1 Înțelepciunea a păzit pe primul om zidit de Dumnezeu ca să fie părintele neamului omenesc, atunci când a fost zidit întâiul.Fc 1,27-28 Fc 2,7
2 Ea l-a scos din păcatul lui și i-a dat putere să stăpânească toată făptura.
3 Fiindcă s-a depărtat de ea, mâniindu-se, cel nedrept a pierit în nebunia sa ucigașă de frate.Fc 4,8
4 Iar când pământul a fost acoperit de ape, înțelepciunea l-a mântuit și pe cel drept l-a purtat în slaba arcă de lemn.Fc 7,1.12.23
5 Când popoarele și-au amestecat nelegiuirile toate, de-a valma, înțelepciunea a știut pe cel drept și l-a păstrat fără vină în fața lui Dumnezeu și l-a păzit nebiruit, când a fost să-l doboare mila de copilul său.Fc 11,2 Fc 14,15 Fc 22,6
6 Tot ea a mântuit pe cel drept din prăpădul celor răi și el a fugit departe de focul coborât peste cele cinci cetăți.Fc 19,16-17.22
7 Și ca dovadă, arătând nelegiuirea lor, acest ținut pustiit fumegă și azi, pomii dau roadă în afară de vreme și un stâlp de sare se înalță acolo, spre pomenirea necredinciosului suflet al femeii lui Lot.Fc 19,20-21.26 Lc 17,32 2Ptr 2,6 Iuda 1,7
8 Nu le-a păsat de înțelepciune și de aceea n-au știut ce este binele și au lăsat celor care sunt în viață amintirea nebuniei lor, așa încât ticăloșiile lor să nu fie înghițite de uitare,Sol 2,13
9 Dar înțelepciunea a smuls din necazuri pe cei care sunt credincioși.Sir 4,16
10 Iarăși înțelepciunea a purtat pe căi drepte pe dreptul care fugea de mânia fratelui său, arătându-i împărăția lui Dumnezeu și dându-i învățătură despre lucrurile sfinte; ea l-a îmbogățit când el muncea din greu și spor i-a dat în strădaniile lui.Fc 28,7
11 Înțelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreți și l-a ajutat să dobândească mari averi.Fc 31,7.42
12 Ea l-a ferit de dușmani; ea l-a ocrotit de cei care îi întindeau curse; ea l-a făcut biruitor într-o luptă crâncenă, ca să-l învețe că mai tare decât toate este cucernicia.Fc 32,28 1Tim 4,8
13 Înțelepciunea n-a părăsit pe dreptul cel vândut, ci l-a ferit de păcat.Fc 37,38 Fc 39,12
14 Ea s-a coborât cu el în groapă și în lanțurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul domniei și puterea peste cei ce-l asupreau; ea a dovedit de minciună pe pârâșii lui și i-a dat o veșnică mărire.Fc 39,21 Fc 40,14 Fc 41,40-41 Fc 45,8 Ps 104,20
15 Înțelepciunea a izbăvit pe poporul cel cuvios și seminția cea nevinovată de neamurile care o împilau.Ies 12,37
16 Ea a pătruns în sufletul robului lui Dumnezeu și cu semne și cu minuni ea a ținut piept unor regi temuți.Ies 4,11
17 Celor cuvioși datu-le-a plata ostenelilor lor și i-a călăuzit pe o cale preaminunată și ziua le-a fost acoperământ și noaptea lumină de stele;Ies 11,2 Ies 13,21 Mt 13,43
18 I-a trecut prin Marea Roșie și i-a purtat prin ape mari.Ies 14,22
19 A acoperit cu ape pe dușmani, apoi din adâncurile mării i-a aruncat afară.Ies 14,31 Ps 77,15-16
20 Pentru aceea, drepții au jefuit pe cei necredincioși și au slăvit cântând numele Tău cel sfânt, Stăpâne, și toți laolaltă au lăudat mâna Ta care lupta pentru ei.Ies 12,35 Ies 15,1
21 Căci înțelepciunea a deschis gura celor muți și limba pruncilor a făcut-o bine grăitoare.Ies 4,11-12
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Ea l-a păzit pe primul plăsmuit, tatăl lumii, când a fost creat singur și l-a eliberat din propria cădere.
1 Înțelepciunea a păzit pe primul om zidit de Dumnezeu ca să fie părintele neamului omenesc, atunci când a fost zidit întâiul.
2 I-a dat puterea să stăpânească peste toate.
2 Ea l-a scos din păcatul lui și i-a dat putere să stăpânească toată făptura.
3 Dar un nelegiuit, îndepărtându-se de ea în mânia lui, a pierit din cauza furiei fratricide.
3 Fiindcă s-a depărtat de ea, mâniindu-se, cel nedrept a pierit în nebunia sa ucigașă de frate.
4 Când pământul a fost inundat din cauza lui, înțelepciunea l-a salvat din nou, cârmuindu-l pe cel drept printr-un biet lemn.
4 Iar când pământul a fost acoperit de ape, înțelepciunea l-a mântuit și pe cel drept l-a purtat în slaba arcă de lemn.
5 Ea, când neamurile au ajuns la confuzie prin unanimitatea în nelegiuire, l-a recunoscut pe cel drept și l-a păzit fără prihană pentru Dumnezeu și l-a menținut puternic, în ciuda gingășiei [lui] pentru copil.
5 Când popoarele și-au amestecat nelegiuirile toate, de-a valma, înțelepciunea a știut pe cel drept și l-a păstrat fără vină în fața lui Dumnezeu și l-a păzit nebiruit, când a fost să-l doboare mila de copilul său.
6 Când cei nelegiuiți erau exterminați, ea l-a mântuit pe cel drept care fugea de focul ce cobora peste cele cinci cetăți.
6 Tot ea a mântuit pe cel drept din prăpădul celor răi și el a fugit departe de focul coborât peste cele cinci cetăți.
7 Ca mărturie a acestei nelegiuiri stau ținutul fumegând și plantele care produc roade fragede, de câteva ore, iar ca amintire a unui suflet necredincios stă o coloană de sare.
7 Și ca dovadă, arătând nelegiuirea lor, acest ținut pustiit fumegă și azi, pomii dau roadă în afară de vreme și un stâlp de sare se înalță acolo, spre pomenirea necredinciosului suflet al femeii lui Lot.
8 Neglijând înțelepciunea, nu numai că au fost împiedicați să cunoască cele bune, dar au lăsat amintire a nepriceperii lor celor vii, ca să nu poată să se ascundă în cele în care au căzut.
8 Nu le-a păsat de înțelepciune și de aceea n-au știut ce este binele și au lăsat celor care sunt în viață amintirea nebuniei lor, așa încât ticăloșiile lor să nu fie înghițite de uitare,
9 Dar înțelepciunea i-a mântuit de chinuri pe cei care se îngrijesc de ea.
9 Dar înțelepciunea a smuls din necazuri pe cei care sunt credincioși.
10 Ea l-a călăuzit pe cărări drepte pe cel drept care fugea de mânia fratelui, i-a arătat domnia lui Dumnezeu și i-a dat cunoașterea celor sfinte, l-a făcut să prospere prin muncă și a dat împlinire trudei sale.
10 Iarăși înțelepciunea a purtat pe căi drepte pe dreptul care fugea de mânia fratelui său, arătându-i împărăția lui Dumnezeu și dându-i învățătură despre lucrurile sfinte; ea l-a îmbogățit când el muncea din greu și spor i-a dat în strădaniile lui.
11 I-a fost alături împotriva lăcomiei celor care-l oprimau și l-a îmbogățit.
11 Înțelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreți și l-a ajutat să dobândească mari averi.
12 L-a păzit de dușmani, l-a pus în siguranță față de cei care-l pândeau, i-a dat premiu pentru lupta puternică,
ca să știe că mai puternică decât toate este pietatea.
12 Ea l-a ferit de dușmani; ea l-a ocrotit de cei care îi întindeau curse; ea l-a făcut biruitor într-o luptă crâncenă, ca să-l învețe că mai tare decât toate este cucernicia.
13 Ea nu l-a părăsit pe dreptul vândut și l-a mântuit de păcat.
13 Înțelepciunea n-a părăsit pe dreptul cel vândut, ci l-a ferit de păcat.
14 A coborât cu el în groapă și nu l-a lăsat în lanțuri până când i-a adus sceptru regal și putere peste cei care-l dominau, i-a arătat mincinoși pe cei care-l defăimau și i-a dat o glorie veșnică.
14 Ea s-a coborât cu el în groapă și în lanțurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul domniei și puterea peste cei ce-l asupreau; ea a dovedit de minciună pe pârâșii lui și i-a dat o veșnică mărire.
15 Ea a mântuit poporul sfânt și seminția neprihănită
de popoarele care-i asupreau.
15 Înțelepciunea a izbăvit pe poporul cel cuvios și seminția cea nevinovată de neamurile care o împilau.
16 A intrat în sufletul celui care se îngrijea de Domnul
și el s-a ridicat împotriva regilor
de temut prin minuni și semne.
16 Ea a pătruns în sufletul robului lui Dumnezeu și cu semne și cu minuni ea a ținut piept unor regi temuți.
17 Le-a dat celor sfinți răsplată
pentru truda lor,
i-a călăuzit pe o cale minunată
și a fost pentru ei protecție ziua
și lumină a stelelor noaptea.
17 Celor cuvioși datu-le-a plata ostenelilor lor și i-a călăuzit pe o cale preaminunată și ziua le-a fost acoperământ și noaptea lumină de stele;
18 I-a făcut să treacă prin Marea Roșie
și să străbată prin ape multe.
18 I-a trecut prin Marea Roșie și i-a purtat prin ape mari.
19 I-a înecat pe dușmanii lor
și i-a revărsat din profunzimea abisului.
19 A acoperit cu ape pe dușmani, apoi din adâncurile mării i-a aruncat afară.
20 De aceea, cei drepți
i-au despuiat pe cei nelegiuiți
și au cântat, Doamne, numele tău cel sfânt
și au lăudat împreună brațul tău protector.
20 Pentru aceea, drepții au jefuit pe cei necredincioși și au slăvit cântând numele Tău cel sfânt, Stăpâne, și toți laolaltă au lăudat mâna Ta care lupta pentru ei.
21 Căci înțelepciunea a dezlegat gura celor muți
și a făcut clare limbile copilașilor.
21 Căci înțelepciunea a deschis gura celor muți și limba pruncilor a făcut-o bine grăitoare.
