1 Ci o mânie neîndurată prigonește pe nelegiuiți până la sfârșit, fiindcă Dumnezeu știa de mai înainte ce vor face ei,
2 Că adică Egiptenii, după ce au lăsat pe Israel să plece și cu mare stăruință i-au grăbit la drum, vor avea păreri de rău și vor începe să-i urmărească.Ies 14,5
3 Cu adevărat, când nu isprăviseră de jelit pe morții lor și plângeau încă la mormintele celor uciși, un alt gând nebunesc le-a venit și au început, ca pe niște fugari, să urmărească pe aceia pe care îi grăbiseră cu rugăminți să plece de la ei.Ies 12,30 Ies 14,5
4 La aceasta îi trăgea pedeapsa de care erau vrednici, și despre cele mai înainte întâmplate nu mai aveau ținere de minte, ca să se împlinească și ceea ce mai lipsea din urgiile suferite de ei;
5 Așa încât poporul Tău să săvârșească necrezuta lui trecere prin mare, iar Egiptenii să dea peste o moarte năprasnică.
6 Fiindcă făptura întreagă a fost prefăcută în alcătuirea ei, supunându-se deosebitelor Tale porunci, pentru ca robii Tăi să se păzească nevătămați.
7 Astfel un nor umbrea tabăra lor; din apa care mai înainte era acolo s-a făcut pământ uscat, iar din Marea Roșie, cale fără de piedică și câmpie cu pajiște din valurile zbuciumate.Ies 13,21 Ies 14,16.19
8 Și pe aici a trecut tot neamul Israel, pe care îl ocrotea mâna Ta, și minunate lucruri a văzut.
9 Și ca niște cai din câmpia cu iarbă și ca niște miei care zburdă, ei Te preaslăveau pe Tine, Doamne, Cel Care i-ai izbăvit.Ies 15,1 Is 63,13
10 Fiindcă își aduceau mereu aminte de cele ce se întâmplaseră în-țara pribegiei lor, cum pământul, în locul altor vietăți, a scos la iveală tăuni, iar Nilul în loc de pești a vărsat o mulțime de broaște.Ies 8,3.6 Lc 11,11
11 Și mai pe urmă, au văzut o nouă odrăslire de păsări, când, fiind purtați de poftă, ei au cerut mâncăruri de desfătare.Ies 16,13 Nm 11,51
12 Și, spre împlinirea dorinții lor, nor de prepelițe s-a ridicat dinspre mare;
13 Însă pedeapsa a venit peste cei păcătoși – și nu fără semnele prevestitoare ale puternicelor fulgere – și au pătimit cu dreptate pentru răutățile lor.
14 Căci s-au purtat cu ură crâncenă față de cei străini. Unii n-au voit să primească pe trecătorii necunoscuți, dar aceștia au adus în robie pe străinii care le făcuseră bine.Ies 1,11
15 Și nu numai aceasta, ci mai este încă un lucru, că adică aceia primeau pe cei străini cu dușmănie.
16 Pe când aceștia au primit poporul Tău cu bucurie, iar după ce l-au făcut părtaș la aceleași drepturi ca și ei, l-au asuprit cu cumplite necazuri.Fc 45,17 Fc 47,6 Ies 1,14
17 Pentru care au fost pedepsiți cu orbire, ca și aceia care dădeau năvală la porțile celui drept, când, cuprinși de întuneric nepătruns, căutau fiecare ieșirea porții.Fc 19,11
18 Căci stihiile schimbau între ele însușirile lor, precum la un instrument cu coarde sunetele schimbă măsura, dar păstrează tonul – ceea ce se poate vedea lămurit din cercetarea faptelor.
19 Vietățile de pe pământ se făceau vietăți de apă, iar cele ce înotau treceau pe pământ.Ies 14,22
20 Focul ardea în apă dincolo de puterea sa, iar apa își pierdea însușirea ei de a stinge.Ies 9,23 Sol 16,16
21 Flăcările focului nu mai vătămau carnea plăpândelor dobitoace care umblau primprejur și nu topeau acea hrană venită din cer, care semăna cu bruma ce se topește ușor.Ies 16,21 Sol 16,27
22 Întru toate, Doamne, ai preamărit pe poporul Tău și l-ai făcut de cinste și nu l-ai trecut cu vederea, ci în toată vremea și în tot locul ai stat în preajma lui.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Asupra celor nelegiuiți, mânia nemiloasă a rămas până la capăt,
pentru că el știa de mai înainte
ceea ce aveau să facă,
1 Ci o mânie neîndurată prigonește pe nelegiuiți până la sfârșit, fiindcă Dumnezeu știa de mai înainte ce vor face ei,
2 cum că, lăsându-i să plece
și trimițându-i înainte în grabă,
regretând, îi vor fi urmărit.
2 Că adică Egiptenii, după ce au lăsat pe Israel să plece și cu mare stăruință i-au grăbit la drum, vor avea păreri de rău și vor începe să-i urmărească.
3 Când încă erau ocupați cu plânsul
și jeleau pe mormintele celor morți,
un alt gând nebunesc i-a cuprins
și i-au urmărit pe acei fugari
pe care-i rugaseră să iasă.
3 Cu adevărat, când nu isprăviseră de jelit pe morții lor și plângeau încă la mormintele celor uciși, un alt gând nebunesc le-a venit și au început, ca pe niște fugari, să urmărească pe aceia pe care îi grăbiseră cu rugăminți să plece de la ei.
4 Îi presa necesitatea vrednică de un astfel de sfârșit
și i-a aruncat într-o uitare a celor întâmplate,
ca să împlinească pedeapsa
care rămânea pentru chinurile [lor].
4 La aceasta îi trăgea pedeapsa de care erau vrednici, și despre cele mai înainte întâmplate nu mai aveau ținere de minte, ca să se împlinească și ceea ce mai lipsea din urgiile suferite de ei;
5 Dacă poporul tău avea să încerce o călătorie minunată,
aceia [aveau] să afle o moarte surprinzătoare.
5 Așa încât poporul Tău să săvârșească necrezuta lui trecere prin mare, iar Egiptenii să dea peste o moarte năprasnică.
6 Întreaga creație era formată,
în propria fire, din nou de sus,
slujind hotărârilor tale,
ca să fie copiii tăi păziți nevătămați.
6 Fiindcă făptura întreagă a fost prefăcută în alcătuirea ei, supunându-se deosebitelor Tale porunci, pentru ca robii Tăi să se păzească nevătămați.
7 S-au văzut un nor care umbrea tabăra,
o retragere a pământului uscat
de unde mai înainte era apă,
un drum fără piedică din Marea Roșie,
o câmpie plină de verdeață,
dintre valurile puternice,
7 Astfel un nor umbrea tabăra lor; din apa care mai înainte era acolo s-a făcut pământ uscat, iar din Marea Roșie, cale fără de piedică și câmpie cu pajiște din valurile zbuciumate.
8 prin care a trecut întregul popor,
cei învăluiți de mâna ta,
care au văzut semne minunate.
8 Și pe aici a trecut tot neamul Israel, pe care îl ocrotea mâna Ta, și minunate lucruri a văzut.
9 Precum niște cai care pasc
și ca niște miei care zburdă,
te lăudau pe tine, Doamne, care i-ai mântuit.
9 Și ca niște cai din câmpia cu iarbă și ca niște miei care zburdă, ei Te preaslăveau pe Tine, Doamne, Cel Care i-ai izbăvit.
10 Și-au amintit de cele [întâmplate] lor
din timpul exilului lor,
cum pământul, în loc de animale diferite,
a făcut să iasă muște,
iar râul, în loc de [ființe] de apă,
a revărsat o mulțime de broaște.
10 Fiindcă își aduceau mereu aminte de cele ce se întâmplaseră în-țara pribegiei lor, cum pământul, în locul altor vietăți, a scos la iveală tăuni, iar Nilul în loc de pești a vărsat o mulțime de broaște.
11 Mai târziu,
au văzut o nouă generație de păsări,
când, împinși de poftă,
au cerut o hrană delicioasă.
11 Și mai pe urmă, au văzut o nouă odrăslire de păsări, când, fiind purtați de poftă, ei au cerut mâncăruri de desfătare.
12 Spre satisfacția lor,
din mare au urcat pentru ei prepelițe.
12 Și, spre împlinirea dorinții lor, nor de prepelițe s-a ridicat dinspre mare;
13 Pedepsele au venit asupra celor păcătoși,
nu fără dovezi prevestitoare,
prin forța fulgerelor.
Ei au suferit pe drept
pentru nelegiuirile proprii
și pentru că au practicat ura
foarte profundă față de străini.
13 Însă pedeapsa a venit peste cei păcătoși – și nu fără semnele prevestitoare ale puternicelor fulgere – și au pătimit cu dreptate pentru răutățile lor.
14 Unii nu i-au primit pe necunoscuții care veneau,
dar aceștia i-au subjugat pe străinii binefăcători.
14 Căci s-au purtat cu ură crâncenă față de cei străini. Unii n-au voit să primească pe trecătorii necunoscuți, dar aceștia au adus în robie pe străinii care le făcuseră bine.
15 Dar nu numai atât,
ci va fi o pedepsire a lor,
pentru că i-au primit cu ură pe străini.
15 Și nu numai aceasta, ci mai este încă un lucru, că adică aceia primeau pe cei străini cu dușmănie.
16 Dar ei, după ce i-au primit cu sărbătoare
pe cei care împărtășeau
aceleași drepturi cu ale lor,
i-au vătămat cu chinuri teribile.
16 Pe când aceștia au primit poporul Tău cu bucurie, iar după ce l-au făcut părtaș la aceleași drepturi ca și ei, l-au asuprit cu cumplite necazuri.
17 Ei au fost loviți de orbire
precum cei care erau la porțile celui drept
și, fiind învăluiți de întunericul profund,
fiecare căuta intrarea ușii sale.
17 Pentru care au fost pedepsiți cu orbire, ca și aceia care dădeau năvală la porțile celui drept, când, cuprinși de întuneric nepătruns, căutau fiecare ieșirea porții.
18 Elementele se schimbau între ele
așa cum, la un psalterion,
sunetele schimbă ritmul,
dar păstrează același ton;
tot așa se deduce din vederea atentă
a celor întâmplate:
18 Căci stihiile schimbau între ele însușirile lor, precum la un instrument cu coarde sunetele schimbă măsura, dar păstrează tonul – ceea ce se poate vedea lămurit din cercetarea faptelor.
19 animalele de uscat
se preschimbau în animale de apă
și înotătoarele treceau pe pământ.
19 Vietățile de pe pământ se făceau vietăți de apă, iar cele ce înotau treceau pe pământ.
20 Focul își întărea propria putere în apă
și apa își uita firea de a stinge.
20 Focul ardea în apă dincolo de puterea sa, iar apa își pierdea însușirea ei de a stinge.
21 Ba mai mult, flăcările nu distrugeau
trupurile animalelor plăpânde,
care umblau printre [ele],
nici nu topeau acel fel de mâncare divină
asemănătoare gheții care se topește.
21 Flăcările focului nu mai vătămau carnea plăpândelor dobitoace care umblau primprejur și nu topeau acea hrană venită din cer, care semăna cu bruma ce se topește ușor.
22 În toate, Doamne,
l-ai preamărit pe poporul tău
și l-ai glorificat
și nu l-ai trecut cu vederea,
stându-i alături în orice timp și loc.
22 Întru toate, Doamne, ai preamărit pe poporul Tău și l-ai făcut de cinste și nu l-ai trecut cu vederea, ci în toată vremea și în tot locul ai stat în preajma lui.
