1 Deșerți sunt din fire toți oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu și care n-au știut, plecând de la bunătățile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înțeleagă pe meșter;Bar 5,20 Rm 1,19-21
2 Ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii sau focul, sau vântul, sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică, sau luminătorii cerului;Dt 4,19.23 Fa 7,42
3 Ei, care, desfătați de frumusețea acestora, le-au luat drept dumnezei, să știe acum cu cât este Stăpânul mai presus decât acestea, că El, Cel Care Însuși este începătorul frumuseții, este făcătorul lor.Sir 43,6 Rm 1,20
4 Iar dacă se minunează de putere și de lucrare, să înțeleagă din acestea cu cât este mai puternic Cel care le-a făcut.
5 Căci din mărimea și frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te, pe Cel care le-a zidit.Rm 1,20
6 Dar, în același timp, în toate acestea este oarecare neajuns, căci doar unii ca aceștia rătăcesc căutând pe Dumnezeu și străduindu-se să-L afle.Fa 14,17 Fa 17,27
7 Căci, îndeletnicindu-se cu lucrările lui Dumnezeu și cercetându-le, ei se încredințează cu vederea cât de frumoase sunt cele văzute.Rm 1,19
8 De altă parte, ei n-au cuvânt să li se ierte rătăcirea.
9 Că dacă au putut să adune atâta învățătură, ca să cerceteze lumea, cum n-au aflat ei mai degrabă pe Stăpânul lumii?
10 Dar sunt cu totul ticăloși și și-au pus nădejdea în lucruri fără de viață cei care au numit dumnezei lucrurile mâinilor omenești, aurul și argintul cu meșteșug lucrat și închipuiri de dobitoace sau piatră netrebnică, cioplită de mână de demult.Ir 10,4 Fa 17,29 Rm 1,23
11 Un meșter lemnar a tăiat din pădure un lemn bun de lucrat, l-a jupuit de coajă și apoi cu îndemânarea sa a făcut din el o unealtă folositoare spre slujba vieții.Is 40,19 Is 44,13 Ir 10,3
12 Rămășițele de la lemnul lucrat le pune pe foc să își fiarbă de mâncare și își potolește foamea.
13 Și ce-a mai rămas dintr-acestea, nefiind de nici o treabă, pentru că este lemn strâmb și noduros, îl cioplește ca să-i treacă de urât și, potrivindu-l și meșteșugindu-l, l-a făcut asemenea cu chipul de om.Is 44,12
14 Sau l-a făcut asemenea vreunui dobitoc de nimic și, vopsindu-l peste tot și rumenindu-l la față cu vopsea roșie, i-a ascuns toate metehnele.
15 Apoi i-a făcut în perete bună așezare, l-a pus acolo și l-a întărit cu piroane de fier.
16 El are grijă de idol să nu cadă, știind bine că nu-și poate ajuta singur, căci nu este decât un chip care are nevoie de ajutor.
17 Dar el se roagă chipului pentru averea sa, pentru nunțile sale și pentru fiii săi și nu se rușinează a vorbi către lucrul cel neînsuflețit.
18 El cere sănătate de la cel neputincios, se roagă de viață celui mort și de ajutor celui ce nu poate să dea nici unul; el se roagă de bună călătorie cui nu poate să meargă în picioare.Ir 3,23 1Co 8,4
19 Ca să-și pună la adăpost averea, alergătura și izbânda muncii sale, el cere putere de la cel care are mâinile cele mai betege.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Într-adevăr, toți oamenii
sunt din natură fără rost,
cei care nu au cunoașterea lui Dumnezeu
și care, din cele bune care se văd,
nu au putut să-l recunoască pe Cel care Este
și, dând atenție lucrărilor,
nici nu l-au recunoscut pe Artizan.
1 Deșerți sunt din fire toți oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu și care n-au știut, plecând de la bunătățile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înțeleagă pe meșter;
2 Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid,
sau ciclul stelelor, sau apa violentă,
sau strălucirea cerului
– dominatori ai lumii –
i-au considerat ca dumnezei.
2 Ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii sau focul, sau vântul, sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică, sau luminătorii cerului;
3 Dacă, uimiți de frumusețea lor,
le-au luat pe acestea ca dumnezei,
cu atât mai mult
să recunoască [faptul]
că stăpânitorul acestora este mai bun,
este izvorul frumuseții cel care le-a creat.
3 Ei, care, desfătați de frumusețea acestora, le-au luat drept dumnezei, să știe acum cu cât este Stăpânul mai presus decât acestea, că El, Cel Care Însuși este începătorul frumuseții, este făcătorul lor.
4 Dacă sunt uimiți de putere și energie,
să considere de la ele
cu cât mai mult este mai puternic
cel care le-a creat!
4 Iar dacă se minunează de putere și de lucrare, să înțeleagă din acestea cu cât este mai puternic Cel care le-a făcut.
5 Căci din măreția și frumusețea celor create,
prin analogie, se vede creatorul lor.
5 Căci din mărimea și frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te, pe Cel care le-a zidit.
6 Totuși, asupra lor reproșul este blând,
căci ei, probabil,
s-au înșelat căutându-l pe Dumnezeu
și voind să-l găsească.
6 Dar, în același timp, în toate acestea este oarecare neajuns, căci doar unii ca aceștia rătăcesc căutând pe Dumnezeu și străduindu-se să-L afle.
7 Iar ei, întorcându-se spre lucrările lui,
au cercetat și s-au lăsat convinși
de vederea [lor],
pentru că cele văzute sunt frumoase.
7 Căci, îndeletnicindu-se cu lucrările lui Dumnezeu și cercetându-le, ei se încredințează cu vederea cât de frumoase sunt cele văzute.
8 Cu toate acestea,
nici ei nu sunt de iertat.
8 De altă parte, ei n-au cuvânt să li se ierte rătăcirea.
9 Căci dacă au avut puterea
să cunoască astfel de lucruri,
încât să poată intui [taina] veacului,
cum de nu l-au găsit repede
pe stăpânitorul acestora?
9 Că dacă au putut să adune atâta învățătură, ca să cerceteze lumea, cum n-au aflat ei mai degrabă pe Stăpânul lumii?
10 Nefericiți sunt cei a căror speranță este în cele moarte,
care numesc dumnezei
lucrările mâinilor oamenilor,
realizate din aur și din argint,
asemănare și reprezentare de animale
sau de piatră nefolositoare,
lucrare a unei mâini din vechime.
10 Dar sunt cu totul ticăloși și și-au pus nădejdea în lucruri fără de viață cei care au numit dumnezei lucrurile mâinilor omenești, aurul și argintul cu meșteșug lucrat și închipuiri de dobitoace sau piatră netrebnică, cioplită de mână de demult.
11 Dacă un oarecare cioplitor
a tăiat cu ușurință un copac,
a îndepărtat cu grijă
toată scoarța lui dimprejur,
l-a lucrat frumos,
a făcut un vas util, în folosul vieții,
11 Un meșter lemnar a tăiat din pădure un lemn bun de lucrat, l-a jupuit de coajă și apoi cu îndemânarea sa a făcut din el o unealtă folositoare spre slujba vieții.
12 iar resturile lucrării le-a consumat
pentru ca să-și pregătească mâncarea
să se sature.
12 Rămășițele de la lemnul lucrat le pune pe foc să își fiarbă de mâncare și își potolește foamea.
13 Dar din rămășițele acestora
a luat un lemn bun de nimic,
strâmb și plin de noduri,
l-a sculptat cu atenție în [timpul] său liber,
prin experiența cunoașterii l-a modelat
și l-a comparat cu imaginea unui om
13 Și ce-a mai rămas dintr-acestea, nefiind de nici o treabă, pentru că este lemn strâmb și noduros, îl cioplește ca să-i treacă de urât și, potrivindu-l și meșteșugindu-l, l-a făcut asemenea cu chipul de om.
14 sau l-a asemănat cu un oarecare biet animal,
l-a uns cu cretă roșie
și a colorat suprafața lui cu roșu:
a uns orice pată care era pe el.
14 Sau l-a făcut asemenea vreunui dobitoc de nimic și, vopsindu-l peste tot și rumenindu-l la față cu vopsea roșie, i-a ascuns toate metehnele.
15 I-a făcut un lăcaș vrednic de el,
l-a așezat pe perete și l-a fixat sigur cu fier.
15 Apoi i-a făcut în perete bună așezare, l-a pus acolo și l-a întărit cu piroane de fier.
16 Pentru ca să nu cadă,
el s-a îngrijit de mai înainte,
știind că nu poate să se ajute singur,
că este o imagine și are nevoie de ajutor.
16 El are grijă de idol să nu cadă, știind bine că nu-și poate ajuta singur, căci nu este decât un chip care are nevoie de ajutor.
17 El se roagă pentru proprietăți,
pentru căsătorii și pentru fii
și nu se rușinează să vorbească
dinaintea a ceea ce este neînsuflețit
și invocă pentru sănătate ceea ce e slab,
17 Dar el se roagă chipului pentru averea sa, pentru nunțile sale și pentru fiii săi și nu se rușinează a vorbi către lucrul cel neînsuflețit.
18 pentru viață, ceea ce este mort,
îl consideră vrednic să invoce pentru ajutor
pe cel mai neștiutor, pentru călătorie,
pe cel care nu se poate folosi de picioare
18 El cere sănătate de la cel neputincios, se roagă de viață celui mort și de ajutor celui ce nu poate să dea nici unul; el se roagă de bună călătorie cui nu poate să meargă în picioare.
19 Pentru câștig, pentru profit
și pentru succesul mâinilor cere putere
de la cel care nu are deloc putere în mâini.
19 Ca să-și pună la adăpost averea, alergătura și izbânda muncii sale, el cere putere de la cel care are mâinile cele mai betege.
