1 Cunoscând Ioab, fiul Țeruiei, că inima regelui s-a întors spre Abesalom,
2 A trimis Ioab la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i-a zis: „Fă-te că ești bocitoare, îmbracă-te cu haine de jale, nu te unge cu untdelemn și fii ca a femeie care a plâns zile multe după un mort;2Rg 23,26 2Par 11,6
3 Și du-te la rege și zi către el așa și așa”. Și i-a spus Ioab ce anume să zică.
4 Venind deci femeia cea din Tecoa la rege și căzând cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Ajutor, o, rege, ajutor!”1Rg 20,41 2Rg 1,2 2Rg 9,6
5 „Ce ai?” a zis regele către ea. „Sunt de mult văduvă, a zis ea, căci mi-a murit bărbatul.
6 Și avea roaba ta doi feciori și aceștia s-au sfădit în țarină; și, neavând cine-i despărți, a lovit unul din ei pe celălalt și l-a omorât.
7 Și iată s-au sculat toate rudele asupra roabei tale și zic: „Dă-ne pe ucigașul fratelui său să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a pierdut el și vom pierde chiar și pe moștenitorul lui”. Și așa vor să stingă ei și cea din urmă scânteie a mea, ca să nu mai lase bărbatului meu nici nume, nici urmași pe fața pământului”.Nm 35,19 Dt 19,12 2Rg 21,17
8 „Mergi în pace la casa ta, a zis regele către femeie, căci voi da poruncă pentru tine”.
9 Dar femeia cea din Tecoa a zis către rege: „O, rege, stăpânul meu, asupra mea să fie vina și asupra casei tatălui meu; iar regele și tronul lui este nevinovat”.
10 „pe cel ce va fi împotriva ta, a zis regele, să-l aduci la mine și mai mult nu te va mai atinge”.
11 „Poruncește, o, rege, în numele Domnului Dumnezeului tău, a zis ea, ca să nu se înmulțească răzbunătorii sângelui și să nu piardă pe fiul meu”. „Viu este Domnul, a zis regele, nici un fir de păr de al fiului tău nu va cădea pe pământ!”Sol 6,21 Lc 12,7
12 „Îngăduie roabei tale, a zis femeia, să mai spun o vorbă regelui, stăpânului meu”.
13 „Spune”, a zis el. „Pentru ce cugeți tu așa împotriva poporului Domnului?, a zis femeia. Rostind cuvântul acesta, regele s-a osândit pe sine însuși, pentru că nu aduce înapoi pe izgonitul său.
14 Noi vom muri și vom fi ca apa vărsată pe pământ, care nu se mai poate aduna. Dumnezeu însă nu voiește să piardă sufletul și se gândește cum ar face să nu lepede de la Sine nici pe cel înlăturat.Iz 18,32 Iz 33,11
15 Și acum eu am venit să spun regelui, stăpânul meu, cuvintele acestea, pentru că poporul mă sperie și roaba ta a zis: „Am să grăiesc eu cu regele, să văd nu va face el după cuvântul roabei sale?
16 De bună seamă regele va asculta și va izbăvi pe roaba sa din mâna oamenilor care voiesc să mă piardă împreună cu fiul meu din moștenirea lui Dumnezeu.Dt 32,9 Ps 93,5
17 Și roaba ta a zis: Să fie cuvântul regelui, stăpânul meu, spre mângâierea mea, căci regele, stăpânul meu, este ca îngerul lui Dumnezeu și poate ca să asculte și bune și rele, și Domnul Dumnezeul tău va fi cu tine”.1Rg 29,2 2Rg 19,27
18 Și răspunzând, regele a zis către femeie: „Să nu ascunzi de mine ceea ce am să te întreb!” „Grăiește, a zis femeia, o, rege, stăpânul meu!”
19 „Nu cumva este mâna lui Ioab în tot ce spui tu?” a zis regele. Iar femeia i-a răspuns și a zis: „Să trăiască sufletul tău, o, rege! Nu pot să mă abat nici la dreapta, nici la stânga de la ceea ce a zis regele, stăpânul meu. Adevărat, robul tău Ioab mi-a poruncit și el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea;
20 Și tot robul tău m-a învățat ca prin pildă să dau lucrului această înfățișare. Dar regele, stăpânul meu, este înțelept, cum este înțelept îngerul lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce este pe pământ”.Est 5,2
21 Atunci regele a zis către Ioab: „Iată, fac lucrul acesta; du-te dar și adu înapoi pe băiatul Abesalom”.
22 Atunci Ioab a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și a binecuvântat pe rege, zicând: „Acum robul tău cunoaște că a aflat bunăvoință înaintea ochilor tăi, o, rege, stăpânul meu, de vreme ce regele a făcut cum a zis robul tău”.1Rg 25,24
23 Și sculându-se, Ioab s-a dus în Gheșur și a adus pe Abesalom la Ierusalim.2Rg 13,37 1Par 13,3
24 Și a zis regele: „Să se întoarcă la casa sa, dar fața mea nu o va vedea”. Și s-a întors Abesalom la casa sa; dar fața regelui n-a văzut-o.
25 În tot Israelul nu era bărbat așa de frumos ca Abesalom și așa de lăudat ca el; din tălpile picioarelor și până în creștetul capului nu avea nici o meteahnă.1Rg 1,6
26 Când își tundea capul său – și și-l tundea în fiecare an, pentru că-l îngreuia – părul de pe capul lui cântărea două sute de sicli, după cântarul regesc.2Rg 18,9
27 Și i s-au născut lui Abesalom trei băieri și o fată, anume Tamara. Aceasta a fost o femeie frumoasă la chip și a ajuns soția lui Roboam, fiul lui Solomon și i-a născut pe Abia.2Rg 13,1
28 Abesalom a rămas în Ierusalim doi ani, dar fața regelui n-a văzut-o.
29 Și a trimis Abesalom după Ioab, ca să-l trimită la rege, dar acesta n-a vrut să vină la el. Și a trimis și a doua oară și acesta tot n-a vrut să vină.
30 Atunci a zis Abesalom slugilor sale: „Vedeți voi partea de țarină a lui Ioab, care este lângă a mea și unde el are semănat orz? Duceți-vă și-i dați foc!” Și au ars slugile lui Abesalom acea parte de țarină cu foc. Deci venind slugile lui Ioab la acesta cu hainele rupte, au zis: „Slugile lui Abesalom au ars ogorul tău cu foc”.
31 Atunci s-a sculat Ioab și a venit la Abesalom acasă și i-a zis: „Pentru ce slugile tale au ars cu foc ogorul meu?”
32 Iar Abesalom a zis: „Iată, eu am trimis la tine și am zis: Vino încoace, ca să te trimit la rege să-i zici: Pentru ce am venit din Gheșur? Mai bine-mi era să fi rămas acolo. Vreau să văd fața regelui. De sunt vinovat, atunci ucide-mă”.
33 Și s-a dus Ioab la rege și i-a spus aceasta. Și a chemat regele pe Abesalom și a venit acesta la rege și, căzând cu fața sa la pământ înaintea regelui, i s-a închinat, iar regele a sărutat pe Abesalom.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Ioáb, fiul Țerúiei, a observat că inima regelui era la Absalóm.
1 Cunoscând Ioab, fiul Țeruiei, că inima regelui s-a întors spre Abesalom,
2 A trimis la Técoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i-a zis: „Prefă-te că jelești și îmbracă-te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multe zile plânge după un mort!
2 A trimis Ioab la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i-a zis: „Fă-te că ești bocitoare, îmbracă-te cu haine de jale, nu te unge cu untdelemn și fii ca a femeie care a plâns zile multe după un mort;
3 Mergi așa la rege și spune-i aceste cuvinte!”. Și Ioáb i-a spus ce să zică.
3 Și du-te la rege și zi către el așa și așa”. Și i-a spus Ioab ce anume să zică.
4 Femeia din Técoa [a mers] să-i vorbească regelui. A căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Salvează-mă, rege!”.
4 Venind deci femeia cea din Tecoa la rege și căzând cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Ajutor, o, rege, ajutor!”
5 Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Sunt cu adevărat o văduvă. Soțul meu a murit!
5 „Ce ai?” a zis regele către ea. „Sunt de mult văduvă, a zis ea, căci mi-a murit bărbatul.
6 Slujitoarea ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp și nu a fost nimeni să-i despartă; unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât.
6 Și avea roaba ta doi feciori și aceștia s-au sfădit în țarină; și, neavând cine-i despărți, a lovit unul din ei pe celălalt și l-a omorât.
7 Dar, iată, toată familia s-a ridicat împotriva slujitoarei tale și au zis: «Dă-ni-l pe cel care l-a lovit pe fratele său ca să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a ucis! Să-l nimicim și pe moștenitor!». Astfel ar stinge tăciunele care mi-a rămas și nu ar mai lăsa soțului meu nici nume și nici urmaș pe fața pământului”.
7 Și iată s-au sculat toate rudele asupra roabei tale și zic: „Dă-ne pe ucigașul fratelui său să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a pierdut el și vom pierde chiar și pe moștenitorul lui”. Și așa vor să stingă ei și cea din urmă scânteie a mea, ca să nu mai lase bărbatului meu nici nume, nici urmași pe fața pământului”.
8 Regele i-a zis femeii: „Mergi acasă și eu voi da porunci în ceea ce te privește!”.
8 „Mergi în pace la casa ta, a zis regele către femeie, căci voi da poruncă pentru tine”.
9 Femeia din Técoa i-a zis regelui: „Asupra mea să fie vina, domnul meu, rege, și asupra casei tatălui meu; însă regele și tronul său sunt fără vină!”.
9 Dar femeia cea din Tecoa a zis către rege: „O, rege, stăpânul meu, asupra mea să fie vina și asupra casei tatălui meu; iar regele și tronul lui este nevinovat”.
10 Regele i-a zis: „Dacă va vorbi cineva despre tine, adu-l la mine și nu te va mai atinge!”.
10 „pe cel ce va fi împotriva ta, a zis regele, să-l aduci la mine și mai mult nu te va mai atinge”.
11 Ea i-a zis: „Să-și aducă aminte regele de Domnul Dumnezeul tău pentru ca răzbunătorul sângelui să nu mărească vărsarea de sânge și să nu-l nimicească pe fiul meu!”. El i-a zis: „Viu este Domnul că niciun [fir] de păr de pe capul fiului tău nu va cădea la pământ!”.
11 „Poruncește, o, rege, în numele Domnului Dumnezeului tău, a zis ea, ca să nu se înmulțească răzbunătorii sângelui și să nu piardă pe fiul meu”. „Viu este Domnul, a zis regele, nici un fir de păr de al fiului tău nu va cădea pe pământ!”
12 Femeia i-a zis: „Permite-i slujitoarei tale să-i spună o vorbă stăpânului meu, regele!”. El i-a zis: „Spune!”.
12 „Îngăduie roabei tale, a zis femeia, să mai spun o vorbă regelui, stăpânului meu”.
13 Femeia i-a zis: „De ce gândești astfel împotriva poporului lui Dumnezeu? Regele spune lucrul acesta ca un vinovat, nelăsându-l să se întoarcă pe cel pe care l-a alungat.
13 „Spune”, a zis el. „Pentru ce cugeți tu așa împotriva poporului Domnului?, a zis femeia. Rostind cuvântul acesta, regele s-a osândit pe sine însuși, pentru că nu aduce înapoi pe izgonitul său.
14 Noi vom muri și vom fi ca apa care, vărsată pe pământ, nu mai poate fi adunată. Dumnezeu nu vrea să piardă sufletul și se gândește cum ar face să nu îndepărteze de la sine pe cel care s-a îndepărtat.
14 Noi vom muri și vom fi ca apa vărsată pe pământ, care nu se mai poate aduna. Dumnezeu însă nu voiește să piardă sufletul și se gândește cum ar face să nu lepede de la Sine nici pe cel înlăturat.
15 Acum, am venit să-i spun aceste lucruri regelui, stăpânului meu, pentru că poporul m-a înspăimântat, iar slujitoarea ta a zis: «Îi voi vorbi regelui; poate că regele va împlini cuvântul slujitoarei sale.
15 Și acum eu am venit să spun regelui, stăpânul meu, cuvintele acestea, pentru că poporul mă sperie și roaba ta a zis: „Am să grăiesc eu cu regele, să văd nu va face el după cuvântul roabei sale?
16 Căci regele o va asculta pe slujitoarea sa ca să o elibereze din mâna celui care vrea să ne nimicească pe mine și pe fiul meu din moștenirea lui Dumnezeu».
16 De bună seamă regele va asculta și va izbăvi pe roaba sa din mâna oamenilor care voiesc să mă piardă împreună cu fiul meu din moștenirea lui Dumnezeu.
17 Slujitoarea ta a zis: «Cuvântul stăpânului meu, regele, să-mi fie spre liniște!». Căci ca un înger al lui Dumnezeu este domnul meu, regele, care ascultă binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine!”.
17 Și roaba ta a zis: Să fie cuvântul regelui, stăpânul meu, spre mângâierea mea, căci regele, stăpânul meu, este ca îngerul lui Dumnezeu și poate ca să asculte și bune și rele, și Domnul Dumnezeul tău va fi cu tine”.
18 Regele i-a răspuns femeii: „Nu-mi ascunde ceea ce te voi întreba!”. Femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, regele”.
18 Și răspunzând, regele a zis către femeie: „Să nu ascunzi de mine ceea ce am să te întreb!” „Grăiește, a zis femeia, o, rege, stăpânul meu!”
19 Regele i-a zis: „Este oare mâna lui Ioáb cu tine în toate acestea?”. Femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, stăpânul meu, rege, că nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la orice zice stăpânul meu, regele! Într-adevăr, slujitorul tău Ioáb mi-a poruncit și a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte;
19 „Nu cumva este mâna lui Ioab în tot ce spui tu?” a zis regele. Iar femeia i-a răspuns și a zis: „Să trăiască sufletul tău, o, rege! Nu pot să mă abat nici la dreapta, nici la stânga de la ceea ce a zis regele, stăpânul meu. Adevărat, robul tău Ioab mi-a poruncit și el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea;
20 ca să dea o altă față situației a făcut slujitorul tău Ioáb acest lucru. Însă stăpânul meu este la fel de înțelept cum este înțelept un înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ceea ce este pe pământ”.
20 Și tot robul tău m-a învățat ca prin pildă să dau lucrului această înfățișare. Dar regele, stăpânul meu, este înțelept, cum este înțelept îngerul lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce este pe pământ”.
21 Regele i-a zis lui Ioáb: „Iată, vreau să fac lucrul acesta! Mergi și adu-l înapoi pe tânărul Absalóm!”.
21 Atunci regele a zis către Ioab: „Iată, fac lucrul acesta; du-te dar și adu înapoi pe băiatul Abesalom”.
22 Ioáb a căzut cu fața la pământ, s-a prosternat și l-a binecuvântat pe rege. Apoi a zis: „Astăzi slujitorul tău știe că a aflat har în ochii tăi, stăpânul meu, rege! Pentru că regele a făcut aceasta slujitorului său!”.
22 Atunci Ioab a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și a binecuvântat pe rege, zicând: „Acum robul tău cunoaște că a aflat bunăvoință înaintea ochilor tăi, o, rege, stăpânul meu, de vreme ce regele a făcut cum a zis robul tău”.
23 Ioáb s-a ridicat, a mers la Gheșúr și l-a adus pe Absalóm la Ierusalím.
23 Și sculându-se, Ioab s-a dus în Gheșur și a adus pe Abesalom la Ierusalim.
24 Însă regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața!”. Absalóm s-a dus în casa lui și nu a văzut fața regelui.
24 Și a zis regele: „Să se întoarcă la casa sa, dar fața mea nu o va vedea”. Și s-a întors Abesalom la casa sa; dar fața regelui n-a văzut-o.
25 Ca Absalóm nu era nimeni în Israél atât de frumos. Era foarte admirat: din tălpi și până în creștet nu avea niciun cusur.
25 În tot Israelul nu era bărbat așa de frumos ca Abesalom și așa de lăudat ca el; din tălpile picioarelor și până în creștetul capului nu avea nici o meteahnă.
26 Când se tundea pe cap – se tundea la fiecare sfârșit de an – întrucât era greu [părul] pe care îl avea îl tundea, greutatea părului de pe capul său era de două sute de sícli, după măsura regelui.
26 Când își tundea capul său – și și-l tundea în fiecare an, pentru că-l îngreuia – părul de pe capul lui cântărea două sute de sicli, după cântarul regesc.
27 Lui Absalóm i s-au născut trei fii și o fiică, numită Tamár, care era o femeie frumoasă la chip.
27 Și i s-au născut lui Abesalom trei băieri și o fată, anume Tamara. Aceasta a fost o femeie frumoasă la chip și a ajuns soția lui Roboam, fiul lui Solomon și i-a născut pe Abia.
28 Absalóm a locuit la Ierusalím doi ani de zile, însă fața regelui nu a văzut-o.
28 Abesalom a rămas în Ierusalim doi ani, dar fața regelui n-a văzut-o.
29 Absalóm a trimis [vorbă] la Ioáb că [vrea] să-l trimită la rege, dar Ioáb nu a vrut să vină. A trimis a doua oară, dar nu a vrut să vină.
29 Și a trimis Abesalom după Ioab, ca să-l trimită la rege, dar acesta n-a vrut să vină la el. Și a trimis și a doua oară și acesta tot n-a vrut să vină.
30 Absalóm le-a zis slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioáb este lângă al meu; are orz pe el; mergeți și dați-i foc!”. Și slujitorii lui Absalóm au dat foc ogorului.
30 Atunci a zis Abesalom slugilor sale: „Vedeți voi partea de țarină a lui Ioab, care este lângă a mea și unde el are semănat orz? Duceți-vă și-i dați foc!” Și au ars slugile lui Abesalom acea parte de țarină cu foc. Deci venind slugile lui Ioab la acesta cu hainele rupte, au zis: „Slugile lui Abesalom au ars ogorul tău cu foc”.
31 Ioáb s-a ridicat și a mers la Absalóm acasă. Și i-a zis: „Pentru ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?”.
31 Atunci s-a sculat Ioab și a venit la Abesalom acasă și i-a zis: „Pentru ce slugile tale au ars cu foc ogorul meu?”
32 Absalóm i-a răspuns lui Ioáb: „Iată, ți-am trimis [vorbă] și ți-am zis: «Vino aici, căci vreau să te trimit la rege să-i spui: ‹Pentru ce m-am întors din Gheșúr? Era mai bine pentru mine să fi fost încă acolo› ». Acum vreau să văd fața regelui. Dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare!”.
32 Iar Abesalom a zis: „Iată, eu am trimis la tine și am zis: Vino încoace, ca să te trimit la rege să-i zici: Pentru ce am venit din Gheșur? Mai bine-mi era să fi rămas acolo. Vreau să văd fața regelui. De sunt vinovat, atunci ucide-mă”.
33 Ioáb a mers la rege și i-a povestit. [Davíd] l-a chemat pe Absalóm. El a venit, s-a prosternat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele l-a îmbrățișat pe Absalóm.
33 Și s-a dus Ioab la rege și i-a spus aceasta. Și a chemat regele pe Abesalom și a venit acesta la rege și, căzând cu fața sa la pământ înaintea regelui, i s-a închinat, iar regele a sărutat pe Abesalom.
