1 În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăția cerurilor?Mc 9,33-36 Lc 9,46-47 Lc 22,24
2 Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,Mc 9,33-36 Lc 9,46-47 Lc 22,24
3 Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor.Mt 19,14 Mc 10,15 Lc 18,16-17
4 Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor.Mc 10,14 1Co 14,20
5 Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește.Mt 10,40 Mc 9,37 Lc 9,48
6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.Mc 9,42 Lc 17,1-2 Rm 14,13
7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.Sol 4,12 Mt 26,24 Lc 17,1 Rm 14,13 1Co 11,19
8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic.Mt 5,29-30 Mc 9,43-45
9 Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.Dt 13,5-10 Ps 118,37 Mt 5,29 Mc 9,47
10 Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri.1Rg 6,16 Ps 33,8 Iov 1,6 Tob 3,16 Evr 1,14 Ap 8,2
11 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.Mt 10,6 Mc 2,17 Lc 9,56 Lc 19,10 In 3,17 In 12,47 1Tim 1,15
12 Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi și una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munți pe cele nouăzeci și nouă și ducându-se va căuta pe cea rătăcită?Ir 50,6 Iz 34,4.11 Lc 15,4
13 Și dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit.Lc 15,5-7
14 Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceștia mici.Lc 15,7-10 2Ptr 3,9
15 De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău.Lv 19,17 Sir 19,14 Lc 17,3 Iac 5,19-20
16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.Dt 17,6 In 8,17 2Co 13,1 Evr 10,28
17 Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș.1Co 5,11 2Tes 3,6.14
18 Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer.Mt 16,19 In 20,23
19 Iarăși grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.1In 3,22 1In 5,14
20 Că unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.Lc 24,15
21 Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?Mt 6,12 Lc 17,3-4
22 Zis-a lui Iisus: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.Lv 25,39 Mt 6,14 Mc 11,25-26 Lc 17,4-5 Col 3,13
23 De aceea, asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.2Rg 4,1
24 Și, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți.
25 Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia și copii și pe toate câte le are, ca să se plătească.
26 Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot.
27 Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria.
28 Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plătește-mi ce ești dator.
29 Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Îngăduiește-mă și îți voi plăti.
30 Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31 Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32 Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33 Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine?Iac 2,13
34 Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
35 Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.Mt 5,25 Mt 6,12-15 Mc 11,25-26
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În ceasul acela s-au apropiat de Isus discipolii și i-au spus: „Oare cine este mai mare în împărăția cerurilor?”.
1 În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăția cerurilor?
2 Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor
2 Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3 și le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.
3 Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor.
4 Așadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăția cerurilor.
4 Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor.
5 Și oricine primește un copil în numele meu, pe mine mă primește.
5 Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește.
6 Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceștia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât [o piatră] de moară trasă de măgar și să fie aruncat în adâncul mării.
6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.
7 Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul!
7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8 Dacă mâna sau piciorul tău te scandalizează, taie-l și aruncă-l de la tine! Căci este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât, având amândouă mâinile și amândouă picioarele, să fii aruncat în focul veșnic.
8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic.
9 Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în focul Gheénei.
9 Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
10 Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu fața Tatălui meu care este în ceruri!
10 Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri.
11 .
11 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.
12 Ce părere aveți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă pe munte și se duce să o caute pe cea rătăcită?
12 Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi și una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munți pe cele nouăzeci și nouă și ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
13 Și dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.
13 Și dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit.
14 Aceasta este voința Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceștia mici.
14 Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceștia mici.
15 Dacă fratele tău greșește împotriva ta, mergi și mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
15 De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău.
16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declarația a doi sau trei martori»!
16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
17 Dacă refuză să‑i asculte și pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte și de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș!
17 Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș.
18 Adevăr vă spun: tot ce veți lega pe pământ va fi legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
18 Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer.
19 Iarăși vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri.
19 Iarăși grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20 Căci unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo, în mijlocul lor”.
20 Că unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.
21 Atunci, Petru, apropiindu-se, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?”.
21 Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?
22 Isus i‑a spus: „Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte.
22 Zis-a lui Iisus: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.
23 De aceea, împărăția cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi.
23 De aceea, asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
24 Când a început să ceară [conturile], i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talánți.
24 Și, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți.
25 Întrucât nu avea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduți el, soția, copiii și tot ce avea și să achite [datoria].
25 Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia și copii și pe toate câte le are, ca să se plătească.
26 Atunci, servitorul s-a prosternat în fața lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine și-ți voi restitui totul!».
26 Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot.
27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece și i-a iertat datoria.
27 Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria.
28 Dar ieșind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el și care îi datora o sută de dinári. Înșfăcându-l, îl strângea [de gât] spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi ești dator!».
28 Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plătește-mi ce ești dator.
29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora, zicându-i: «Ai răbdare cu mine și îți voi restitui!».
29 Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Îngăduiește-mă și îți voi plăti.
30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers și l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria.
30 Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31 Văzând deci ceilalți servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate.
31 Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat.
32 Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33 Nu trebuia să te înduri și tu de cel care este servitor ca și tine așa cum eu m-am îndurat de tine?».
33 Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine?
34 Și, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria.
34 Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
35 Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimă”.
35 Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.
