1 Duhul Tău cel fără stricăciune este întru toate.Ps 138,6 Sol 1,7
2 Pentru aceea pedepsești cu măsură pe cei care cad și, când păcătuiesc, le deschizi ochii și-i dojenești, ca să se lase de răutatea lor și să creadă întru Tine, Doamne.Ir 10,24
3 De locuitorii cei de demult ai sfântului Tău pământ Te-ai scârbit,Dt 9,5
4 Căci făceau lucruri nelegiuite, vrăjitorești și aduceau jertfe necurate,Lv 18,3
5 Omorând fără milă pe prunci, mâncând carne omenească și adăpându-se cu sânge; pe acești jertfitori spurcațiDt 12,31 Dt 18,10 Ir 19,5
6 Și părinți ucigași ai unor prunci fără de apărare ai voit să-i nimicești prin mâinile părinților noștri,
7 Așa încât acest pământ, care este mai de cinste înaintea Ta decât toate celelalte, să primească – vrednici locuitori – pe fiii lui Dumnezeu.
8 Dar și pe aceia ca pe niște oameni i-ai iertat și le-ai trimis, ca soli ai oștirii Tale pedepsitoare, tăuni care înțeapă, ca să-i ucidă cu încetul.Ies 23,27-28 Dt 7,20
9 Nu pentru că n-ai fi putut supune cu război pe cei necredincioși celor drepți, sau să-i pierzi dintr-odată cu groaznice fiare, sau cu o poruncă scurtă,Sol 11,18
10 Ci ai judecat să-i iei cu încetul dându-le loc de pocăință, deși bine știai că neamul lor este viclean și răutatea lor este firească și răsădită înlăuntru și că gândul lor nu se va schimba în veac,Ies 23,30 Dt 7,23 Ir 13,23 Rm 2,4 Ap 2,21
11 Pentru că din început a fost sămânță blestemată. Apoi nici pentru aceea că Te-ai teme de cineva, Te-ai arătat îndelung-răbdător cu păcatele lor.Fc 8,21 Fc 9,25
12 Căci cine ar putea să-ți zică: Ce-ai făcut? Sau cine va sta împotriva judecății Tale? Sau cine Te va scoate vinovat pentru neamurile cele nimicite, pe care Tu însuți le-ai făcut? Sau cine se va ridica asupra Ta cu judecată pentru oamenii cei nedrepți?Rm 9,20
13 Că nu este alt dumnezeu afară de Tine, care să aibă grijă de toate și căruia să-i dovedești că judecățile Tale sunt totdeauna drepte.Sol 11,24 1Ptr 5,7
14 Nu este nici împărat, nici stăpânitor care să poată să ridice ochii în fața Ta și să-ți ceară socoteală pentru cei pe care i-ai nimicit.
15 Ci, fiind drept, toate le cârmuiești cu dreptate și socotești lucru nepotrivit cu puterea Ta ca să osândești pe cel care nu trebuie pedepsit.
16 Puterea Ta este începutul dreptății și, pentru că ești Stăpân a toate, către toți cu îngăduință Te arăți.Ps 144,9 Sol 11,26 Rm 11,32
17 Arăți tăria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta și înfrângi cutezanța celor care o cunosc.
18 Stăpân al puterii cum ești, judeci cu blândețe și ne cârmuiești cu multă cruțare, că la Tine este puterea, când voiești.Ps 102,10
19 Prin lucruri ca acestea ai învățat pe poporul Tău că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni și ai dat fiilor Tăi bună nădejde, că le lași timp să se pocăiască de păcate.
20 Că de vreme ce ai pedepsit cu atâta încetineală și îngăduință pe dușmanii slujitorilor Tăi, deși erau vinovați până la moarte, dându-le timp și loc să se abată de la nelegiuirea lor,Ies 8,31 Rm 2,4
21 Atunci cu câtă luare aminte judeci Tu pe robii Tăi, ai căror părinți au primit de la Tine jurăminte și legămintele unor strălucite făgăduințe!Rm 11,24
22 Deci când ne mustri, Tu bați pe vrăjmașii noștri de mii de ori mai mult, ca să ținem în seamă bunătatea Ta, când judecăm; iar când suntem judecați, să nădăjduim în îndurarea Ta.1Co 11,32
23 Drept aceea, pe cei nedrepți care și-au trăit viața nebunește, i-ai pedepsit cu înseși faptele lor urâcioase.
24 Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai respingătoare, înșelându-se ca pruncii cei fără de înțelepciune.Sol 11,16 Sol 15,18 Rm 1,23
25 Pentru aceea, ca unor prunci fără de minte le-ai trimis o pedeapsă de râs.
26 Iar cei care nu s-au pătruns de această certare neînsemnată vor simți o pedeapsă vrednică de Dumnezeu.
27 Suferind și tulburându-se cu ceea ce ei socoteau a fi dumnezei, au cunoscut pe Dumnezeul cel adevărat, pe Care altădată au zis că nu-L cunosc; pentru aceea, osânda cea mai de pe urmă a venit asupra lor.Ies 8,19 Sol 11,16
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Căci Duhul tău incoruptibil
este în toți.
1 Duhul Tău cel fără stricăciune este întru toate.
2 De aceea, îi mustri câte puțin pe cei care cad
și îi dojenești amintindu-le prin ce au păcătuit,
pentru ca, abandonând răutatea,
să creadă în tine, Doamne.
2 Pentru aceea pedepsești cu măsură pe cei care cad și, când păcătuiesc, le deschizi ochii și-i dojenești, ca să se lase de răutatea lor și să creadă întru Tine, Doamne.
3 Pe locuitorii din vechime
ai țării tale sfinte,
3 De locuitorii cei de demult ai sfântului Tău pământ Te-ai scârbit,
4 îi urai pentru că făceau
lucrări detestabile:
vrăjitorii și rituri sacrilege,
4 Căci făceau lucruri nelegiuite, vrăjitorești și aduceau jertfe necurate,
5 ucideri nemiloase de copii,
ospăț cu măruntaie,
carne de om și sânge,
în mijlocul ospețelor celor inițiați,
5 Omorând fără milă pe prunci, mâncând carne omenească și adăpându-se cu sânge; pe acești jertfitori spurcați
6 părinți ucigași de suflete fără apărare;
tu ai voit să-i pierzi prin mâinile
părinților noștri,
6 Și părinți ucigași ai unor prunci fără de apărare ai voit să-i nimicești prin mâinile părinților noștri,
7 pentru ca acest pământ,
cel mai vrednic de cinste la tine dintre toate,
să primească colonia sfântă a fiilor lui Dumnezeu.
7 Așa încât acest pământ, care este mai de cinste înaintea Ta decât toate celelalte, să primească – vrednici locuitori – pe fiii lui Dumnezeu.
8 Dar și pe aceștia,
întrucât erau oameni, i-ai cruțat
și ai trimis viespi
ca premergători ai armatei tale,
ca să-i distrugă puțin câte puțin.
8 Dar și pe aceia ca pe niște oameni i-ai iertat și le-ai trimis, ca soli ai oștirii Tale pedepsitoare, tăuni care înțeapă, ca să-i ucidă cu încetul.
9 Nu că nu ai fi putut
să-i dai în bătălie pe cei nelegiuiți
în mâna celor drepți
sau să-i nimicești prin fiare crude
sau printr-un cuvânt sever,
9 Nu pentru că n-ai fi putut supune cu război pe cei necredincioși celor drepți, sau să-i pierzi dintr-odată cu groaznice fiare, sau cu o poruncă scurtă,
10 dar i-ai judecat puțin câte puțin,
dându-le loc de convertire,
știind că generația lor era rea,
că răutatea lor era înnăscută
și că gândirea lor nu s-ar fi schimbat în veci.
10 Ci ai judecat să-i iei cu încetul dându-le loc de pocăință, deși bine știai că neamul lor este viclean și răutatea lor este firească și răsădită înlăuntru și că gândul lor nu se va schimba în veac,
11 Erau o seminție blestemată de la început.
Dar nu de frica față de cineva
i-ai lăsat nepedepsiți
pentru cele ce păcătuiau.
11 Pentru că din început a fost sămânță blestemată. Apoi nici pentru aceea că Te-ai teme de cineva, Te-ai arătat îndelung-răbdător cu păcatele lor.
12 Cine ar [putea] să spună:
„Ce ai făcut?”
sau cine ar putea să stea
împotriva judecății tale?
Sau cine te va acuza
că distrugi neamurile pe care le-ai făcut?
Sau cine va veni să stea înaintea ta
ca răzbunător al oamenilor nedrepți?
12 Căci cine ar putea să-ți zică: Ce-ai făcut? Sau cine va sta împotriva judecății Tale? Sau cine Te va scoate vinovat pentru neamurile cele nimicite, pe care Tu însuți le-ai făcut? Sau cine se va ridica asupra Ta cu judecată pentru oamenii cei nedrepți?
13 Căci nu este alt Dumnezeu
în afară de tine,
care te îngrijești de toți ca să arăți
că nu ai judecat în mod nedrept.
13 Că nu este alt dumnezeu afară de Tine, care să aibă grijă de toate și căruia să-i dovedești că judecățile Tale sunt totdeauna drepte.
14 Nu este nici rege, nici dominator
care să poată să-ți reziste
pentru cei pe care i-ai pedepsit.
14 Nu este nici împărat, nici stăpânitor care să poată să ridice ochii în fața Ta și să-ți ceară socoteală pentru cei pe care i-ai nimicit.
15 Fiind drept, guvernezi toate în mod drept.
Condamnarea celui care
nu merită să fie pedepsit
o consideri străină de puterea ta.
15 Ci, fiind drept, toate le cârmuiești cu dreptate și socotești lucru nepotrivit cu puterea Ta ca să osândești pe cel care nu trebuie pedepsit.
16 Puterea ta este începutul dreptății
și, fiind stăpânitor peste toate,
te face să fii indulgent cu toți.
16 Puterea Ta este începutul dreptății și, pentru că ești Stăpân a toate, către toți cu îngăduință Te arăți.
17 Îți arăți puterea față de cel care nu crede
în desăvârșirea puterii
și-i dojenești pe cei care cunosc cutezanța.
17 Arăți tăria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta și înfrângi cutezanța celor care o cunosc.
18 Tu ești stăpânitorul puterii,
ne judeci cu blândețe
și ne guvernezi cu multă îngăduință,
căci puterea este aproape de tine oricând ai vrea.
18 Stăpân al puterii cum ești, judeci cu blândețe și ne cârmuiești cu multă cruțare, că la Tine este puterea, când voiești.
19 L-ai învățat pe poporul tău,
prin astfel de lucrări,
că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni
și-i faci pe fiii tăi să spere
că le dai convertire de păcate.
19 Prin lucruri ca acestea ai învățat pe poporul Tău că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni și ai dat fiilor Tăi bună nădejde, că le lași timp să se pocăiască de păcate.
20 Dacă pe dușmanii fiilor tăi,
deși meritau moartea,
i-ai pedepsit cu o astfel de răbdare,
dându-le timp să se elibereze
și mod prin care să se îndepărteze de răutate,
20 Că de vreme ce ai pedepsit cu atâta încetineală și îngăduință pe dușmanii slujitorilor Tăi, deși erau vinovați până la moarte, dându-le timp și loc să se abată de la nelegiuirea lor,
21 cu cât mai multă corectitudine
i-ai judecat pe fiii tăi,
pentru părinții cărora ai dat jurăminte
și alianțele promisiunilor bune.
21 Atunci cu câtă luare aminte judeci Tu pe robii Tăi, ai căror părinți au primit de la Tine jurăminte și legămintele unor strălucite făgăduințe!
22 Deci dacă pentru a ne corecta pe noi
îi lovești de o mie de ori pe dușmanii noștri,
este pentru ca, atunci când judecăm,
să ne amintim de bunătatea ta
și, când suntem judecați,
să așteptăm îndurare.
22 Deci când ne mustri, Tu bați pe vrăjmașii noștri de mii de ori mai mult, ca să ținem în seamă bunătatea Ta, când judecăm; iar când suntem judecați, să nădăjduim în îndurarea Ta.
23 De aceea, pe cei care au trăit nedrept
în nebunia vieții,
i-ai chinuit prin propriile lor [fapte] abominábile.
23 Drept aceea, pe cei nedrepți care și-au trăit viața nebunește, i-ai pedepsit cu înseși faptele lor urâcioase.
24 Și, înșelându-se și mai mult pe căile înșelăciunii,
au luat drept dumnezei cele necinstite,
chiar și printre ființele rușinoase,
fiind mințiți, pe drept,
ca niște copii nepricepuți.
24 Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai respingătoare, înșelându-se ca pruncii cei fără de înțelepciune.
25 De aceea, ca la niște copii fără de minte,
ai trimis judecata spre batjocură.
25 Pentru aceea, ca unor prunci fără de minte le-ai trimis o pedeapsă de râs.
26 Dar cei care nu se vor lăsa dojeniți
prin mustrările blândeții
vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu.
26 Iar cei care nu s-au pătruns de această certare neînsemnată vor simți o pedeapsă vrednică de Dumnezeu.
27 Dar ei, fiind indignați că au suferit
din cauza la astfel de [lucruri],
pe care ei îi considerau dumnezei,
văzând că sunt pedepsiți în ei,
l-au văzut și l-au recunoscut
pe Dumnezeul adevărat,
cel pe care odinioară îl renegau.
De aceea a venit asupra lor pedeapsa extremă.
27 Suferind și tulburându-se cu ceea ce ei socoteau a fi dumnezei, au cunoscut pe Dumnezeul cel adevărat, pe Care altădată au zis că nu-L cunosc; pentru aceea, osânda cea mai de pe urmă a venit asupra lor.
