauzată de apariția Celui care le vede pe toate. Au luat-o la fugă fiecare în altă parte, astfel încât s-au rănit unii pe alții, străpungându-se cu ascuțișul săbiilor.
22 De la început, când s-a ivit ceata lui Iuda, s-au îngrozit vrăjmașii și s-au înfricoșat de fața Celui care toate le vede și s-au pornit a fugi care cum putea, încât de multe ori ei între ei se vătămau și se tăiau cu ascuțișul săbiilor.
23 Iúda i-a urmărit cu îndârjire, trecându-i prin sabie pe nelegiuiți și a nimicit cam treizeci de mii de oameni.
23 Iar Iuda, gonindu-i foarte tare, tăind pe nelegiuiții aceia, a ucis ca la vreo treizeci de mii de bărbați.
24 Timotéi însuși, căzând în mâinile celor ai lui Dositéos și Sosípatros, îi ruga cu multă șiretenie să-l lase să plece nevătămat pentru că el îi are în mâini pe părinții și frații multora peste care putea să vină o nenorocire.
24 Iar Timotei a căzut în mâinile oștenilor lui Dositei și ai lui Sosipatru și se ruga cu multe rugăciuni să-l slobozească viu, pentru că el are în mână pe părinții și frații multora dintre Iudei și, dacă el va muri, acelora li se va întâmpla rău.
25 După ce i-a încredințat cu multe jurăminte că-i va trimite înapoi pe aceștia neatinși, i-au dat drumul pentru eliberarea fraților lor.
25 Și cu multe legându-se el înaintea lor, cum că pe toți aceia nevătămați îi va întoarce, l-a slobozit pentru izbăvirea fraților.
26 Ieșind către Carnión și Atergatéion, [Iúda] a înjunghiat douăzeci și cinci de mii de oameni.
26 Iar Iuda mergând împotriva Carnaimului și împotriva templului zeiței Atargatis, a omorât douăzeci și cinci de mii de oameni.
27 După înfrângerea și uciderea acestora, s-a îndreptat cu armata și spre Efrón, o cetate întărită în care locuia Lýsias cu o mulțime de toate felurile și tineri puternici așezați în fața zidurilor: le apărau cu vitejie, iar înăuntru erau multe mașini de război și sulițe.
27 Și după fuga și pierderea acestora, a tăbărât Iuda asupra Efronului, care era cetate tare, în care locuia Lisias și mulțime de tot felul de neamuri; iar înaintea zidurilor stau bărbați voinici, care se băteau vitejește. Arme multe și săgeți erau puse acolo.
28 Invocându-l pe Stăpânul care cu puterea lui înfrânge tăria dușmanilor, au pus mâna pe cetate și au doborât cam douăzeci și cinci de mii dintre cei dinăuntru.
28 Ci chemând pe Cel Puternic, Care cu tărie zdrobește puterea vrăjmașilor, a luat cetatea sub mâinile sale și, din cei care erau înăuntru, a omorât ca vreo douăzeci și cinci de mii.
29 După ce au plecat de acolo, s-au avântat înspre Scitópolis, o cetate aflată la o distanță de șase sute de stádii de Ierusalím.
29 Și mergând de acolo, a năvălit asupra cetății Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la șase sute de stadii;
30 Dar iudeii care locuiau acolo au dat mărturie că cei din Scitópolis s-au purtat cu bunăvoință față de ei, întâmpinându-i binevoitori în momentele de necaz.
30 Iar Iudeii, care locuiau acolo, mărturisind dragostea pe care o aveau față de ei Schitopolitenii, și cum că și în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,
31 Le-au mulțumit [celor din Scitópolis] și i-au îndemnat ca și pe mai departe să se arate binevoitori față de neamul [iudeilor].
De acolo au venit la Ierusalím cu puțin înainte de Sărbătoarea Săptămânilor.
31 Iuda și ai săi, mulțumindu-le, i-au îndemnat ca și de aici înainte să fie buni cu neamul Iudeilor, și au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea Cincizecimii.
32 După [sărbătoarea] numită „a Cincizecimii”, s-au năpustit împotriva lui Górgias, strategul Iduméii.
32 Iar după praznicul Cincizecimii, au pornit împotriva lui Gorgias, mai marele Edomului.
33 [Acesta] a ieșit cu trei mii de pedestrași și cu patru sute de călăreți.
33 Și a ieșit Gorgias cu trei mii de pedeștri și cu patru sute de călăreți,
34 S-a întâmplat că, atunci când s-au așezat în linie de luptă, au căzut câțiva dintre iudei.
34 Și bătându-se, s-a întâmplat de au căzut puțini dintre iudei.
35 Un oarecare Dositéos, dintre cei ai lui Bachenór, un călăreț viteaz, l-a apucat pe Górgias și, ținându-l de hlamidă, îl trăgea cu putere, căci voia să-l prindă viu pe blestemat. Însă un călăreț trac a sărit asupra [lui Dositéos] și i-a tăiat umărul; iar Górgias a fugit la Marisá.
35 Iar un oarecare Dositei dintre Tubieni, călăreț și bărbat tare, a prins pe Gorgias și, ținându-l de veșmânt, îl ținea vitejește, vrând viu să-l aducă rob pe blestematul acela; iar unul din călăreții Traci venind asupră-i și lovindu-l peste umăr, Gorgias a scăpat fugind în Mareșa.
36 Cei ai lui Ésdris luptaseră îndelung și erau frânți. Atunci, Iúda l-a invocat pe Domnul să li se arate aliat și conducător în luptă.
36 Iar cei care erau cu Esdris mai mult bătându-se și ostenind, Iuda a chemat pe Domnul să-i fie ajutor și Căpetenie în luptă.
37 Pornind în limba strămoșească strigătul de război împreună cu imnuri, a năvălit pe neașteptate împotriva celor ai lui Górgias și le-a provocat derută.
37 Începând în graiul părinților și cu cântări strigând și glas înălțând, fără de veste a năvălit asupra oștirilor lui Gorgias și le-a înfrânt.
38 Luându-și armate, Iúda s-a dus în cetatea Odolám. Întrucât venise ziua a șaptea, s-au purificat după obicei și au celebrat acolo sabátul.
38 Apoi, Iuda luând oștirea, s-a dus în cetatea Adulam și, sosind ziua a șaptea, s-a curățit după obicei și a petrecut acolo ziua de odihnă.
39 În ziua următoare, au venit oamenii lui Iúda la vremea când era nevoie de aceasta să adune trupurile celor căzuți ca să le așeze împreună cu rudele în mormintele părinților lor.
39 Iar a doua zi au venit cei care erau cu Iuda, precum a fost rânduit ca să ridice trupurile celor omorâți și să le așeze cu rudeniile în părinteștile morminte.
40 Au găsit sub hainele fiecăruia dintre cei morți obiecte închinate idolilor din Iámnia pe care legea le interzice iudeilor. Atunci, tuturor le-a fost clar că ei au căzut din această cauză.
40 Și a aflat sub hainele fiecăruia din cei morți lucruri închinate idolilor Iamniei, de la care îi oprea legea pe Iudei, și tuturor vădit lucru a fost că pentru atare pricină au căzut aceștia.
41 Așadar, toți, binecuvântându-l pe Domnul, judecătorul cel drept care dezvăluie cele ascunse,
41 Și toți binecuvântând pe Judecătorul cel drept, pe Domnul, Cel care arată cele ascunse,
42 au început să se roage, cerând ca păcatul săvârșit să fie șters de tot. Nobilul Iúda și-a îndemnat mulțimea să se păzească pentru a fi fără păcat, având în fața ochilor ce se întâmplase cu cei căzuți din cauza păcatului.
42 Și întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se șteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulțimea să se păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut.
43 După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de dráhme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă și nobilă – cu gândul la înviere.
43 Și strângând bani după numărul bărbaților care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților!
44 Dacă ei nu ar fi crezut că cei căzuți vor învia, ar fi fost inutil și prostesc să se roage pentru cei morți.
44 Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morți.
45 Dar dacă el considera că pe cei care mor cu evlavie îi așteaptă o frumoasă răsplată, gândul lui era sfânt și pios. De aceea a adus jertfă de ispășire pentru cei morți, ca să fie dezlegați de păcate.
45 Și a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
46 Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat.
