1 Și, răspunzând, Iisus a vorbit iarăși în pilde, zicându-le:
2 Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.Cant 3,11 Is 25,6 Lc 14,16 Ap 19,7
3 Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină.Pr 9,3-5 Lc 14,17
4 Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă.Mt 21,36
5 Dar ei, fără să țină seama, s-au dus: unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui;Lc 14,17-20
6 Iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis.Mt 21,35
7 Și auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, și trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc.Lc 14,21 Lc 19,27.43
8 Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici.Mt 10,11-13
9 Mergeți deci la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă.Lc 14,21
10 Și ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți.
11 Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,Ps 44,15 Is 61,10 2Co 5,3 Ap 16,15
12 Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13 Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.Lc 13,28
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.Mt 20,16 Mc 10,31 Lc 14,24
15 Atunci s-au dus fariseii și au ținut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.Ps 40,7 Ir 18,19 Mc 12,13 Lc 20,20
16 Și au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învățătorule, știm că ești omul adevărului și întru adevăr înveți calea lui Dumnezeu și nu-Ți pasă de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.Mc 12,14 Lc 20,21
17 Spune-ne deci nouă: Ce Ți se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?Mc 12,14 Lc 20,22
18 Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiți, fățarnicilor?Mc 12,15 Lc 20,23-24
19 Arătați-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.Mc 12,15 Lc 20,23-24
20 Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el?
21 Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.Pr 24,21 Mc 12,16-17 Lc 20,25 Rm 13,7
22 Auzind aceasta, s-au minunat și, lăsându-L, s-au dus.
23 În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat,Mc 12,18 Lc 20,27 Fa 23,8
24 Zicând: Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său.Fc 38,8 Dt 25,5 Rut 4,10 Mc 12,19 Lc 20,28
25 Deci erau, la noi, șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său.Mc 12,20 Lc 20,29
26 Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.Mc 12,21-26 Lc 20,30-36 1Co 15,43-44
27 În urma tuturor a murit și femeia.Mc 12,21-26 Lc 20,30-36 1Co 15,43-44
28 La înviere, deci, a cărui dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție.Mc 12,21-26 Lc 20,30-36 1Co 15,43-44
29 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.Mc 12,21-26 Lc 20,30-36 1Co 15,43-44
30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.Mc 12,21-26 Lc 20,30-36 1Co 15,43-44
31 Iar despre învierea morților, au n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:Mc 12,21-26 Lc 20,30-36 1Co 15,43-44
32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul morților, ci al viilor.Ies 3,6 Mc 12,26-27 Lc 20,37-38
33 Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.Lc 20,39
34 Și auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă.
35 Unul dintre ei, învățător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:Mc 12,28-29 Lc 10,25
36 Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?Mc 12,28-29 Lc 10,25
37 El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.Dt 6,5 Dt 10,12 Mi 6,8 Mc 12,29-30 Lc 10,27
38 Aceasta este marea și întâia poruncă.Mc 12,30
39 Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.Lv 19,18 Mt 5,43 Mc 12,31 Lc 10,27
40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.Mt 7,12 Mc 12,31
41 Și fiind adunați fariseii, i-a întrebat Iisus,Mc 12,35 Lc 20,41
42 Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.Lc 20,41
43 Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numește pe El Domn? - zicând:Mc 12,36
44 „Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”.Ps 109,1 Lc 20,42-43 Fa 2,34 Evr 1,13
45 Deci dacă David Îl numește pe El domn, cum este fiu al lui?Lc 20,41
46 Și nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.Mc 12,34 Lc 14,6 Lc 20,40
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Isus a luat cuvântul și le-a vorbit în parabole:
1 Și, răspunzând, Iisus a vorbit iarăși în pilde, zicându-le:
2 „Împărăția cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său.
2 Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.
3 Și i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă. Însă ei nu au voit să vină.
3 Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină.
4 A trimis din nou alți servitori, zicându-le: «Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!»
4 Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă.
5 Dar ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui;
5 Dar ei, fără să țină seama, s-au dus: unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui;
6 iar ceilalți i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit și i-au ucis.
6 Iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis.
7 Atunci regele a fost cuprins de mânie și, trimițând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o.
7 Și auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, și trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc.
8 Apoi le-a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici.
8 Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici.
9 Mergeți așadar la răscrucile drumurilor și oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă».
9 Mergeți deci la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă.
10 Servitorii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți pe care i‑au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut.
10 Și ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți.
11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă
11 Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12 și i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?». El a amuțit.
12 Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
13 Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși»”.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
15 Atunci fariseii s-au dus să țină sfat ca să-l prindă în vorbă.
15 Atunci s-au dus fariseii și au ținut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
16 Și i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodiénii, ca să-i spună: „Învățătorule, știm că ești sincer și înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului.
16 Și au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învățătorule, știm că ești omul adevărului și întru adevăr înveți calea lui Dumnezeu și nu-Ți pasă de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.
17 Spune-ne, așadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezárului?”.
17 Spune-ne deci nouă: Ce Ți se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriților, de ce mă ispitiți?
18 Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19 Arătați-mi moneda tributului!”. Iar ei i-au adus un dinár.
19 Arătați-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?”.
20 Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el?
21 I‑au zis: „Ale Cezárului”. Atunci le-a zis: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”.
21 Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
22 Când au auzit, au rămas uimiți și, lăsându-l, au plecat.
22 Auzind aceasta, s-au minunat și, lăsându-L, s-au dus.
23 În ziua aceea, s-au apropiat de el saduceii, care spun că nu este înviere, și l-au întrebat:
23 În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat,
24 „Învățătorule, Moise a spus: «Dacă cineva moare fără a avea copii, fratele s-o ia în căsătorie pe soția lui și să-i ridice descendență fratelui său!».
24 Zicând: Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său.
25 Erau la noi șapte frați. Primul s-a însurat și a murit, dar nu avea urmași și a lăsat soția fratelui său.
25 Deci erau, la noi, șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
26 Tot la fel și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
26 Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
27 În urma tuturor, a murit și femeia.
27 În urma tuturor a murit și femeia.
28 Așadar, la înviere, căruia dintre cei șapte îi va fi soție? Căci toți șapte au avut-o”.
28 La înviere, deci, a cărui dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție.
29 Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă înșelați, pentru că nu cunoașteți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
29 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer.
30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31 Cât despre învierea din morți, nu ați citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu, care zice:
31 Iar despre învierea morților, au n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
32 «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám și Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób»? Însă el nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii”.
32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul morților, ci al viilor.
33 Și mulțimile care ascultau au rămas uimite de învățătura lui.
33 Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.
34 Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc,
34 Și auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă.
35 iar unul dintre ei, învățat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:
35 Unul dintre ei, învățător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:
36 „Învățătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”.
36 Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
37 El i-a zis: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău!
37 El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
38 Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă.
38 Aceasta este marea și întâia poruncă.
39 Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!».
39 Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
40 În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”.
40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.
41 În timp ce fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat:
41 Și fiind adunați fariseii, i-a întrebat Iisus,
42 „Ce părere aveți despre Cristos? Al cui fiu este?”. I-au zis: „Al lui Davíd”.
42 Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
43 El le-a spus: „Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numește Domn când zice:
43 Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numește pe El Domn? - zicând:
44 «Domnul a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
până când îi voi pune pe dușmanii tăi
sub picioarele tale!».
44 „Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”.
45 Așadar, dacă Davíd îl numește Domn, cum poate fi fiul său?”.
45 Deci dacă David Îl numește pe El domn, cum este fiu al lui?
46 Și nimeni nu putea să-i răspundă vreun cuvânt și nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l [mai] întrebe ceva.
46 Și nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.
