1 Iar Iuda Macabeul și cei care erau cu el, pe ascuns mergând prin sate, chemau pe rudenii și pe cei care rămăseseră în legea evreiască și luându-i cu sine, a strâns ca la vreo șase mii de bărbați.
2 Și s-au rugat Domnului ca să caute spre poporul cel mai necăjit decât toți și să Se milostivească și să Se îndure de templul Domnului cel pângărit de oameni păgâni.
3 Și să-i fie milă de cetatea cea stricată de tot și care întocmai cu pământul va să se facă și să audă sângele celor uciși, care pururea strigă către El.
4 Și să-Și aducă aminte de nelegiuita pierdere a pruncilor celor fără de păcate și de hulele cele grăite asuprea neamului Lui și să urască răutatea:
5 Iar Iuda Macabeul, având oștire adunată, nu-l puteau suferi neamurile și mânia Domnului s-a întors în milă.
6 Și fără de veste venind, cetăți și sate ardea și locurile cele prielnice prinzându-le, pe mulți din vrăjmași biruindu-i îi punea pe fugă.
7 Și mai ales noaptea făcea năvăliri de acest fel, atât încât pretutindeni s-a auzit vestea vitejiei lui.
8 Deci, văzând Filip că în puțină vreme acel om atâta a sporit, și mai adeseori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu, cârmuitorul Cele-Siriei și al Feniciei, ca să ajute la lucrurile regelui:
9 Iar el îndată a ales pe Nicanor, feciorul lui Patrocle, unul din cei mai de frunte prieteni, și l-a trimis supunându-i din tot felul de neamuri nu mai puțin de douăzeci de mii; ca să piardă tot neamul Evreilor. Și i-a dat tovarăș și pe Gorgias, bărbat învățat la oștire și priceput în lucrurile războiului.
10 Și a socotit Nicanor că dajdia cu care era regele dator Romanilor, a cărei sumă era două mii de talanți, să o plătească din vânzarea iudeilor luați robi.
11 Și îndată a trimis la cetățile cele de pe lângă mare, chemându-le ca să vină să cumpere robi Evrei, făgăduind că nouăzeci de robi va da pentru un talant, neașteptând pedeapsa cea viitoare asupra lui de la Cel Atotputernic.
12 Iar Iuda a aflat de venirea lui Nicanor.
13 Și, spunând celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricoși dintre ei și care nu aveau nădejde în dreptatea lui Dumnezeu au fugit și au ieșit din locurile lor.
14 Iar ceilalți toate ce le rămăsese le vindeau și rugau pe Domnul să izbăvească pe cei vânduți de necredinciosul Nicanor mai înainte chiar de a se lovi în război.
15 Iar de nu pentru ei, apoi pentru așezământul pe care l-a făcut cu părinții lor și pentru că chemau asupra lor prea cinstit și de mare cuviință numele Lui.
16 Deci, aducând Iuda Macabeul pe cei care erau cu el, care erau în număr de șase mii, îi îndemna să nu se îngrozească de vrăjmași, nici să se teamă de mulțimea cea multă a neamurilor, care cu nedreptate vin asupra lor; ci vitejește să se războiască, punându-și înaintea ochilor ocara cea fără de lege făcută de ei în locul cel sfânt
17 Și bătaia batjocoritei cetăți și surparea datinei strămoșești.
18 Că aceia în arme și în îndrăznire nădăjduiesc; iar noi în Dumnezeu cel Atotputernic nădăjduim, Care și pe cei care vin asupra noastră și pe toată lumea într-o clipă poate să-i piardă.
19 Și afară de acestea le-a arătat și apărările cele făcute strămoșilor lor și izbânda cea de pe vremea lui Sanherib, cum au pierit o sută optzeci și cinci de mii.2Rg 19,35 Is 37,36 Tob 1,15 Sir 48,24 1Mac 7,41 2Mac 15,22 1Mac 6,5
20 Și bătaia din Babilon cea asupra Galatenilor făcută, cum toți au venit la bătaie opt mii, cu patru mii de Macedoneni; iar Macedonenii trăgându-se înapoi, cei opt mii pe o sută douăzeci de mii i-au pierdut cu ajutorul ce li s-a făcut din cer, și multă pradă au luat.
21 Cu acestea i-au făcut să fie cu bună îndrăzneală și gata a muri pentru lege și pentru patrie.
22 Deci în patru părți împărțind oștirea, rânduind și pe frații săi povățuitori la fiecare rând, pe Simon și pe Ioan și pe Ionatan, fiecăruia dintre ei supunând o mie și cinci sute.
23 Și încă și pe Eleazar să citească sfânta carte, și dându-le semn: cu ajutorul lui Dumnezeu, conducând el însuși rândul cel dintâi, s-a lovit cu Nicanor.
24 Și ajutându-le Atotputernicul, au omorât din vrăjmași mai mult decât nouă mii și au rănit și au ciuntit de mădulare cea mai mare parte din tabăra lui Nicanor, și pe toți i-au silit să fugă.
25 Iar banii celor ce veniseră să-i cumpere robi, i-au luat și, izgonindu-i până departe, s-au întors siliți de lipsa de timp.
26 Pentru că era înainte de ziua de odihnă, pentru aceea au încetat a-i goni mai mult.
27 Ci luând de la ei armele și prădându-i, au șezut în ziua de odihnă pe loc, binecuvântând și mărturisindu-se Domnului, Cel care i-a mântuit în ziua aceasta, începătură de milă rânduind lor.
28 Iar după ziua de odihnă, o parte din prăzi le-au dat celor neputincioși și văduvelor și săracilor; iar celelalte le-au împărțit între ei și pruncilor lor.1Rg 30,24
29 Și după ce au făcut acestea și au făcut rugăciune de obște, au rugat pe milostivul Dumnezeu, ca până în sfârșit să fie în pace cu robii Săi.
30 După aceea, lovind pe cei care erau cu Timotei și cu Bacchide, mai mult de douăzeci de mii dintre ei au omorât și întăriturile cele înalte le-au biruit și prăzi multe au împărțit, întocmai cu ei făcând părtași și pe cei neputincioși și pe cei săraci și pe văduve, precum și pe cei bătrâni.
31 Și culegând armele de la ei, toate cu socoteală le-au pus în locuri bune, iar celelalte prăzi le-au adus la Ierusalim.
32 Și au omorât și pe Filarh, care era cu Timotei, că era om foarte nelegiuit și multe necazuri făcuse Iudeilor.
33 Și când a serbat biruința în patrie, lui Calistene, cel care arsese sfintele porți, i-au dat foc într-o căsuță, în care fugise, și așa a luat pradă vrednică de credința sa cea rea.
34 Iar ticălosul Nicanor, cel care adusese o mie de neguțători să le vândă Evrei,
35 Cu ajutorul lui Dumnezeu, smerit fiind de cei care după părerea lui erau ca nimic, lepădându-și haina cea de mărire, prin mare fugind singur, a venit în Antiohia foarte la mare nevoie ajungând, din pricina pierderii oștirii.
36 Iar cel care a făgăduit că va plăti bir Romanilor din robirea Ierusalimului a mărturisit cum că Iudeii au pe Dumnezeu apărător și pentru aceea sunt de nezdrobit, căci țineau legile cele puse de El mai înainte.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iúda Macabéul și cei care erau cu el au pătruns pe ascuns în sate, și-au chemat rudele și, luându-i pe cei care au rămas [fideli] iudaísmului, au adunat cam șase mii [de oameni].
1 Iar Iuda Macabeul și cei care erau cu el, pe ascuns mergând prin sate, chemau pe rudenii și pe cei care rămăseseră în legea evreiască și luându-i cu sine, a strâns ca la vreo șase mii de bărbați.
2 Îl invocau pe Domnul să privească spre poporul pe care toți îl călcau în picioare și să se îndure de templul profanat de oamenii fărădelege;
2 Și s-au rugat Domnului ca să caute spre poporul cel mai necăjit decât toți și să Se milostivească și să Se îndure de templul Domnului cel pângărit de oameni păgâni.
3 să aibă milă și de cetatea pustiită și pe punctul de a fi rasă la pământ și să asculte sângele care striga spre el;
3 Și să-i fie milă de cetatea cea stricată de tot și care întocmai cu pământul va să se facă și să audă sângele celor uciși, care pururea strigă către El.
4 să-și amintească de uciderea nelegiuită a copiilor nevinovați, de blasfémiile aduse împotriva numelui său și [să arate] că urăște răul.
4 Și să-Și aducă aminte de nelegiuita pierdere a pruncilor celor fără de păcate și de hulele cele grăite asuprea neamului Lui și să urască răutatea:
5 Când Macabéul și-a organizat trupa, ea a devenit irezistibilă pentru neamuri, deoarece mânia lui Dumnezeu s-a schimbat în îndurare.
5 Iar Iuda Macabeul, având oștire adunată, nu-l puteau suferi neamurile și mânia Domnului s-a întors în milă.
6 Venind pe neașteptate în cetăți și sate, [Iúda Macabéul] le dădea foc și, ocupând locuri convenabile, punea pe fugă mulți dușmani.
6 Și fără de veste venind, cetăți și sate ardea și locurile cele prielnice prinzându-le, pe mulți din vrăjmași biruindu-i îi punea pe fugă.
7 Ataca mai ales cu ajutorul complicității nopții, iar faima vitejiei lui s-a răspândit pretutindeni.
7 Și mai ales noaptea făcea năvăliri de acest fel, atât încât pretutindeni s-a auzit vestea vitejiei lui.
8 Văzând Fílip că acest om, în scurt timp, a devenit tot mai puternic și că avea succes tot mai des, i-a scris lui Ptoleméu, strategul Celesíriei și al Feníciei, să vină în ajutorul intereselor regelui.
8 Deci, văzând Filip că în puțină vreme acel om atâta a sporit, și mai adeseori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu, cârmuitorul Cele-Siriei și al Feniciei, ca să ajute la lucrurile regelui:
9 El l-a ales îndată pe Nicanór, [fiul] lui Patrócle, unul dintre prietenii dintâi [ai regelui], l-a trimis în fruntea unei armate [formate] din diferite neamuri – nu mai puțin de douăzeci de mii [de oameni] – pentru a nimici definitiv neamul iudeilor. L-a pus să-i stea alături pe Górgias, un strateg care avea experiență în probleme de război.
9 Iar el îndată a ales pe Nicanor, feciorul lui Patrocle, unul din cei mai de frunte prieteni, și l-a trimis supunându-i din tot felul de neamuri nu mai puțin de douăzeci de mii; ca să piardă tot neamul Evreilor. Și i-a dat tovarăș și pe Gorgias, bărbat învățat la oștire și priceput în lucrurile războiului.
10 Nicanór avea de gând să plătească tributul care era de două mii de talanti, pe care regele îl dădea románilor din vânzarea iudeilor captivi.
10 Și a socotit Nicanor că dajdia cu care era regele dator Romanilor, a cărei sumă era două mii de talanți, să o plătească din vânzarea iudeilor luați robi.
11 Imediat a trimis în cetățile de pe țărmul mării invitându-le să cumpere iudei și promițându-le nouăzeci de inși pentru un talánt, fără a se gândi la pedeapsa Celui Atotputernic care avea să-l ajungă.
11 Și îndată a trimis la cetățile cele de pe lângă mare, chemându-le ca să vină să cumpere robi Evrei, făgăduind că nouăzeci de robi va da pentru un talant, neașteptând pedeapsa cea viitoare asupra lui de la Cel Atotputernic.
12 Lui Iúda i s-a dat vestea despre înaintarea lui Nicanór, iar el a comunicat-o armatei care era cu el.
12 Iar Iuda a aflat de venirea lui Nicanor.
13 Cei cărora le era frică și nu aveau încredere în dreptatea lui Dumnezeu au fugit și au plecat altundeva.
13 Și, spunând celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricoși dintre ei și care nu aveau nădejde în dreptatea lui Dumnezeu au fugit și au ieșit din locurile lor.
14 Ceilalți vindeau tot ceea ce le mai rămăsese și-l rugau totodată pe Domnul să-i scape de nelegiuitul Nicanór, care îi vânduse înainte de a se întâlni [cu ei].
14 Iar ceilalți toate ce le rămăsese le vindeau și rugau pe Domnul să izbăvească pe cei vânduți de necredinciosul Nicanor mai înainte chiar de a se lovi în război.
15 Aceasta, dacă nu pentru ei, cel puțin pentru alianțele [încheiate] cu părinții lor și pentru că peste ei a fost invocat cinstitul și preamăritul său nume.
15 Iar de nu pentru ei, apoi pentru așezământul pe care l-a făcut cu părinții lor și pentru că chemau asupra lor prea cinstit și de mare cuviință numele Lui.
16 Macabéul, adunându-i pe cei care erau cu el, în număr de șase mii, îi îndemna să nu se înspăimânte de dușmani și nici să nu ia în seamă mulțimea neamurilor pornite pe nedrept împotriva lor, ci să lupte cu demnitate,
16 Deci, aducând Iuda Macabeul pe cei care erau cu el, care erau în număr de șase mii, îi îndemna să nu se îngrozească de vrăjmași, nici să se teamă de mulțimea cea multă a neamurilor, care cu nedreptate vin asupra lor; ci vitejește să se războiască, punându-și înaintea ochilor ocara cea fără de lege făcută de ei în locul cel sfânt
17 având în fața ochilor disprețul adus în mod nelegiuit împotriva locului sfânt, asuprirea cetății batjocorite de aroganța lor și distrugerea organizării strămoșești a cetății.
17 Și bătaia batjocoritei cetăți și surparea datinei strămoșești.
18 Și a zis: „Unii și-au pus încrederea în arme și în curaj, noi însă ne punem încrederea în puterea Dumnezeului Atotputernic, care îi poate răsturna la un singur semn pe cei care vin împotriva noastră și întregul pământ”.
18 Că aceia în arme și în îndrăznire nădăjduiesc; iar noi în Dumnezeu cel Atotputernic nădăjduim, Care și pe cei care vin asupra noastră și pe toată lumea într-o clipă poate să-i piardă.
19 Le-a relatat despre ajutorul pe care l-au primit strămoșii lor împotriva lui Senaheríb când au pierit o sută optzeci și cinci de mii [de oameni].
19 Și afară de acestea le-a arătat și apărările cele făcute strămoșilor lor și izbânda cea de pe vremea lui Sanherib, cum au pierit o sută optzeci și cinci de mii.
20 În Babilón, în lupta împotriva galilor, când au venit în ajutor opt mii [de iudei] împreună cu patru mii de macedonéni: când macedonénii s-au retras, cei opt mii i-au ucis pe cei o sută douăzeci de mii [de dușmani] prin ajutorul venit din cer, luând și multă pradă.
20 Și bătaia din Babilon cea asupra Galatenilor făcută, cum toți au venit la bătaie opt mii, cu patru mii de Macedoneni; iar Macedonenii trăgându-se înapoi, cei opt mii pe o sută douăzeci de mii i-au pierdut cu ajutorul ce li s-a făcut din cer, și multă pradă au luat.
21 După ce i-a încurajat și i-a pregătit să moară pentru legile lor și pentru țară, a împărțit armata în patru.
21 Cu acestea i-au făcut să fie cu bună îndrăzneală și gata a muri pentru lege și pentru patrie.
22 A pus în fruntea fiecărei grupe pe câte un frate de-ai săi: pe Simon, pe Iosíf și pe Ionatán, punând sub [comanda] fiecăruia câte o mie cinci sute [de oameni].
22 Deci în patru părți împărțind oștirea, rânduind și pe frații săi povățuitori la fiecare rând, pe Simon și pe Ioan și pe Ionatan, fiecăruia dintre ei supunând o mie și cinci sute.
23 [I-a cerut] lui Eleazár să citească din Cartea Sfântă și a dat [cuvântul] de ordine: „Ajutorul lui Dumnezeu”. Apoi, în fruntea primei grupe, a pornit împotriva lui Nicanór.
23 Și încă și pe Eleazar să citească sfânta carte, și dându-le semn: cu ajutorul lui Dumnezeu, conducând el însuși rândul cel dintâi, s-a lovit cu Nicanor.
24 Avându-l pe Cel Atotputernic ca aliat, au ucis peste nouă mii de dușmani: i-au rănit și i-au mutilat pe cei mai mulți din armata lui Nicanór și i-au obligat pe toți să fugă.
24 Și ajutându-le Atotputernicul, au omorât din vrăjmași mai mult decât nouă mii și au rănit și au ciuntit de mădulare cea mai mare parte din tabăra lui Nicanor, și pe toți i-au silit să fugă.
25 Au luat banii celor care veniseră să-i cumpere [ca sclavi] și, după ce i-au urmărit îndeajuns, s-au întors fiind presați de timp.
25 Iar banii celor ce veniseră să-i cumpere robi, i-au luat și, izgonindu-i până departe, s-au întors siliți de lipsa de timp.
26 Era ajunul sabátului și de aceea nu s-au mai lungit să-i urmărească.
26 Pentru că era înainte de ziua de odihnă, pentru aceea au încetat a-i goni mai mult.
27 După ce au adunat armele dușmanilor și i-au despuiat, au celebrat sabátul binecuvântându-l cu prisosință și lăudându-l pe Domnul, care îi adusese teferi până în ziua aceea, rânduind-o ca început al îndurării față de ei.
27 Ci luând de la ei armele și prădându-i, au șezut în ziua de odihnă pe loc, binecuvântând și mărturisindu-se Domnului, Cel care i-a mântuit în ziua aceasta, începătură de milă rânduind lor.
28 După sabát, au împărțit din pradă celor mutilați, văduvelor și orfanilor, iar ce a rămas au împărțit între ei și copiii lor.
28 Iar după ziua de odihnă, o parte din prăzi le-au dat celor neputincioși și văduvelor și săracilor; iar celelalte le-au împărțit între ei și pruncilor lor.
29 După ce au făcut acestea, au rostit o rugăciune comună, cerându-i Domnului celui îndurător să se împace pentru totdeauna cu slujitorii săi.
29 Și după ce au făcut acestea și au făcut rugăciune de obște, au rugat pe milostivul Dumnezeu, ca până în sfârșit să fie în pace cu robii Săi.
30 Apoi, luptând împotriva lui Timotéi și Bahídes, au ucis mai mult de douăzeci de mii [de dușmani] și au cucerit cu mare ușurință fortărețe înalte. După aceea, au împărțit prada bogată în două părți egale: una pentru ei, iar cealaltă pentru cei mutilați, pentru orfani și pentru văduve, ba chiar și pentru bătrâni.
30 După aceea, lovind pe cei care erau cu Timotei și cu Bacchide, mai mult de douăzeci de mii dintre ei au omorât și întăriturile cele înalte le-au biruit și prăzi multe au împărțit, întocmai cu ei făcând părtași și pe cei neputincioși și pe cei săraci și pe văduve, precum și pe cei bătrâni.
31 Au adunat cu grijă armele de la ei, le-au așezat pe toate în locuri potrivite, iar restul prăzilor le-au dus la Ierusalím.
31 Și culegând armele de la ei, toate cu socoteală le-au pus în locuri bune, iar celelalte prăzi le-au adus la Ierusalim.
32 L-au ucis pe filarhul [oamenilor] lui Timotéi, un bărbat foarte nelegiuit, care le adusese multe nenorociri iudeilor.
32 Și au omorât și pe Filarh, care era cu Timotei, că era om foarte nelegiuit și multe necazuri făcuse Iudeilor.
33 În timp ce se celebra victoria în patrie, i-au ars pe cei care dăduseră foc porților sfinte și pe Calisténes, care fugise într-o căsuță. Astfel, ei și-au primit răsplata pentru nelegiuirea lor.
33 Și când a serbat biruința în patrie, lui Calistene, cel care arsese sfintele porți, i-au dat foc într-o căsuță, în care fugise, și așa a luat pradă vrednică de credința sa cea rea.
34 Iar cel de trei ori ticălosul Nicanór – care îi adunase pe cei o mie de negustori pentru vânzarea iudeilor,
34 Iar ticălosul Nicanor, cel care adusese o mie de neguțători să le vândă Evrei,
35 umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – și-a aruncat veșmântul de glorie și, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei.
35 Cu ajutorul lui Dumnezeu, smerit fiind de cei care după părerea lui erau ca nimic, lepădându-și haina cea de mărire, prin mare fugind singur, a venit în Antiohia foarte la mare nevoie ajungând, din pricina pierderii oștirii.
36 El, care le promisese románilor tributul din vânzarea captivilor de la Ierusalím, acum le vestea tuturor că iudeii au un apărător și că sunt de neînvins iudeii, pentru că ei urmează legile prescrise lor de acesta.
36 Iar cel care a făgăduit că va plăti bir Romanilor din robirea Ierusalimului a mărturisit cum că Iudeii au pe Dumnezeu apărător și pentru aceea sunt de nezdrobit, căci țineau legile cele puse de El mai înainte.
