1 Iar în vremea aceasta, Antioh a călătorit a doua oară în Egipt.
2 Și s-a întâmplat că în timp de patruzeci de zile s-a văzut peste toată cetatea prin văzduh, alergând, călăreți cu haine aurite îmbrăcați și cu sulițe ca și ostașii cei înarmați,
3 Și cetele de călăreți rânduite și bătându-se unii cu alții, și năvăliri de amândouă părțile și vălmășag de paveze și mulțime de suliți și săbii scoase și aruncări de săgeți și străluciri de podoabă de aur și de tot felul de platoșe.
4 Pentru aceea, toți se rugau ca să fie spre bine arătarea aceasta.
5 Și făcându-se vorbă mincinoasă, cum că a murit Antioh, luând Iason ca la o mie de bărbați, fără de veste a lovit asupra cetății și, cei de pe zid împingându-se, mai pe urmă a luat cetatea, iar Menelau a fugit în castel.
6 Iar Iason omora pe cetățenii săi fără de milă, nesocotind că izbânda asupra rudeniilor sale este cea mai mare nenorocire.
7 Și gândea că prăpădește pe vrăjmași, când în faptă ucidea pe cei de un neam cu sine; totuși n-a dobândit stăpânirea, iar mai pe urmă pentru viclenie, rușine și-a agonisit și pribeag s-a dus iarăși în țara Amoniților.
8 Și așa s-a sfârșit viața lui de nelegiuiri, că l-a închis Areta, tiranul Arabilor. Iar el, dintr-o cetate într-alta fugind, fiind gonit de toți și urât ca un călcător de lege și în necinste fiind la toți ca un ucigaș al patriei și al cetățenilor, a fost gonit în Egipt.
9 Și el, cel care trimisese în surghiun pe mulți, a murit în pământ străin între Lacedemonieni, unde nădăjduise să găsească sprijin pe socoteala rudeniei dintre Lacedemonieni și Iudei.
10 Și cel care a lepădat mulțime de morți neîngropați, a fost nejelit și de nici un fel de îngropăciune, în mormântul părintesc, n-a avut parte.
11 Iar după ce a aflat regele acestea ce s-au făcut, a socotit că Iudeii s-au răzvrătit; pentru aceea, pornind din Egipt, cu mânie de fiară sălbatică a luat cetatea cu năvala.
12 Și a poruncit ostașilor să taie fără de milă pe cei care le sunt înainte și pe cei care se suie în case să-i omoare.
13 Deci au fost omorâți tinerii și bătrânii, bărbații și femeile și feciorii au pierit, și fecioarele și pruncii au fost junghiați,
14 Astfel că în trei zile optzeci de mii au fost tăiați, iar alții, cam tot atâți câți cei tăiați, au fost vânduți.
15 Și neîndestulându-se cu acestea, au îndrăznit a intra și în templul Domnului, cel mai sfânt decât tot pământul, având călăuză pe Menelau, cel care și legilor patriei s-a făcut vânzător.
16 Și cu mâini nelegiuite a luat sfintele vase și cele ce au fost puse de alți regi spre creșterea, mărirea și cinstea locului, cu nelegiuite mâini trăgându-le, le da.
17 Și s-a smerit cu cugetul Antioh, căci nu socotea că pentru păcatele celor care locuiau cetatea S-a mâniat puțină vreme Domnul și că pentru aceea a fost urgisit locul acela.
18 Iar de nu s-ar fi întâmplat să fi fost mai dinainte cuprinși de multe păcate, așa precum Eliodor, pe care l-a trimis Seleuc regele, ca să vadă vistieria, așa și acesta, când a năvălit să intre, degrabă ar fi fost bătut și s-ar fi întors de la îndrăznirea sa.
19 Că n-a ales Domnul pe poporul Său pentru acest loc, ci locul acesta pentru poporul Său.
20 Pentru aceea și locul acesta a avut parte de răutățile ce s-au întâmplat în popor, ca după aceea să se facă părtaș bunătăților celor de la Domnul; părăsit altădată în mâna Atotputernicului, el a fost iarăși așezat în toată mărirea lui, după ce marele Stăpân S-a împăcat cu poporul Său.
21 Deci Antioh, luând o mie și opt sute de talanți din templul Domnului, degrabă s-a întors în Antiohia, gândind, de multă trufie, să facă pământul cale de corăbii și marea drum de mers cu picioarele pentru semeția inimii.
22 Și a lăsat și dregători, ca să necăjească poporul: în Ierusalim, pe Filip de neam frigian, mai păgân în obiceiuri decât cel care l-a pus;
23 La Garizim pe Andronic și pe lângă aceștia pe Menelau, care mai rău decât ceilalți se ridica împotriva cetățenilor.
24 Și având gând vrăjmaș asupra locuitorilor evrei, a trimis pe Apoloniu, capul răutăților, cu douăzeci și două de mii de oșteni, poruncind ca pe cei în vârstă pe toți să-i omoare, iar pe femei și pe cei mai tineri să-i vândă.
25 Iar acesta, venind în Ierusalim, s-a prefăcut a fi cu pace și a așteptat până în ziua cea sfântă de odihnă și, apucând pe Iudei în zi de praznic, a poruncit ostașilor celor de sub ascultarea sa să se înarmeze.
26 Și pe toți cei care au ieșit să privească i-au omorât și alergând prin cetate cu armele, multă mulțime au omorât.
27 Iar Iuda Macabeul cu alți nouă inși, care s-au alăturat lui, retrăgându-se în pustiu, ca fiarele în munți trăia împreună cu cei care erau cu el și se hrăneau cu buruieni ca să nu se spurce.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cam în acel timp, Antióh a pregătit o a doua campanie împotriva Egiptului.
1 Iar în vremea aceasta, Antioh a călătorit a doua oară în Egipt.
2 S-a întâmplat că în întreaga cetate, aproape pentru patruzeci de zile, s-au arătat călăreți alergând în aer, cu veșminte aurite și înarmați cu sulițe și săbii scoase din teacă,
2 Și s-a întâmplat că în timp de patruzeci de zile s-a văzut peste toată cetatea prin văzduh, alergând, călăreți cu haine aurite îmbrăcați și cu sulițe ca și ostașii cei înarmați,
3 grupări de călăreți așezate pentru bătălie, atacuri și incursiuni din ambele părți, scuturi agitate, mulțime de sulițe și săgeți azvârlite, sclipiri de armuri de aur și platoșe de tot felul.
3 Și cetele de călăreți rânduite și bătându-se unii cu alții, și năvăliri de amândouă părțile și vălmășag de paveze și mulțime de suliți și săbii scoase și aruncări de săgeți și străluciri de podoabă de aur și de tot felul de platoșe.
4 De aceea, toți se rugau ca arătarea să fie spre bine.
4 Pentru aceea, toți se rugau ca să fie spre bine arătarea aceasta.
5 Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viață, Iáson, luând nu mai puțin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neașteptate împotriva cetății. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole.
5 Și făcându-se vorbă mincinoasă, cum că a murit Antioh, luând Iason ca la o mie de bărbați, fără de veste a lovit asupra cetății și, cei de pe zid împingându-se, mai pe urmă a luat cetatea, iar Menelau a fugit în castel.
6 Iáson a făcut fără milă măcel între propriii săi cetățeni, fără să se gândească o clipă că reușita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereușită. El socotea că ia trofee de la dușmani, nu de la cei de un neam cu el.
6 Iar Iason omora pe cetățenii săi fără de milă, nesocotind că izbânda asupra rudeniilor sale este cea mai mare nenorocire.
7 Însă nu a reușit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de rușine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amanítis.
7 Și gândea că prăpădește pe vrăjmași, când în faptă ucidea pe cei de un neam cu sine; totuși n-a dobândit stăpânirea, iar mai pe urmă pentru viclenie, rușine și-a agonisit și pribeag s-a dus iarăși în țara Amoniților.
8 Dar la sfârșit a avut o soartă nenorocită: închis la Arétas, tiranul arábilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit și urât de toți ca un renegat de lege, disprețuit ca un trădător de patrie și de cetățeni, a fost alungat în Egipt.
8 Și așa s-a sfârșit viața lui de nelegiuiri, că l-a închis Areta, tiranul Arabilor. Iar el, dintr-o cetate într-alta fugind, fiind gonit de toți și urât ca un călcător de lege și în necinste fiind la toți ca un ucigaș al patriei și al cetățenilor, a fost gonit în Egipt.
9 El, care alungase pe atâția din țară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecție datorită înrudirii [iudeilor cu ei].
9 Și el, cel care trimisese în surghiun pe mulți, a murit în pământ străin între Lacedemonieni, unde nădăjduise să găsească sprijin pe socoteala rudeniei dintre Lacedemonieni și Iudei.
10 El, care i-a lăsat pe mulți neînmormântați, a sfârșit fără să fie plâns, nici nu i s-a făcut înmormântare și nu a avut parte de mormântul părintesc.
10 Și cel care a lepădat mulțime de morți neîngropați, a fost nejelit și de nici un fel de îngropăciune, în mormântul părintesc, n-a avut parte.
11 Când i s-au înfățișat regelui cele întâmplate, s-a gândit că Iudéea s-a revoltat; de aceea, a plecat din Egipt turbat ca o fiară și a cucerit cetatea prin luptă.
11 Iar după ce a aflat regele acestea ce s-au făcut, a socotit că Iudeii s-au răzvrătit; pentru aceea, pornind din Egipt, cu mânie de fiară sălbatică a luat cetatea cu năvala.
12 A poruncit soldaților să-i ucidă fără milă pe cei care le-ar fi căzut [în mână] și să-i înjunghie pe cei care s-ar fi refugiat în case.
12 Și a poruncit ostașilor să taie fără de milă pe cei care le sunt înainte și pe cei care se suie în case să-i omoare.
13 A fost măcel între tineri și bătrâni, masacru între femei și copii și omor între fecioare și prunci.
13 Deci au fost omorâți tinerii și bătrânii, bărbații și femeile și feciorii au pierit, și fecioarele și pruncii au fost junghiați,
14 În acele trei zile au fost nimiciți optzeci de mii [de oameni] – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – și nu mai puțini decât cei înjunghiați au fost vânduți [ca sclavi].
14 Astfel că în trei zile optzeci de mii au fost tăiați, iar alții, cam tot atâți câți cei tăiați, au fost vânduți.
15 Nefiind mulțumit de acestea, a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Meneláu, cel care a fost trădător al legilor și al patriei.
15 Și neîndestulându-se cu acestea, au îndrăznit a intra și în templul Domnului, cel mai sfânt decât tot pământul, având călăuză pe Menelau, cel care și legilor patriei s-a făcut vânzător.
16 Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre și cele puse de alți regi pentru creșterea, gloria și cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate.
16 Și cu mâini nelegiuite a luat sfintele vase și cele ce au fost puse de alți regi spre creșterea, mărirea și cinstea locului, cu nelegiuite mâini trăgându-le, le da.
17 Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-și dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetății, Stăpânul s-a mâniat pentru puțin și de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt].
17 Și s-a smerit cu cugetul Antioh, căci nu socotea că pentru păcatele celor care locuiau cetatea S-a mâniat puțină vreme Domnul și că pentru aceea a fost urgisit locul acela.
18 Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit și și-ar fi pierdut îndrăzneala.
18 Iar de nu s-ar fi întâmplat să fi fost mai dinainte cuprinși de multe păcate, așa precum Eliodor, pe care l-a trimis Seleuc regele, ca să vadă vistieria, așa și acesta, când a năvălit să intre, degrabă ar fi fost bătut și s-ar fi întors de la îndrăznirea sa.
19 Dar Domnul nu a ales poporul de dragul locului, ci locul de dragul poporului.
19 Că n-a ales Domnul pe poporul Său pentru acest loc, ci locul acesta pentru poporul Său.
20 De aceea, însuși locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaș mai târziu la binefaceri și, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul].
20 Pentru aceea și locul acesta a avut parte de răutățile ce s-au întâmplat în popor, ca după aceea să se facă părtaș bunătăților celor de la Domnul; părăsit altădată în mâna Atotputernicului, el a fost iarăși așezat în toată mărirea lui, după ce marele Stăpân S-a împăcat cu poporul Său.
21 După ce Antióh a luat o mie opt sute de talánți din templu, a plecat în grabă la Antiohía, crezând în trufia și în semeția inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ și să meargă [în picioare] pe mare.
21 Deci Antioh, luând o mie și opt sute de talanți din templul Domnului, degrabă s-a întors în Antiohia, gândind, de multă trufie, să facă pământul cale de corăbii și marea drum de mers cu picioarele pentru semeția inimii.
22 I-a lăsat locțiitori la Ierusalím pe Fílip, frigián după neam și, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise;
22 Și a lăsat și dregători, ca să necăjească poporul: în Ierusalim, pe Filip de neam frigian, mai păgân în obiceiuri decât cel care l-a pus;
23 în Garizím pe Andrónic și, pe lângă aceștia, pe Meneláu, care mult mai mult decât ceilalți se ridica deasupra cetățenilor având tendință de ură împotriva cetățenilor iudei.
23 La Garizim pe Andronic și pe lângă aceștia pe Menelau, care mai rău decât ceilalți se ridica împotriva cetățenilor.
24 L-a trimis pe Apolónius, misarhul, cu o armată de douăzeci și două de mii de oameni, poruncindu-le să-i înjunghie pe toți tinerii, iar pe femei și pe copii să-i vândă [ca sclavi].
24 Și având gând vrăjmaș asupra locuitorilor evrei, a trimis pe Apoloniu, capul răutăților, cu douăzeci și două de mii de oșteni, poruncind ca pe cei în vârstă pe toți să-i omoare, iar pe femei și pe cei mai tineri să-i vândă.
25 Acesta a ajuns la Ierusalím și, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a așteptat până în sfânta zi de sabát. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-și ia armele.
25 Iar acesta, venind în Ierusalim, s-a prefăcut a fi cu pace și a așteptat până în ziua cea sfântă de odihnă și, apucând pe Iudei în zi de praznic, a poruncit ostașilor celor de sub ascultarea sa să se înarmeze.
26 și pe toți cei care ieșiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulțime.
26 Și pe toți cei care au ieșit să privească i-au omorât și alergând prin cetate cu armele, multă mulțime au omorât.
27 Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăși, retrăgându-se în pustiu, își ducea viața în munți în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate.
27 Iar Iuda Macabeul cu alți nouă inși, care s-au alăturat lui, retrăgându-se în pustiu, ca fiarele în munți trăia împreună cu cei care erau cu el și se hrăneau cu buruieni ca să nu se spurce.
