1 În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.Mc 6,14 Lc 9,7 Lc 23,8
2 Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el.Mc 6,14 Mc 8,28 Lc 9,19
3 Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.Mc 6,17 Lc 3,19-20
4 Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție.Lv 18,16 Mc 6,18
5 Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca prooroc.Mt 21,26 Mc 6,20 Mt 20,6
6 Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc și i-a plăcut lui Irod.Pr 5,5 Mc 6,21
7 De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.Os 4,11 Os 7,5 Mc 6,22-23
8 Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.Mc 6,24
9 Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță.
11 Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.Mc 6,26-28 Lc 9,9
12 Și, venind ucenicii lui, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus.1Rg 22,21 Mc 6,29
13 Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulțimile au venit după El, pe jos, din cetăți.Mc 6,32-33 Lc 9,10 In 6,1
14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor.Mc 6,34 Lc 9,11 In 6,2.5
15 Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: locul este pustiu și vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate, să-și cumpere mâncare.Nm 11,21 Pr 29,25 Mc 6,35-36
16 Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce.Mc 6,37 Lc 9,13
17 Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.Mc 6,38 Lc 9,13 In 6,9
18 Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici.
19 Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor.Jd 7,19 Mc 6,39-41 Mc 8,7 In 6,10-11
20 Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline.1Rg 9,13 Sir 18,25 Mc 6,42-43 Mc 8,19 Lc 9,17 In 6,12
21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.Mc 6,44 Lc 9,14
22 Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.In 6,17
23 Iar dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Și, făcându-se seară, era singur acolo.Mc 6,46-47 In 6,15
24 Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.Mc 6,48 In 6,18
25 Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.Iov 9,8 Mc 6,48 In 6,19
26 Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă și de frică au strigat.Mc 6,49
27 Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!In 6,20
28 Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă.
29 El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus.
30 Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!Mt 8,25
31 Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?Mt 8,26 Iac 1,6
32 Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.Ps 106,29 In 1,15 Mt 8,26 Mc 6,51
33 Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu.Lc 4,41 Lc 9,20 In 1,49
34 Și, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.Mc 6,53
35 Și, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii.Mc 6,54-55 Lc 6,18
36 Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau se vindecau.Mc 3,10 Mc 6,56 Lc 6,19
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În acel timp, tetrarhul Iród a auzit despre faima lui Isus
1 În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
2 și le spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morți; de aceea puterea minunilor este în el”.
2 Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el.
3 Căci Iród, prinzându-l pe Ioan, îl legase și-l aruncase în închisoare din cauza Irodiádei, soția lui Fílip, fratele său.
3 Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
4 Căci Ioan îi spusese: „Nu-ți este permis să o ai”.
4 Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție.
5 Deși voia să-l ucidă, se temea de mulțime, pentru că îl considera ca profet.
5 Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca prooroc.
6 Dar, fiind ziua de naștere a lui Iród, fiica Irodiádei a dansat în mijloc și i-a plăcut atât de mult lui Iród,
6 Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc și i-a plăcut lui Irod.
7 încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
7 De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8 Dar ea, convinsă de mama ei, i‑a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”.
8 Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
9 Regele s‑a întristat, dar din cauza jurământului și a comesenilor, a poruncit să‑i fie dat
9 Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
10 și a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.
10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță.
11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, care i l-a dus mamei sale.
11 Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12 Discipolii lui, venind, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi au venit și i-au spus lui Isus.
12 Și, venind ucenicii lui, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus.
13 Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu și izolat; aflând, mulțimile l-au urmat pe jos din cetăți.
13 Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulțimile au venit după El, pe jos, din cetăți.
14 Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor.
15 La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu și ora e deja târzie. Dă drumul mulțimilor ca, mergând prin sate, să-și cumpere de mâncare!”.
15 Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: locul este pustiu și vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate, să-și cumpere mâncare.
16 Dar Isus le‑a zis: „Nu-i nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!”.
16 Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce.
17 Ei însă i‑au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”.
17 Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18 Atunci le-a zis: „Aduceți-mi-le aici!”.
18 Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici.
19 Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor.
19 Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor.
20 Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline.
20 Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline.
21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
22 Îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe țărmul [celălalt], până ce el va fi dat drumul mulțimilor.
22 Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.
23 După ce a dat drumul mulțimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur.
23 Iar dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Și, făcându-se seară, era singur acolo.
24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stádii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă.
24 Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25 Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei umblând pe mare.
25 Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
26 Văzându‑l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă și, de frică, au început să strige.
26 Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă și de frică au strigat.
27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”.
27 Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!
28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe apă!”.
28 Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă.
29 El i-a zis: „Vino!”. Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă și a venit spre Isus.
29 El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus.
30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat și, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”.
30 Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „[Om] cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?”.
31 Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat,
32 Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
33 iar cei care se aflau în barcă s-au prosternat [înaintea] lui, spunând: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu”.
33 Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu.
34 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét.
34 Și, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.
35 Când l-au recunoscut, oamenii din ținutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea și i-au adus la el pe toți bolnavii.
35 Și, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii.
36 Îi cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei și toți cei care o atingeau erau vindecați.
36 Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau se vindecau.
