1 Drept aceea, au fost cu dreptate pedepsiți prin unele făpturi ca acestea și au fost chinuiți de mulțime de fiare.Ies 8,24 Sol 12,26
2 În locul acestor pedepse, Tu ai dăruit cele bune poporului Tău și foamea lui cea mare ai potolit-o cu o mâncare nouă, cu carne de prepeliță.Ies 16,12-13 Nm 11,31 Ps 77,24
3 Așa încât unii (Egiptenii), deși pofteau să mănânce, văzând urâciunea fiarelor trimise, s-au lipsit și de mâncarea de nevoie, iar ceilalți, după puțină lipsă, au avut o hrană nouă.Ies 8,21
4 Căci se cuvenea ca o foamete care nu iartă să vină peste asupritori, iar celorlalți numai să li se arate cum sunt chinuiți vrăjmașii lor.
5 Iar când a venit peste ei înfricoșata mânie a fiarelor și se prăpădeau mușcați de șerpii cei cumpliți, aprinderea Ta n-a ținut până la urmă.Nm 21,6 1Co 10,9
6 Ei au fost tulburați puțină vreme, ca să se îndrepteze și au avut un semn de mântuire, ca să-și aducă aminte de poruncile legii Tale;In 3,14 1Co 10,9
7 Căci cel care se întorcea către acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci prin Tine, Mântuitorul tuturor.Nm 21,9
8 Și prin aceasta arătat-ai vrăjmașilor noștri că Tu ești Cel Care izbăvești de tot răul.Ps 3,8 2Tim 4,8
9 Pentru că înțepătura lăcustelor și a muștelor le-a adus moartea și n-a mai fost nici un chip să-și scape viața, fiindcă meritau o asemenea pedeapsă.Ies 8,24 Ies 10,4 Ps 104,31 Ap 9,3
10 Iar pe robii Tăi nici dinții balaurilor celor veninoși nu i-au biruit, căci mila Ta a venit și i-a vindecat,Ap 9,7
11 Ca să-și aducă aminte de cuvintele Tale; erau răniți și apoi degrabă vindecați, ca nu cumva, căzând în adâncă uitare, să nu fie înstrăinați de la bunătățile Tale.
12 Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce toate le vindecă.Ps 106,20
13 Căci Tu stăpânești peste viață și peste moarte și cobori până la porțile locuinței morților și iar ridici.Dt 32,39 1Rg 2,6 Ps 67,21 Tob 13,2
14 Omul, în răutatea sa, poate să ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieșit, nici să scoată sufletul care a intrat în locuința morților.Iov 14,10
15 Iar de mâna Ta nu este cu putință nimănui să scape.Iov 10,7 Rm 2,3
16 Nelegiuiții care s-au lepădat de a Te cunoaște au fost bătuți cu puterea brațului Tău; ape năprasnice, grindină și ploi neînduplecate i-au chinuit; para focului i-a mistuit.Ies 9,23 Ps 77,47-48 Ps 104,32 Sol 19,20
17 Și, ce este mai minunat, focul ardea și mai tare în apa care toate le stinge, pentru că toată făptura este apărătoarea celor drepți.Ies 9,22-25 Sol 19,20
18 Uneori para focului se domolea, ca să nu ardă fiarele cele trimise împotriva celor necredincioși, și ei să vadă și să cunoască cum că îi prigonește judecata lui Dumnezeu.
19 Alteori, focul ardea în apă mai mult decât este puterea lui, ca să nimicească astfel toate roadele țării celor nedrepți.
20 Dar pe poporul Tău l-ai hrănit cu hrană îngerească și i-ai trimis din cer pâine gata, fără de osteneală, și care avea toată dulceața și plăcea tuturor.Ies 16,4.14-15.31 Nm 11,7 Dt 8,16 Ps 77,24 In 6,31 1Co 10,3
21 Și pâinea aceasta arăta către fii bunătatea Ta față de ei, iar pentru cel care o mânca avea gustul mâncării pe care o poftea.1Ptr 2,3
22 Iar zăpada și gheața răbdau focul și nu se topeau, ca să cunoască Israel că focul cel arzător, care strălucea în zăpadă și în ploi, a mistuit roadele vrăjmașilor;Ies 9,23-24
23 Și iarăși același foc își lepăda puterile, ca să hrănească pe cei drepți,
24 Pentru că făptura, slujindu-ți ție, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți și se domolește spre facerea de bine a celor care se încred în Tine.Ies 9,14
25 Drept aceea, schimbându-se în toate aceste chipuri, ea slujea darului Tău celui a toate hrănitor, potrivit dorinței celor care Te rugau;
26 Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, să învețe că nu felurite soiuri de roade hrănesc pe oameni, ci cuvântul Tău ține în viață pe acei care cred în Tine.Dt 8,3 Mt 4,4 Lc 4,4
27 Fiindcă ceea ce nu se strica de puterea focului, se topea, încălzindu-se de o ușoară rază a soarelui.Sol 19,21
28 Ca să se înțeleagă că trebuie să mânecăm și să-Ți mulțumim mai înainte de răsăritul soarelui și să ne rugăm ție din revărsatul zorilor.
29 Iar nădejdea celui nemulțumitor se va topi ca gheața de iarnă și se va scurge ca o apă nefolositoare.Sol 5,15
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 De aceea, au fost pedepsiți pe drept prin aceleași [ființe], au fost chinuiți printr-o mulțime de fiare.
1 Drept aceea, au fost cu dreptate pedepsiți prin unele făpturi ca acestea și au fost chinuiți de mulțime de fiare.
2 În locul pedepsei,
ai făcut bine poporului tău,
în dorința [lor] arzătoare,
ai pregătit o hrană cu gust surprinzător,
prepelițele.
2 În locul acestor pedepse, Tu ai dăruit cele bune poporului Tău și foamea lui cea mare ai potolit-o cu o mâncare nouă, cu carne de prepeliță.
3 Pentru ca aceia, tânjind după hrană, prin urâciunea celor trimise asupra lor, să-și piardă și dorința necesară, iar aceștia, devenind pentru puțin [timp] nevoiași, să aibă parte de un gust surprinzător.
3 Așa încât unii (Egiptenii), deși pofteau să mănânce, văzând urâciunea fiarelor trimise, s-au lipsit și de mâncarea de nevoie, iar ceilalți, după puțină lipsă, au avut o hrană nouă.
4 Era necesar să vină asupra acelor dominatori o lipsă inevitabilă, dar numai acestora să li se arate cum sunt chinuiți dușmanii lor.
4 Căci se cuvenea ca o foamete care nu iartă să vină peste asupritori, iar celorlalți numai să li se arate cum sunt chinuiți vrăjmașii lor.
5 Când a venit asupra lor furia teribilă a fiarelor și erau distruși de mușcătura șerpilor încolăciți, mânia ta nu a rămas până la sfârșit.
5 Iar când a venit peste ei înfricoșata mânie a fiarelor și se prăpădeau mușcați de șerpii cei cumpliți, aprinderea Ta n-a ținut până la urmă.
6 Ei au fost tulburați
pentru puțin [timp] spre avertizare,
având un semn al salvării
spre amintirea poruncii legii tale.
6 Ei au fost tulburați puțină vreme, ca să se îndrepteze și au avut un semn de mântuire, ca să-și aducă aminte de poruncile legii Tale;
7 Căci cel care se întorcea se salva
nu prin ceea ce vedea,
ci prin tine, salvatorul a toate.
7 Căci cel care se întorcea către acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci prin Tine, Mântuitorul tuturor.
8 Prin aceasta, i-ai convins pe dușmanii noștri
că tu ești cel care mântuiește de orice rău.
8 Și prin aceasta arătat-ai vrăjmașilor noștri că Tu ești Cel Care izbăvești de tot răul.
9 Ei au murit de mușcătura lăcustelor și a muștelor
și nu s-a găsit leac pentru viața lor,
căci erau vrednici să fie pedepsiți
de astfel de [animale].
9 Pentru că înțepătura lăcustelor și a muștelor le-a adus moartea și n-a mai fost nici un chip să-și scape viața, fiindcă meritau o asemenea pedeapsă.
10 Dar pe fiii tăi nu i-au învins
dinții șerpilor veninoși,
ci îndurarea ta a venit în favoarea lor
și i-a vindecat.
10 Iar pe robii Tăi nici dinții balaurilor celor veninoși nu i-au biruit, căci mila Ta a venit și i-a vindecat,
11 Spre amintirea cuvintelor tale
erau pedepsiți și imediat salvați,
ca să nu cadă într-o uitare profundă
și să devină excluși de la binefacerile tale.
11 Ca să-și aducă aminte de cuvintele Tale; erau răniți și apoi degrabă vindecați, ca nu cumva, căzând în adâncă uitare, să nu fie înstrăinați de la bunătățile Tale.
12 Căci nu au fost vindecați
de vreo plantă, nici de vreun unguent,
ci de cuvântul tău, Doamne,
care vindecă toate.
12 Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce toate le vindecă.
13 Tu ai putere asupra vieții și a morții,
tu conduci la porțile locuinței morților
și aduci înapoi.
13 Căci Tu stăpânești peste viață și peste moarte și cobori până la porțile locuinței morților și iar ridici.
14 Omul ucide în răutatea lui,
dar nu [poate] să aducă înapoi duhul ieșit
și nici să elibereze viața luată.
14 Omul, în răutatea sa, poate să ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieșit, nici să scoată sufletul care a intrat în locuința morților.
15 Este imposibil ca [vreo ființă]
să fugă de mâna ta.
15 Iar de mâna Ta nu este cu putință nimănui să scape.
16 Nelegiuiții care nu vor să te cunoască
au fost biciuiți de puterea brațului tău,
au fost persecutați
de vânturi surprinzătoare,
de grindină și de furtuni neașteptate
și au fost consumați de foc.
16 Nelegiuiții care s-au lepădat de a Te cunoaște au fost bătuți cu puterea brațului Tău; ape năprasnice, grindină și ploi neînduplecate i-au chinuit; para focului i-a mistuit.
17 Paradoxal, în apa în care se sting toate,
focul avea o putere mai mare,
căci universul e apărătorul celor drepți.
17 Și, ce este mai minunat, focul ardea și mai tare în apa care toate le stinge, pentru că toată făptura este apărătoarea celor drepți.
18 Uneori, flacăra devenea mai blândă,
ca să nu consume animalele trimise
asupra celor nelegiuiți,
ci ei, văzând, să recunoască [faptul]
că ei sunt urmăriți de judecata
lui Dumnezeu.
18 Uneori para focului se domolea, ca să nu ardă fiarele cele trimise împotriva celor necredincioși, și ei să vadă și să cunoască cum că îi prigonește judecata lui Dumnezeu.
19 Alteori, ardea în mijlocul apei
peste puterea focului,
ca să distrugă generația unui pământ nedrept.
19 Alteori, focul ardea în apă mai mult decât este puterea lui, ca să nimicească astfel toate roadele țării celor nedrepți.
20 Din contră, ai hrănit poporul tău cu pâinea îngerilor
și le-ai oferit pâine pregătită din cer,
care poate [să dea] plăcere fără trudă
și să satisfacă orice gust.
20 Dar pe poporul Tău l-ai hrănit cu hrană îngerească și i-ai trimis din cer pâine gata, fără de osteneală, și care avea toată dulceața și plăcea tuturor.
21 Substanța ta a făcut
să se vadă dulceața ta copiilor tăi,
dar, supunându-se dorinței
celui care o primea,
se schimba în ceea ce voia.
21 Și pâinea aceasta arăta către fii bunătatea Ta față de ei, iar pentru cel care o mânca avea gustul mâncării pe care o poftea.
22 Zăpada și gheața suportau focul,
și nu se topeau,
ca să se cunoască [faptul] că focul
care ardea în grindină
și străfulgera în ploi
consuma roadele dușmanilor.
22 Iar zăpada și gheața răbdau focul și nu se topeau, ca să cunoască Israel că focul cel arzător, care strălucea în zăpadă și în ploi, a mistuit roadele vrăjmașilor;
23 Acesta, din contră,
pentru a-i hrăni pe cei drepți,
uita de propria forță.
23 Și iarăși același foc își lepăda puterile, ca să hrănească pe cei drepți,
24 Fiindcă creația,
supunându-se ție, care ai făcut-o,
se întinde ca pedeapsă
împotriva celor nedrepți
și se domolește ca binefacere
în favoarea celor care se încred în tine.
24 Pentru că făptura, slujindu-ți ție, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți și se domolește spre facerea de bine a celor care se încred în Tine.
25 De aceea,
și atunci când se adaptează la toate,
slujește darului tău atothrănitor,
după voința celor care sunt în nevoie,
25 Drept aceea, schimbându-se în toate aceste chipuri, ea slujea darului Tău celui a toate hrănitor, potrivit dorinței celor care Te rugau;
26 ca fiii tăi, pe care-i iubești, Doamne, să învețe
că nu diferitele specii de roade
îl hrănesc pe om,
ci cuvântul tău îi păstrează
pe cei care cred în tine.
26 Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, să învețe că nu felurite soiuri de roade hrănesc pe oameni, ci cuvântul Tău ține în viață pe acei care cred în Tine.
27 Ceea ce nu era distrus de foc
se topea la o simplă rază scurtă
a soarelui care încălzește,
27 Fiindcă ceea ce nu se strica de puterea focului, se topea, încălzindu-se de o ușoară rază a soarelui.
28 ca să fie cunoscut că trebuie
să se ajungă înaintea soarelui
pentru a-ți [aduce] mulțumire
și să te întâlnească înainte de răsăritul luminii.
28 Ca să se înțeleagă că trebuie să mânecăm și să-Ți mulțumim mai înainte de răsăritul soarelui și să ne rugăm ție din revărsatul zorilor.
29 Căci speranța celui nerecunoscător
se topește precum chiciura de iarnă
și se scurge ca apa nefolositoare.
29 Iar nădejdea celui nemulțumitor se va topi ca gheața de iarnă și se va scurge ca o apă nefolositoare.
